45,900 matches
-
resping normele stabilite, sunt puțin atrași de religie, întrucât ritualul i-ar obliga să-și exprime adeziunea socială la grup, în timp ce în ei domină tendințele asociale. Prețul de plătit pentru "a juca comedia" li se va părea prea mare. Explicația biologică nu contrazice însă teoria stimulării, în fapt ea întărind corelația pusă de către aceasta în evidență. În ce privește comportamentele legate de cel de-al treilea marker de slabă religiozitate, anume interesul pentru putere , acestea pot eventual duce individul spre religie în cazurile
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
agresivi și să caute dominația socială, întrucât raritatea resurselor reproductive îi obligă, așa cum am constatat anterior, la o accentuată competiție intrasex. Fapt confirmat de observații, indiferent de cultura ambiantă. Aceste diferențe intersex sunt de asemenea observabile la nivel de "markeri biologici proximali". Astfel, printre numeroase efecte, "testosteronul", în conentrație mai mare la bărbat, crește agresivitatea și diminuează anxietatea. De altfel bărbatul are un nivel de monoamin-oxidază (enzimă ce controlează prevalența unei palete de neurotransmițători) inferior de 15 procente celui al femeii
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
în modul în care aceste instrumente au fost reținute de către selecție, anume de manieră tranzacțională. Acest fapt, anume că religia se bazează pe un ansamblu de abilități biosociale pentru care ființa umană a fost echipată pentru a funcționa în universul biologic care îi este propriu, explică în definitiv persistența religiei de-a lungul epocilor, culturilor, vârstelor și condițiilor socio-economice atât de variate. Chiar dacă condițiile se schimbă, patrimoniul genetic la baza acestor dispoziții face ca individul să reproducă în mod spontan tipul
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
instrumente psihocomportamentale necesare tipului de relații sociale tipice speciei noastre pentru a produce antropomorfism și credință religioasă, este evident că și cultura, mai apoi, poate influența în sensul accentuării sau diminuării acestor comportamente abilități. Adesea oamenii pun în opoziție determinismul biologic și influența culturală, comițând eroarea de a atribui termenului "determinism" sensul dat în filozofie, unde acesta reflectă "un fenomen fixat de manieră absolută și care nu poate să nu se producă." Aceasta este o viziune fatalistă care se confundă cu
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
un fenomen fixat de manieră absolută și care nu poate să nu se producă." Aceasta este o viziune fatalistă care se confundă cu "predestinarea". În biologie determinismul genetic înseamnă mai degrabă predispoziție; un factor genetic este necesar pentru ca un fapt biologic să existe, ceea ce nu înseamnă că acesta va și exista neapărat (Gayon). Este așadar condiția necesară dar nu și suficientă pentru explicarea unui fenomen, și nicicum pentru a-l prezice de manieră rigidă. Nimeni nu poate susține că există "o
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
în Dumnezeu sau a rugăciunii. Biologii folosesc, dacă o fac, astfel de sintagme pentru a sugera "un profil genetic particular care favorizează sau atenuează aceste comportamente." Între gene și comportamente nivele sunt numeroase - proteine, neuroni, țesuturi, organe, învățare - iar variabilitatea biologică, deja prezentă în existența mai multor forme ale aceleiași gene se poate insera la oricare nivel. Această variabilitate produce în final variabilitatea în comportamente (măsurată de eritabilitate), care la rândul ei este modulată de mediul particular în care individul evoluează
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
expresiei mai marcate sau mai estompate a unui comportament. Dacă nivelul de serotonină, vasopresină sau a oricărui alt neurotransmițător sau hormon are, de exemplu, o influență asupra deschiderii la spiritualitate, modificarea unei singure baze a unei gene codând acești consituenți biologici sau constituenții sistemelor lor de sinteză, sau încă codând receptori ai acestora purtători de mesaj, vor putea să antreneze variații ale gradului în care o persoană manifestă fervoare religioasă. O persoană genetic mai sensibilă la spiritualitate va fi prin însuși
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Cu excepția cazurilor de disfuncții majore, putem să exersăm un oarecare control asupra comportamentului nostru. Suntem programați genetic să fim în stare de veghe ziua și să dormim noaptea, dar dacă suntem dispuși să facem eforturile necesare putem inversa acest determinism biologic. Un individ sănătos mental are întotdeuna posibilitatea să aleagă între un gest altruist și unul egoist, chiar dacă cele două comportamente sunt determinate genetic. Astfel chiar dacă componentele comportamentului religios și ale credinței în viață după moarte au un substrat organic, suntem
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
un sociopat, cum nici filmele violente nu vor face dintr-o ființă normală un criminal în serie. Cauze proximale și cauze ultime Nivelele de acțiune diferite ale factorilor genetici de cei culturali pun în lumină un principiu fundamental al aproșului biologic al sociobiologiei și care consistă în a distinge cauzele proximale sau imediate de cele ultime sau indirecte (Alcock). Cauzele imediate, fie ele biologice sau culturale, sunt factorii care influențează direct asupra unui comportament, în timp ce cauzele ultime sunt factori care au
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de acțiune diferite ale factorilor genetici de cei culturali pun în lumină un principiu fundamental al aproșului biologic al sociobiologiei și care consistă în a distinge cauzele proximale sau imediate de cele ultime sau indirecte (Alcock). Cauzele imediate, fie ele biologice sau culturale, sunt factorii care influențează direct asupra unui comportament, în timp ce cauzele ultime sunt factori care au constituit în decursul evoluției forțe de selecție. Aceste reguli de selecție naturală și sexuală sunt deci cele care răspund la "de ce"-ul "de ce
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
cauzalitate nu sunt nici contradictorii nici mutual exclusive, ele neputând fi decât complementare. A explica de exemplu fervoarea religioasă prin acțiunea unor hormoni sau neurotransmițători ține de o cauzalitate proximală. A explica în termeni de avantaje adaptative de ce acești constituenți biologici acționează în organism și pentru a produce efectul studiat, asta ține de o cauzalitate ultimă. A demonstra că o cultură impregnată de religie cum este aceea a Statelor Unite, sau o cultură laică precum aceea a Franței, influențează fervoarea religioasă a
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
determinat pe Homo Sapiens să se creadă dotat de un suflet nemuritor și imaterial și astfel diferit de lumea animală. Pentru prima dată în istoria noastră suntem în măsură să înțelegem cine suntem și chiar de a controla viitorul nostru biologic, atât în sens pozitiv cât și negativ. Analiza sociobiologică ne obligă totuși la o doză de umilitate: comportamentul nostru individual este guvernat de legi asupra cărora avem un control mai redus decât se credea. Și asta e valabil și în ce privește
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
lungă. Împreună cu coada el atinge o lungime de 200-230 cm și o greutate de până la 55 kg. Blana este de culoare cenușie-deschis, cu pete în formă de inel. Din cauza habitatului său greu accesibil și a densității foarte scăzute, multe aspecte biologice legate de leopardul zăpezilor sunt slab studiate. La momentul actual, situația ecologică a speciei este critică. În secolul al XX-lea, aceasta a fost introdusă în Lista roșie a IUCN și în documentele de acest gen a unor țări. Din
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
1996, lansează câteva bibliografii retrospective fundamentale "Cercetările în domeniul științelor umanistice la Universitatea de Stat din Moldova (1974-1995). Contribuții bibliografice" (1996); "Cercetările în domeniul științelor chimice la Universitatea de Stat din Moldova (1946-1998). Contribuții bibliografice" (1998); "Cercetările în domeniul științelor biologice și agrochimice la Universitatea de Stat din Moldova (1946-1998). Contribuții bibliografice" (1998). În aceste volume și-au găsit reflectare publicațiile științifice și didactice ale savanților moldoveni care au activat și continuă să activeze la Universitatea de Stată din Moldova; ele
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
deveni, între existență și devenire. Tinerețea este o fază distinctă din evoluția omului și nu doar o etapă de tranziție, este existență în sine și în același timp o devenire permanentă. Individul cunoaște la această vârstă schimbări radicale în plan biologic, fiziologic, social, relațional. Insă aceste schimbări ființează nu datorită caracterului tranzitoriu al tinereții [...] ci sint intrinseci tinereții. Deosebirea dintre tinerețe ca existență și tinerețe ca devenire ne ajută la decelarea a ceea ce este propriu acestui moment din evoluția individului, precum și
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
și descris câteva specii noi de crustacee superioare. Este unul din fondatorii principali ai ecologiei teoretice moderne, fondatorul școlii ecologice naționale, al școlii de ecotoxicologie acvatică, al școlii științifice de ecologie politică, îndrumător a peste 30 de doctori în științe biologice etc. Este membru corespondent al A.S.a R.M. și membru titular al academiilor: Oamenilor de Știință din România(copreședinte fondator), Internațională de Cosmonautica "E.C.Țiolkovski" (Moscova), Internațională de Ecologie și Securitatea Vieții (Sankt-Petersburg), de Ecologie din România, Națională de Stiinte
Ion Dediu () [Corola-website/Science/311108_a_312437]
-
fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. 1937 - Școala primară din Chișinău; 1949 - Facultatea de Pomicultură și Viticultură a Institutului Agricol din Chișinău; 1953 - Doctorant al Universității de Stat din Chișinău. 1964 - Doctor habilitat în științe biologice; 1965 - Membru corespondent; 1971 - Profesor universitar; 1972 - Membru titular; 1953-1958 Lector superior la Universitatea de Stat din Chișinău; 1958-1960 Cercetător științific superior al Filialei Moldovenești a AȘ a URSS; 1961-1964 Șef de laborator; 1964-1970 Director al Institutului de Fiziologie și
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
Cercetător științific superior al Filialei Moldovenești a AȘ a URSS; 1961-1964 Șef de laborator; 1964-1970 Director al Institutului de Fiziologie și Biochimie a Plantelor al AȘM. 1970-1974 Conduce Secția de Microbiologie a AȘM; 1971-1974 Academician coordonator al Secției de Științe Biologice și Chimice a AȘM; 1974-1980 Director al Institutului Unional de Cercetări Științifice în domeniul Metodelor Biologice de Protecție a Plantelor; 1980-1992 Șef al Laboratorului de Fiziologie Patologică a Plantelor al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AȘM; 1992-1996 Director al
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
al Institutului de Fiziologie și Biochimie a Plantelor al AȘM. 1970-1974 Conduce Secția de Microbiologie a AȘM; 1971-1974 Academician coordonator al Secției de Științe Biologice și Chimice a AȘM; 1974-1980 Director al Institutului Unional de Cercetări Științifice în domeniul Metodelor Biologice de Protecție a Plantelor; 1980-1992 Șef al Laboratorului de Fiziologie Patologică a Plantelor al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AȘM; 1992-1996 Director al Institutului de Protecție Biologică a Plantelor al AȘM; 1993-2003 Șef de laborator; 2003-2006 Director al Institutului
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
AȘM; 1974-1980 Director al Institutului Unional de Cercetări Științifice în domeniul Metodelor Biologice de Protecție a Plantelor; 1980-1992 Șef al Laboratorului de Fiziologie Patologică a Plantelor al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AȘM; 1992-1996 Director al Institutului de Protecție Biologică a Plantelor al AȘM; 1993-2003 Șef de laborator; 2003-2006 Director al Institutului de Cercetări pentru Protecția Plantelor al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. Distinctii, Premii și Titluri Onorifice 1980 - "Diploma de Recunoștință" a Organizației Internaționale de Pomicultură de la Haga; 1980
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
381. Trofimov, Iurie. "Academician, fiu și nepot de țăran" // Pământ și oameni. - 1998. - 1 mai. - P. 2 Toma, Simion. "Informație despre fondatorul școlii în domeniul micologiei și fitopatologiei - academicianul Ion Popușoi" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 48-50. "Academicianul Ion Popușoi: curriculum vitae" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 126-127.
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
fondatorul școlii în domeniul micologiei și fitopatologiei - academicianul Ion Popușoi" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 48-50. "Academicianul Ion Popușoi: curriculum vitae" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 126-127.
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
apariția bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre umorile organismului, după Paracelsus, rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice. Concepția lui Paracelsus, deși mai generală decât a lui Galenus, a avut totuși un caracter mecanicist, deoarece reducea procesele biologice implicate în apariția și evoluția bolii, la fenomene chimice. Paracelsus a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific. Paracelsus a introdus medicamentele chimice in practica clinică. Cercetările întreprinse de Paracelsus în vederea obținerii pietrei filozofale o substanță
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
expun la soare părțile suferinde, în caz de indigestie chiar și carnivorele consumă iarbă. Deci acțiunea de vindecare a existat înainte de apariția omului. Există o filogeneza a activității vindecătoare. Se remarcă însă o deosebire esențială între acțiunile vindecătoare din lumea biologică și cele din medicină umană. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce acțiunile medicinei umane se bazează pe conștiința, gândire, strategie. Medicină umană a apărut și evoluat din necesitatea păstrării forței de muncă, necesitatea îngrijirii nou-născutului și a gravidei
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
tatăl său era categoric împotrivă. Pallas s-a întors în Berlin, unde a scris «Spicilegia zoologica» (Berlin, 1767-1804, în 2 tomuri). În primele sale publicații, care au primit o apreciere pozitivă din partea oamenilor de știință, Pallas a schimbat esențial clasificării biologice a viermilor făcute de Linné. De asemenea nu a recunoscut teoria „scăriței vietăților”, alcătuită de Aristotel și răspândită în secolul XVIII, a formulat ideea dezvoltării istorice a organismelor vii și a propus reprezentarea grafică a legăturilor dintre grupurile taxonomice de
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]