6,312 matches
-
era însă foarte concret, un ciob i-ar fi putut nimeri într-un ochi și la gândul că s-ar fi putut să rămână individul chior, mă înviorai și nevoia mea de violență și vulgaritate se potoli. V Cum se împacă însă ideea armoniei conștiinței noastre cu cosmosul, din prima mea carte, cu ideea apariției erei ticăloșilor din a doua, în care descriam o mutație catastrofică în conștiința actuală a omului? Nu se împăcau, dar nu mă neliniștii. Îmi spuneam că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și vulgaritate se potoli. V Cum se împacă însă ideea armoniei conștiinței noastre cu cosmosul, din prima mea carte, cu ideea apariției erei ticăloșilor din a doua, în care descriam o mutație catastrofică în conștiința actuală a omului? Nu se împăcau, dar nu mă neliniștii. Îmi spuneam că Gnoza va fi probabil actuală în clipa când dominația ticăloșilor va determina o reacție a partizanilor vechilor valori și noua religie sugerată de mine, după ce un puternic geniu o va prelua (fiindcă nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deodată cenușă și asupra căruia s-au lăsat, misterioase, dar nu moarte, marile tăceri ale haosului, lumea străină de efemerele noastre patimi, cerul înstelat, noaptea vie cu adierile ei de vânt foșnind prin ierburi, în mijlocul cărora numai omul poate fi împăcat, gîndind: să uiți totul, să nu uiți nimic și să nu-ți pese. El singur poate purta în suflet pacea, conflictul, nepăsarea, liniștea, sbîrlirea, pieirea, dispariția cu obrazul lipit de mama lui, pământul, pe suprafața căruia strângând în mâini bulgării
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar acum sub ochii tăi), ar fi egoistă în singurul lucru care îi mai aparținea, dispariția ei iminentă? (Și nu învăluită într-o aureolă, așa cum a fost tot timpul cât a trăit, ci chinuită, împiedicată de dureri atroce să se împace cu lumea și cu sine și să moară așa cum trăise, ca într-un vis). Să-ți ieși din fire și să simți tot tu desamăgire, ranchiună chiar, un încăpățînat sentiment de frustrare? Ranchiună împotriva propriei tale mame pe patul morții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că o să-ți dea un telefon..." "Chiar?" "Daaa, mă iubește, o să te roage să mă protejezi, sau cine știe ce parascovenie... E foarte atașantă, după ce-ai plecat și s-a terminat cearta, ce crezi că mi-a spus, chipurile, ca să mă împace? Te-a vorbit de bine, "mă și mir, zice, că se uită la tine un om așa de serios"! Ca și când cine s-a uitat până acum la mine ar fi fost neserios! Asta ca să mă flateze, îți dai seama. Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vor să mi-o lase pe durata vacanței, în speranța, probabil că fetița tocmai asta dorește, și se va potoli." "Și cotoroanța aia ce căuta la tine?" "Să-mi spună exact ce ai intuit tu, să ducă tratative să ne împăcăm. N-a spus, fiindcă nu e atât de inteligentă să ghicească semnificația pornirii inconștiente spre rău a Silviei, dar am înțeles eu că, în egoismul ei sublim, fetița vrea ca mama și tata să trăiască împreună. Până acum a fost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am înțeles eu că, în egoismul ei sublim, fetița vrea ca mama și tata să trăiască împreună. Până acum a fost prea mică să dea urmare acestui instinct, dar pe urmă o fi descoperit că poate, dacă nu să ne împace, cel puțin să ne pedepsească. Nu numai pe maică-sa, și pe mine. Această Tasia spune că Silvia nu mă iubește, și cred că are dreptate, sânt aproape sigur că dacă o opresc o să am niște surprize..." "Și soluția?", zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imaginație inepuizabilă în a descoperi noi mijloace de seducție. ...Și nici măcar nu ceruse divorțul! Ar fi putut s-o facă îndată ce descoperise că mă iubea! De ce n-o făcuse? Dar mă iubea oare? Nu cumva vroia de fapt să se împace cu bărbatul ei, să se întoarcă la el? Ipoteza asta căzu asupra mea ca un trăznet de lumină. Adică nu resimții nici o durere, ci doar o intensă lumină care mă invadă și șterse, aruncând în neant total acest episod fulgurant
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ași mai fi putut cu oare s-o iubesc pe această alta? Nu trăisem această experiență cu Matilda? Trebuia s-o repet?! XX ...E foarte plăcut acum în biroul meu, fostul dormitor al părinților... Tata, cu care m-am împăcat, s-a aranjat în așa-zisul salon. Când am ieșit și s-a trezit cu mine acasă, a făcut ochii sferici. "Te-au amnistiat? m-a întrebat. Parcă luaseși șase ani!" I-am povestit cum am reușit să-i reduc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mulțumit și năpârlea pe patul aseptizat. ― Medicul și monitoarele. Mi s-a spus că slăbiciunea și confuzia vor dispărea curând, deși nu-mi pari deloc dezorientată. Efectele secundare ale hipersomnului îndelungat, cam așa ceva. N-am fost tare la biologie, mă împac mai mult cu cifrele. Ei, dar am vorbit destul despre mine. Se pare că ne-ai venit în stare destul de bună. ― Sper că nu sunt atât de înspăimântătoare cât mi se pare mie. Am impresia că mă aflu în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fără îndoială, în fiecare dimineață, tuturor oamenilor. Numai că de data aceasta, se întâmpla cuiva care nu era doar o ființă de rând. Individul care se trezise era o ființă umană cu un creier supradezvoltat. Aceasta însemna că se trezise împăcat cu sine. Mai dispunea de o memorie nesigură despre ce făcuse: distanțele imense ale galaxiei pe care o traversase cu posibilitățile speciale ale super-creierului său. Evenimentele extraordinare la care luase parte, inclusiv distrugerea Discipolului și, lucru chiar mai important, salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bine): fata avea 17 ani, bărbatul 32, ea învăța în Școala Centrală, el era recidivist, ea fugise din Ferentari, el venise s-o ia acasă. Urmase o ceartă pe culoarele liceului, directoarea îi invitase la ea în birou să se împace (sau poate doar să nu se mai audă scandalul pe holuri) și îi lăsase singuri, închizând ușa în urma lor. De-aici, variantele presei difereau: într-una, Costi, orbit de furie, lovise de trei ori cu un briceag; într-alta, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
competiția cu Boney M (ipoteză interesantă; circula prin clasa întâi). În fine, mai bombănea o a treia categorie, ce constatase o stranie coincidență între volatilizarea grupului și absența programelor Televiziunii Române. Ăștia erau răuvoitorii. În două ore de emisie, cum să împaci pe toată lumea?! Oricum, bătălia părea pierdută din start: prin televizorul „Sirius“, cu ecran alb-negru, bombat și butoanele țepoase ieșind ca niște macaroane din carcasă, nici o solistă din lume nu s-ar fi uitat la noi. Până se încălzea aparatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a fi conciliabil cu principiul etnocentric promovat de patriotism de a iubi cu predilecție doar apropiații naționali. Pleșoianu reușește totuși, fără mari eforturi justificative (nici nu este cazul într-un abecedar destinat copiilor dintr-o școală primară), nu doar să împace cele două principii aparent conflictuale, ci chiar să transforme iubirea aproapelui național într-o poruncă divină: "Dumnezeu ne poruncește ca să iubim pe toți frații noștri rumâni" (pp. 22-23). Însă și iubirea patriotică a aproapelui național trebuie ajustată în funcție de mediul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mers atât de departe, oprindu-se la a-l naționaliza pe Adam (însămânțând în el și Eva germenii tuturor națiunilor ce aveau să se actualizeze odată cu căderea în istorie). Pentru a include națiunea în planul divin original și pentru a împăca în același timp ideea eternității națiunii cu datele istoriei biblice și sociale care arată fără dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-mi permiți, zise prințul, mai bine aș sta aici cu dumneata, căci ce să fac singur dincolo? — În vestibul nu puteți rămâne, fiindcă sunteți vizitator, adică oaspete. Vreți să vorbiți chiar cu generalul? După toate aparențele, lacheul nu se putea împăca cu gândul că trebuie să introducă un asemenea vizitator și se decisese să-l mai întrebe o dată. — Da, am o problemă... dădu prințul să înceapă. Nu vă întreb ce problemă aveți, treaba mea e numai să vă anunț. Însă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permitea toate acestea, era și ea de față, dădea din cap și încuviința. Pe atunci, din cauza bolii, bătrâna era pe moarte; după două luni chiar și-a dat sufletul; știa că moare, dar nici nu s-a gândit să se împace cu fiica-sa până în clipa morții, nu-i spunea nici o vorbă, o gonea să doarmă în tindă, nu-i dădea aproape deloc de mâncare. Trebuia să-și țină des în apă caldă picioarele bolnave; Marie o spăla în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucru. Dar totuși ne vedeam, ne înțelegeam prin semne de la distanță. Îmi trimiteau bilețele. Mai târziu, lucrurile s-au aranjat, dar atunci era foarte bine: chiar mă împrietenisem și mai mult cu copiii datorită acestei prigoane. În ultimul an, mă împăcasem oarecum cu Thibaut și cu pastorul. În schimb, Schneider îmi vorbea mult și se contrazicea cu mine asupra „sistemului“ meu dăunător în purtarea față de copii. Care sistem? În sfârșit, Schneider mi-a împărtășit o idee de-a lui, foarte ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privind la piciorușele lor mici, sprintene și veșnic în goană, privind băieții și fetele care alergau împreună, văzându-le râsul și lacrimile (pentru că mulți, înainte de a ajunge de la școală până acasă, apucau să se încaiere, să plângă, iarăși să se împace și să se joace), și atunci îmi uitam toată tristețea. Apoi, în toți acești trei ani, n-am putut nicidecum înțelege cum și de ce sunt triști oamenii. Întreg destinul meu s-a legat de ei. Nici nu mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care i se adusese deja la cunoștință, jurând pe toți sfinții că mai târziu îi va plăti cu vârf și îndesat această jignire și în același timp visând uneori copilărește în sinea lui s-o scoată la capăt și să împace toate contradicțiile, mai trebuia acum să soarbă și această cupă groaznică, ba încă într-un asemenea moment! Mai avea, deci, acum parte de încă un supliciu neprevăzut, cel mai teribil cu putință pentru un om vanitos: cel de a roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și pe Ganea îl umflă brusc râsul. — De ce vă uitați așa la mine? îl întrebă el pe prinț. — Mă mir că ați râs atât de sincer. Zău că încă mai râdeți ca un copil. Mai înainte ați venit ca să ne împăcăm și mi-ați zis: „Dacă vreți, vă sărut mâna“; ne-am fi împăcat exact ca niște copii. Deci, încă mai sunteți capabil de asemenea cuvinte și gesturi. Și brusc vă apucați și-mi țineți un adevărat discurs despre această istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl întrebă el pe prinț. — Mă mir că ați râs atât de sincer. Zău că încă mai râdeți ca un copil. Mai înainte ați venit ca să ne împăcăm și mi-ați zis: „Dacă vreți, vă sărut mâna“; ne-am fi împăcat exact ca niște copii. Deci, încă mai sunteți capabil de asemenea cuvinte și gesturi. Și brusc vă apucați și-mi țineți un adevărat discurs despre această istorie sinistră și despre aceste șaptezeci și cinci de mii. Zău, toate acestea nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a oamenilor pe care și-i apropia uneori (fiind, deci, înclinată să și-i apropie), ființa ei își mai trăda și alte câteva înclinații extrem de bizare: ieșea la iveală un amestec barbar, alcătuit din două gusturi, capacitatea de a se împăca și mulțumi cu lucruri și mijloace, cărora, s-ar părea, un om cumsecade și subțire nici n-ar fi trebuit măcar să le admită existența. Într-adevăr, dacă, de pildă, Nastasia Filippovna ar fi dat din senin dovadă de o nostimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ferdâșcenko. — Și ce-i cu asta? întrebă cu răceală generalul, care îl ura pe Ferdâșcenko. — Asta înseamnă că va plăti intrarea, îl lămuri acesta. — Totuși, prințul Mâșkin nu-i Ferdâșcenko, zise generalul, neputându-se stăpâni. Nici până acum nu se împăcase cu gândul că se afla cu Ferdâșcenko în aceeași societate, ba încă și pe picior de egalitate. — Ei, generale, cruțați-l pe Ferdâșcenko, îi răspunse acesta, zâmbind cu subînțeles. Am aici drepturi speciale. — Ce drepturi speciale ai dumneata, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se-aducă gustările pregătite pentru musafiri? Lebedev, care mai că nu-i înfuriase cu adevărat pe câțiva dintre cei care îl ascultau (trebuie să remarcăm că se destupaseră sticle tot timpul), încheindu-și discursul prin pomenirea neașteptată a gustărilor, îi împăcă imediat pe toți adversarii săi. El însuși spunea că această încheiere a fost „o întoarcere ingenioasă, avocățească a lucrurilor“. Râsul vesel se iscă din nou, musafirii se înviorară; toți se ridicară de la masă ca să-și dezmorțească picioarele și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]