44,517 matches
-
parcă urmându-și capriciile: uneori inventariază date de istorie literară, mai ales pentru a pune în evidența lucruri spectaculoase ori bizarerii, alteori face colaje din dicționare sau se abandonează conexiunilor comparatiste, sărind de la un autor la altul și de la o epocă la alta.” „Eugen Lungu are o anume strategie scripturală, o face pe modestul, se declară ignorant, se ferește de parada de erudiție și nu vrea să fie arbitru (deși, tocmai verdictele sale se rețin). Spații și oglinzi (studiul care dă
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
orașul pe 16 ianuarie. Gherman Pântea - adjunct al titularului Directoratului General de Război și Marină din Basarabia (dar cel care de fapt a exercitat de facto autoritatea postului, dat fiind că directorul Cojocaru era bolnav), a fost acuzat în ziarul „Epoca“ din 12 martie 1935 de către istoricul și genealogistul Emanoil Hagi Moscu, precum că ar fi fost autorul masacrului voluntarilor ardeleni din noaptea de 6 ianuarie 1918 din gara Chișinău. Aceste acuze au fost formulate aducându-se ca probă corespondența din
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
mondial. Cu toate acestea, premisele acestei ere a consumului de masă au apărut cu mult înainte, în timpul industrializării masive a societăților occidentale. În Franța, cultura de masă a apărut în jurul lui 1860, în același timp cu debutul perioadei cunoscute ca "Epoca de hârtie" (Kalifa Dominique). Această "Epocă de hârtie" corespunde avântului ziarelor de mare tiraj, dezvoltării lor și principiului concurenței în care sunt înscrise, participând la dezvoltarea companiilor de difuzare a presei. Dacă aceste ziare au fost în măsură să crească
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
ere a consumului de masă au apărut cu mult înainte, în timpul industrializării masive a societăților occidentale. În Franța, cultura de masă a apărut în jurul lui 1860, în același timp cu debutul perioadei cunoscute ca "Epoca de hârtie" (Kalifa Dominique). Această "Epocă de hârtie" corespunde avântului ziarelor de mare tiraj, dezvoltării lor și principiului concurenței în care sunt înscrise, participând la dezvoltarea companiilor de difuzare a presei. Dacă aceste ziare au fost în măsură să crească, acest lucru se datorează, în principal
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
mai mare parte) în perete. Capodopera acestei tehnici este "mihrabul" de "madrasei" Firdaws din <nowiki>Alep</nowiki>, care datează din perioada de "ayyubidă", dar și mamelucii, au folosit această tehnică într-un mod expansiv. Mozaicul este utilizat în mai multe epoci : Califatul omeyyazilor, califatul de omeyyazilor din Spania, califatul Abbasizilor, sultanatul mameluc. În primele trei cazuri, observăm o puternică influență antică și bizantină (mozaic cu fundal de aur). Știm, de altfel, că au fost artiști bizantini care au lucrat în lumea
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
pentru a elimina Șiismul, după dispariția Fatimizilor din Egipt. Salah al-Din , în special, a pus să se construiască multe madrase în Cairo și în Siria, precum madrasa Firdaws în Alep (1243). Găsim încă influențe anatoliene la aceste clădiri. Fără îndoială, epoca "mamelukă este perioada" în care s-a născut conceptul câte unui iwan de fiecare rit, așa cum este explicat în actul de waqf al complexului sultanului Hasan. În acea epocă, madrasele au fost, evident, legate de mari complexe pentru sultani și
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
Alep (1243). Găsim încă influențe anatoliene la aceste clădiri. Fără îndoială, epoca "mamelukă este perioada" în care s-a născut conceptul câte unui iwan de fiecare rit, așa cum este explicat în actul de waqf al complexului sultanului Hasan. În acea epocă, madrasele au fost, evident, legate de mari complexe pentru sultani și emiri. Qala'un este prima madrasa mamelucă bine conservată, dar cea a complexului sultanului Hasan este, fără îndoială, cea mai frumoasă. La Ispahan este cea mai veche madrasa conservată
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
Africii a însemnat dezvoltarea în regiune a arhitecturii islamice, inclusiv a unor ansambluri celebre precum citadela din Cairo. În partea de sud a Saharei, influența islamică a avut ca efect realizarea uneia dintre cele mai importante contribuții la dezvoltarea arhitecturii: epoca Imperiului Ghana. La Kumbi Saleh, localnicii trăiau în colibe în formă de cupolă în timp ce negustorii aveau case de piatră. Arhitectura din Sahel este cunoscută prin două orașe: Djenné și Timbuktu. Moscheea Sanskore din Timbuktu,construită chirpici este similar ca stil
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
activă și filozofie politică participativă. Dacă în Antichitate nu exista o delimitare clară a științelor care studiau societatea, în Evul Mediu asistăm la dezvoltarea influenței Bisericii asupra societății. Mai târziu, Renașterea și Iluminismul vor aduce eliberarea de sub tutela dogmatico-religioasă. În epoca modernă asistăm la o delimitare clară a noțiunilor. Astfel, în 1948, la "Colocviumul internațional" care a avut loc la Paris, s-a stabilit semnificația termenului de "știință politică" și obiectul acesteia de studiu. Structura economico-politică a Orientului antic a fost
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Platon, care a creat o școală filozofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul filozofic, politic și moral în cadrul "Școlii peripateticilor". Tot în Atena au apărut Școala stoică (Marcus Aurelius, Seneca) și cea epicuriană. Apariția creștinismului a marcat sfârșitul epocii elenistice și tranziția către epoca medievală. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că grecii au inventat politica și că au inițiat cercetarea științifică și filozofică a acestui domeniu. De altfel, cuvântul politică (existent în multe limbi moderne) provine din grecescul "polis
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
școală filozofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul filozofic, politic și moral în cadrul "Școlii peripateticilor". Tot în Atena au apărut Școala stoică (Marcus Aurelius, Seneca) și cea epicuriană. Apariția creștinismului a marcat sfârșitul epocii elenistice și tranziția către epoca medievală. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că grecii au inventat politica și că au inițiat cercetarea științifică și filozofică a acestui domeniu. De altfel, cuvântul politică (existent în multe limbi moderne) provine din grecescul "polis", prin care se desemna statul-cetate
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
evenimentelor politice. Susține că fenomenele vieții sociale sunt supuse unor legi naturale. O trăsătură fundamentală a omului ar fi nevoia de autoritate, de a fi limitat de o putere superioară, în absența căreia ar domni dezordinea și anarhia. Aflat în epoca de decadență a sistemelor politice ale lumii arabe, Ibn Khaldun se preocupă și de cauzele constituirii și dezagregării statelor, formulând o lege a evoluției lot ciclice. Menținându-se pe linia religioasă a Coranului, opera sa nu are o finalitate practică
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Rousseau. Și "Noua Atlantidă" a lui Francis Bacon s-ar încadra în tradiția utopică, numai că la baza proiectului său se afla proprietatea privată. Chiar dacă la prima vedere utopiile par simple exerciții mentale, acestea au prilejuit o analiză critică a epocii respective și încercarea găsirii unui remediu prin profunde transformări politice și sociale. Prin influența exercitată asupra posterității, lucrarea “De optimo republicae statu deque nova insula Utopia” sau pe scurt “Utopia” a lui Thomas Morus poate fi considerată actul de naștere
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
preconizate înlăturarea contrastului dintre sat și oraș și egalitatea dintre sexe, fiind susținut accesul femeilor la funcțiile ecleziastice. Războiul este condamnat, cu excepția celui defensiv. Utopia este, așadar, o viguroasă mărturie a superiorității calitative a umanismului lui Morus față de cel al epocii în care a trăit. Dacă umanismul burghez în gîndirea politică și-a găsit întruchiparea cea mai fidelă în epoca lui Machiavelli, se poate afirma că umanismul social se află în germene în opera lui Morus. Dacă pentru Machiavelli omul își
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
este condamnat, cu excepția celui defensiv. Utopia este, așadar, o viguroasă mărturie a superiorității calitative a umanismului lui Morus față de cel al epocii în care a trăit. Dacă umanismul burghez în gîndirea politică și-a găsit întruchiparea cea mai fidelă în epoca lui Machiavelli, se poate afirma că umanismul social se află în germene în opera lui Morus. Dacă pentru Machiavelli omul își poate realiza țelurile numai în opoziție, în luptă cu societatea și ceilalți oameni, pentru Morus realizarea omului e posibilă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
despotism luminat", Montesquieu a realizat necesitatea sepărării puterilor în stat, iar J.J. Rousseau a exprimat aspirațiile micii burghezii. La scurt timp, iluminismul devine un fenomen paneuropean, răspîndindu-se în Italia, Germania, SUA, ulterior în Țările Române și în Rusia. În Italia, "Epoca luminilor" nu a mai avut aceeași putere de iradiere și strălucire ca Renașterea și Umanismul, dar s-a afirmat totuși prin cîteva figuri și opere importante. Din punct de vedere politico-social, iluminismul avea un caracter antifeudal, rațional și antiabsolutist. Critica
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
deosebită problemelor economice, sociale și aspectelor legate de mentalitatea, obiceiurile și cultura popoarelor. De aceea, unii autori susțin că Voltaire a formulat pentru prima dată concepția modernă a istoriei. Alte concepții ale sale aveau ca obiectiv societatea franceză a acelei epoci: subordonarea politicii față de rațiune, lichidarea dependenței feudale, drepturi politice acordate tuturor proprietarilor, primatul libertății ca fiind cea mai importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cu știința și filozofia. Leibniz are un valoros aport și la apariția sociologiei prin definirea societății ca un macrocosmos cu grupări multiple, unele echivalente între ele, dar dispuse în spațiul social în ierarhii variabile. În controversele care se vehiculau în epocă, el a intervenit pentru a înlătura prejudecata conform căreia societatea globală ar fi identică cu statul. Teoreticianul mișcării "Sturm und Drang", Johann Gottfried von Herder a dezvoltat concepția progresului în istoria societății, aceasta fiind o continuitate directă și firească a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
până la asasinarea să în 1961. El a exercitat președinția că comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952, si a condus indirect în perioadele 1938-1942 și 1952-1961, folosind președinți marionete. Cei 31 de ani de guvernare sunt cunoscute că Epoca Trujillo , epoca celei mai sângeroase tiranii din America Latină.<nowiki>[7]</nowiki> Guvernul său s-a caracterizat prin anticomunism, suprimarea oricărei opoziții și prin cultul personalității. Libertățile civile au fost inexistente și s-au încălcat constant drepturile omului. A aruncat țară
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
să în 1961. El a exercitat președinția că comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952, si a condus indirect în perioadele 1938-1942 și 1952-1961, folosind președinți marionete. Cei 31 de ani de guvernare sunt cunoscute că Epoca Trujillo , epoca celei mai sângeroase tiranii din America Latină.<nowiki>[7]</nowiki> Guvernul său s-a caracterizat prin anticomunism, suprimarea oricărei opoziții și prin cultul personalității. Libertățile civile au fost inexistente și s-au încălcat constant drepturile omului. A aruncat țară într-o
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
o moarte putea fi deghizata în "accident" și orice persoană putea fi închisă și torturata într-una din închisorile clandestine destinate acestei practici. Cu toate acestea, suporterii lui Trujillo evidențiază unele dintre aspectele pozitive ale regimului că de exemplu: sfârșitul epocii Caudillo ca sursă de instabilitate politică; restaurarea ordinii publice; o anumita dezvoltare economică a țarii.<nowiki>[14]</nowiki> În timpul regimului său, toate instituțiile de stat au funcționat în conformitate cu interesele sale și a stabilit un monopol impresarial care i-a permis
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. 1979 - ACIN - Premiile pentru regie, pentru interpretare masculină (Gheorghe Cozorici, Ion Dichiseanu) și pentru muzică. Tudor Caranfil scrie despre acest film: "Omagiind Epoca Ceaușescu, drama se constituie ca interminabil discurs despre o perpetua sărbătoare și este acompaniată de muzica lui Richard Oschanitzky (Premiul Acin)".
Clipa (film) () [Corola-website/Science/337248_a_338577]
-
derulat, probabil, în anul 1569. Familia Rhédey se stabilește aici în secolul al XVII-lea, primul reprezentant al acesteia fiind János Rhédey. Se presupune că în anul 1632 edificiul avea mai multe camere și o pivniță. Conform unei inscripții din „epoca Rhédey” anul construcției este 1663. În secolul al XIX-lea castelul era înconjurat de grădini minunate. Aici s-a născut contesa Claudine Rhédey, ascendenta familiei regale britanice. Castelul Rhédey a intrat în posesia familiei de negustori Schuller după primul Război
Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure () [Corola-website/Science/337254_a_338583]
-
Piatra Soarelui, Piatra celor Cinci Epoci, sau, uneori (în mod eronat) numită piatra calendarului aztec este o sculptură mexica post-clasică târzie, adăpostită în Muzeul Național de Antropologie din Mexico City, și este, probabil, cea mai faimoasă lucrare de sculptură aztecă. Piatra are un diametru de 358
Piatra calendarului aztec () [Corola-website/Science/337305_a_338634]
-
ani mai în vârstă decât aceasta. Motivele sculptate care acoperă suprafața de piatră se referă la componentele centrale ale cosmogoniei mexica. În centrul monolitului este fața divinității solare, Tonatiuh, , care apare în interiorul glifei simbol pentru "mișcare" (în Nahuatl: "ollin"), numele epocii actuale. Figura centrală reprezintă ignoranța și cruzimea ritualurilor trecute, ea ținând o inimă umană în fiecare dintre mâinile sale îngherate, și limba sa fiind de forma unui cuțit sacrificial de piatră (Tecpatl). Cele patru pătrate care înconjoară divinitatea centrală reprezintă
Piatra calendarului aztec () [Corola-website/Science/337305_a_338634]