45,675 matches
-
în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă, unde mă jucam cu un câine care fusese odată foarte voinic, un câine de pază, arătând, în vremea când l-am cunoscut, jalnic; parcă era o jucărie de cauciuc dezumflată. Nu îmi amintesc de o ființă mai înfometată decât acest câine care avea un nume falnic, Samson. "Fii atent, Samson mușcă... este grozav de lacom, dacă nu l-aș ține legat, ar mânca găinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era în vocea ei și o provocare, și o tandrețe pe care nu o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam cu buzele formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă, bunica sforăia ușor: și-a făcut cruce și a poruncit să ne încălzim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plecare că e urmărit de o ciudată privire. O va recunoaște în pașaportul călugărului, furat de la prietenul său francez : un om necunoscut, de vreo patruzeci de ani, cu fața prelungă, osoasă, cu nasul vulturesc, cu sprâncenele grele, umbrind ochii care parcă erau vii și te străpungeau. Ascuns întotdeauna dincolo de variate deghizări, impenetrabil chiar și pentru oamenii săi, de care se ferește în chestiuni vitale și pe care nu ezită să-i spânzure de catarg pentru nesupunere, ghi cim în Spânu un
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a pătruns și în căsuța dintre zarzări: bătrâna proprietăreasă a [15] murit repede repede, vecinul de la Arsenal era gata-gata să se prăpădească, scăpând ca prin minune, slab și galben-străveziu, dar noi, îngrijiți, spălați și curățați de mama, am scăpat toți. Parcă ne văd, pe fratele meu și pe mine, seara când ne întorceam acasă după vreun drum cu tramvaiul, cum ne scoteam frumos hainele și ne cercetam până la piele, în căutarea insectelor buclucașe. Adevărul e însă că n-am găsit nici
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
guvernatori de provincii, comisari ai guvernului, directori de ministere (până și directori de cabinet la Ministerul Culturii Naționale), membri în toate consiliile de administrație ale tuturor întreprinderilor industriale, beneficiari ai celor mai multe imobile luate de la evrei, și mai știu eu ce!, parcă toți „civilii” capabili muriseră peste noapte în România. Toată pleava cazărmilor, temându-se de front, s-a revărsat în administrația publică, introducând ridicolele sisteme ale „situațiilor” și „tabelelor” militare în administrația civilă și reinstaurând domnia bunului plac și a afacerismului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
răi, cu ură ne-ncetată, M-au tot pândit și m-au lovit Cei buni, cu frică blestemată, Ca pe-un proscris m-au ocolit. De ce gândeam, le era teamă, Cuvântu-mi n-avea crezământ, La ce făceam, priveau cu spaimă, Parcă luptam cu mori de vânt. Când am iubit au râs de mine, Iar când am plâns s-au veselit, Nicicând nu m-au vorbit de bine Și prea adesea m-au hulit. De-am însetat, nu mi-au dat apă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ordinea de zi proiectele mele. Vin cu cea mai decoltată bluză și cu sutien cupă, mă parfumez puternic și le prezint proiectul bălăgănindu-mă cu scaunul astfel încât să le plimb decolteul pe sub nas. Lor le lasă gura apă și se uită, parcă-s loviți cu leuca, eu între timp spun ce am de spus. Ei habar nu au ce zic, nici măcar proiectul de buget nu îl aud, dar la sfârșit votează in corpore, stând cu ochii în decolteul meu”. Noi celelalte ne-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
in corpore, stând cu ochii în decolteul meu”. Noi celelalte ne-am ofensat. Cum adică să recurgi la o asemenea strategie umilitoare? De ce nu argumentezi că proiectul tău este foarte util? „Sunteți naive. Cui îi pasă de astfel de argumente? Parcă eu nu am încercat? Am pierdut legislatura trecută degeaba. Nu mi-au trecut nici un proiect fiindcă veneam în taior și eram sobră. Acum, de când m-am „adaptat” la cererea pieței de aleși locali, lucrurile merg pe bandă și eu chiar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vârstă decât mama, sora cea mică a părintelui Teoctist a fost bună prietenă cu ea. Născută în veacul care dispăruse, avea o sensibilitate ce făcea din dumneaei un specimen ciudat. Deși figura îi era mai degrabă comună, duduia Sofica apărea parcă din cărțile lui Turgheniev. Logodna ei cu un individ bețiv și cartofor o dezamăgise în asemenea măsură în tinerețe încât părerea proastă și-a extins-o asupra întregii tagme bărbătești. Excepție făcea doar pișicherul de frate-său, părintele Teoctist însuși
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ridicându-l de perciuni: - Popoviciu, Popoviciu care trage șoriceii de sfoară !... Am avut întotdeauna impresia că, la Fălticeni, elevii dau târgului o notă intelectuală. La deschiderea școlilor în septembrie, toate străzile erau invadate de figuri inteligente și înnobilate de idealism, parcă mai pure decât poți vedea toamna la Iași, când vin studenții. PRIMA CONSACRARE Din capul locului Labiș s-a remarcat prin vioiciune de spirit, rapiditatea unei gândiri mature, jocul neașteptat de idei și, ceea ce se întâlnește mai rar, o atitudine
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
asculte și să suporte ieșea, în chip paradoxal, consolidată. Propozițiile negative ale mentorului erau veritabilul botez al focului pentru cel ce voia să devină scriitor. El înțelegea ce lucru extraordinar de greu își propune. Cine fugea din calea lor părăsea parcă pentru totdeauna spațiul dificil, domeniul magic al literaturii. Labiș a înțeles că șansa sa este să reziste, să asculte, să tacă sau să răspundă dacă se simțea în stare dar să fie de față pentru că numai aici, numai în vecinătatea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
semnal a cărui descifrare, de care sa dovedit a fi în stare, a jucat un rol imens în procesul formării sale. Succesele acestea nu însemnau nimic; un cuvânt de aprobare venit din partea lui G. Mărgărit, asta putea să însemne totul.” Parcă n-ar mai fi nimic de adăogat. Pentru Iașul postbelic și în chip special pentru Labiș, G. Mărgărit a însemnat probabil ceea ce au însemnat cândva Maiorescu și Ibrăileanu pentru Eminescu, Sadoveanu, Topîrceanu. Nici o conjunctură politică sau materială nu i-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
artistică. N-a profitat de renume ca să aranjeze o situație pentru el ori pentru familia pe care o adora, respectândo. A scris despre surori, despre mama și despre tatăl său cu o duioșie de om matur, de părinte îngrijorat, nefirească parcă la un simplu adolescent. Trecuse prin vremuri de război, de secetă și foame. Se simțea responsabil de soarta tuturor. Dacă societatea, pe Eminescu, l-a dezgustat, pe Goga l-a îndurerat. Labiș s-a gândit la un viitor pe care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
că miliția și-a masat forțele în acest capăt de țară a ușurat, peste două zile, izbucnirea revoltei la celălalt capăt. Buba era coaptă peste tot iar pielea a crăpat acolo unde, un moment, s-a dovedit mai slabă. ANIVERSARE Parcă nu-mi vine să cred că au trecut 50 de ani de când am terminat liceul de băieți nr. 1, devenit în 1956 liceul „Mihail Sadoveanu” și redevenit după revoluție, Colegiul Național. Particularitatea care mă leagă de venerabila instituție este faptul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
întrebarea cum face să bată atâta drum. - Mă așez în vârful dealului (ședea în Copou) pe-o bancă și, când văd o studentă frumoasă, mă iau după ea. Așa îmi pare că sunt mai sprinten. - Și dacă fata se depărtează? - Parcă numai una frumoasă are Iașul? Pionier în istoria și arheologia orașului, multe din adevărurile descoperite de profesorul Constantin Cihodaru s-au perimat. Spre deosebire de științele exacte, în care axiomele noi apar la mare distanță de timp, și chiar lingvistica în care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
arhiereu și ca om de cultură. La sfârșitul cărții, după ce alcătuiește o listă cu toate lucrările mitropolitului, dar și cu acelea care s-au scris despre el, adaugă un bogat album de epocă, conținând peste o sută de fotografii, care parcă ne trimit în lumea secolului al XX-lea, urmărind ca într-o peliculă cinematografică chipul și activitatea blândului păstor Nectarie. Nectarie Cotlarciuc - autorul, este mai puțin cunoscut în literatura laică, iar în literatura religioasă s-a făcut cunoscut, în parte
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
învățător pe Amfiloche Țurcan. „Dovedind o capacitate deosebită de a învăța, cu sete de carte și de cultură”, „cu un suflet frământat de un nepotolit dor de a se instrui și desăvârși, și mânat de acest năvalnic dor de învățătură”, parcă ni-l și închipuim pe Nicolae părăsindu-și părinții, lăsându-și Stulpicanii săi iubiți în 1887 și pornind cu merinde în traistă la Școala Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental cezaro - crăiesc (Greco - orientalische
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de a face lucrările practice cu domnișoara șef de lucrări Natalia Paghida. Un cadru didactic cu o distincție aparte, care te impresiona prin cunoștințele sale, prin stăpânirea lor și prin modul de prezentare. Când intra în sala de lucrări practice parcă intra o monahie în sanctuar și începea să-ți spună cum Dumnezeu a făcut lumea. Învățam cu plăcere, dar și cu teama să nu greșim cu ceva. A trecut ca un meteorit prin constelația de mari profesori. Întâlnirea cu profesorul Constantin
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
mele. Îmi amintesc, de asemenea, cu încântare de Moș Costache, de la Laboratorul de Botanică, de Doamna Ceapă, de la Laboratorul de Fiziologie vegetală, ca și de laboranta Maria, la care trimitea profesorul Cârdei studenții cu insectele capturate. Doamna Laborant Elena Lupu parcă făcea parte din familia mea. Eram în secolul trecut și în mileniul trecut. Ce mai vrem?!! Și eu am avut o tehniciană care merită toată stima pentru tot ceea ce a făcut și cum a făcut. Alexandrina Atodiresei era expertă în
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
înfăptui noile planuri pe care le are asupra Operei Slujitorilor Săraci... pentru ora de față. „Biserica Mea - spune Isus -, Biserica Mea se prelungește cu Opera Slujitorilor Săraci“. Dumnezeul meu, ce har, dar ce responsabilitate în noi toți...» (14 aprilie 1953). «Parcă înot în suferință, fără un ajutor aparte al Providenței, ca și cum, mă lasă singur. Noapte de iubire. Ce moment sfânt e acela pe care pot să-l dau acum. Să mă facă Isus să văd și să-mi dea milostivirea sa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înștiințat și a spus bombănind: «Merg, dar e ceva ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire între mine și Isus! Parcă mă respinge. Pentru toată veșnicia, o Dumnezeule! O Dumnezeule, pentru mine nu mai e nimic, de-acum...». A dictat o scrisoare adresată cardinalului Schuster. Aici, compara suferința sa cu cea pătimită de Isus în grădina Ghetsemani. Reamintea că suferea mult
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vă cer binecuvântarea sfântă pentru bietu-mi suflet». Pe 15 aprilie 1951 a venit să-l viziteze monseniorul Angelo Grazioli, profesor de Teologie morală în seminar, timp de 42 de ani. Don Calabria părea să nu-l recunoască. Iar distinsul profesor: «Parcă îl văd continuu în Ghetsemani! Dumnezeu i-a dat încercările sfinților... Parcă văd în el toată suferința sfântului Alfons, din ultimii săi ani de viață». La 3 mai 1951 o nouă consultare făcută de profesorii Belloni și Trabucchi. Au considerat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
venit să-l viziteze monseniorul Angelo Grazioli, profesor de Teologie morală în seminar, timp de 42 de ani. Don Calabria părea să nu-l recunoască. Iar distinsul profesor: «Parcă îl văd continuu în Ghetsemani! Dumnezeu i-a dat încercările sfinților... Parcă văd în el toată suferința sfântului Alfons, din ultimii săi ani de viață». La 3 mai 1951 o nouă consultare făcută de profesorii Belloni și Trabucchi. Au considerat necesară intervenția, sub narcoze, cu «șocul». De data aceasta, Don Pedrollo s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prevadă ofensiva unei invazii viclene a comerțului de lux, astăzi stăpînul ei absolut de la un capăt la celălalt. Verdele închis al castanilor nu cedase încă sub pretextul stingerii speciei locul triștilor platani care, departe de bazinul mediteranean, înalță ramuri răsucite, parcă bolnave de artrită, deasupra trunchiurilor a căror scoarță ce se cojește amintește de îngrozitoare boli de piele. Chiar pe această avenue se petrecea defilarea caleștilor sclipitor lăcuite și a harnașamentelor argintate. Automobilul era aproape necunoscut. Un singur vehicul care livra
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
italian tîrît în război de o minoritate. În fața acestei confidențe, prima mea reacție a fost: De ce vă adresați ministrului român? Aduceți toate acestea la cunoștința ambasadei franceze! " Am făcut-o deja de mai multe ori, dar cei de la palatul Farnese parcă sînt "paralizați". Un fost președinte al consiliului este ceva "tabu", nu îndrăznim să semnalăm faptul, spre a ne plînge la Quai-d'Orsay; poate că vocea alarmată a României aliate, atît de greu încercată în prezent, va fi ascultată la Paris
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]