4,849 matches
-
se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură Încurcă barca; În apă umbrele se văd alungite ca siluetele din pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu flori albe, Înăbușe gardul care Împrejmuie lacul. Ea singură Îmi ajunge ca să nu-mi mai pun cîtva timp alte Întrebări
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe nisip... Trebuie să mă reîntorc la Oedip și la sfinxul grec. VÎrful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care Îmi lipsește de cîte ori mă Încurc În propriile mele declarații despre fericire. Nemesis Zeiță a măsurii, a echilibrului, Nemesis cîntărea și fericirea și nenorocirile, faptele bune și fărădelegile, provocînd și pedeapsa cuvenită. Așadar, o zeiță a necesității. Mă gîndesc Încă la ceea ce mi-a povestit doctorul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cine știe ce vis. Se răsuci pe călcâie cu pruncul în brațe, se apropie din nou de fereastră, dezgolindu-și un piept ca să îl poată hrăni și rămase dusă pe gânduri. Afară întunericul se despica în două. Luna era caldă, palidă și-ncurcându-se în zorii dimineții avea să se ascundă sau să își continuie drumul, umblând după soare, cum îi este obiceiul. Mirosea încă a noapte. Decizia îi aparținea. În curând va sosi doctorul în salon, iar atunci nu mai avea ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai știuse nimic despre ea. Totuși Nicole revenea în prim-planul procupărilor lui Alin. Acesta cunoscuse mai multe tinere, ca atunci când ai trecut cu puțin de douăzeci de ani și fetele roiesc în jurul tău. Cu una era gata să se încurce definitiv. Atunci când Nicole era ocupată cu munca, copilul era încredințat unei familii care era rudă cu Alin. Cu această ocazie, Alin află situația în care se găsea Nicole. Nu se gândise nici o clipă că ar fi putut să o întâlnească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
asemănătoare. Dar de ce să nu mai vină? Nu i-am greșit cu nimic. Mi-am apărat ce era al meu! Oare să fie vorba de alta? Știu cât de mult îi plac aventurile. Cine știe cu cine s-o fi încurcat acum?! Când era aici era cu totul altceva. Dar acolo? Aici am avut ocazia să îl mai desprind de unele și chiar să le caftesc. Dar acum nu am ce mai face! Casa este din ce în ce mai goală și fără nici o umbră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spui niște lucruri care mă uimesc! Dar de fapt ce învârtiți voi acolo, mai exact? - De toate, în afară de a practica hoția și de a omorî pe cineva. - Sună cam periculos, chiar îngrozitor. - La început, atunci când mă consideram un pion care încurca lucrurile, încercam să îmi folosesc forța necesară și inteligența necesară. Mă comparam cu un arestat al 305 poliției sau cu o închisoare unde eram privat de libertate iar eu trebuia să dovedesc ceva și să ies la suprafață. Făceam ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Spune-mi tu ce mai faci. - Am rămas același. Viața mea nu s-a schimbat deloc. - De ce nu te-ai recăsătorit? N-ai încercat să te cuplezi cu cineva? - Am avut o tentație. Dar nu a mers. Cine se mai încurcă cu un nebun ca mine? - N-ai încercat să te mai schimbi? Să mai lași și tu de la tine? - Nu. Eu nu pot. Dar tu te-ai schimbat? - Toți ne schimbăm la un moment dat. Ori în bine ori în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
creatoare îi transformă pe artiști într-un fluid spiralat al carui început mitic ține de planul cosmic. Descendentă înseamnă, însă, degradare. Istoria 16 este percepută subiectiv, deformata de cronicari ,, Axenti Ivanovici Poprișcin - consilier titular (...) nebunul care scria un jurnal și încurcă datele, scria anul 2000 și Martobrie și mai știu eu ce trăznăi și se credea regele Spaniei?” Reflectarea în scris antrenează aneantizarea realității : ,,Ce scriam și era adevărat lucrăm conștiincios și eram un om de nădejde, dar articolele lor erau
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
timp Biblia te-ai convins să... Știi, încep eu pe un registru de ironie fină, n-am studiat-o în întregime. Mai am de învățat cîteva din pildele lui Solomon... Și-apoi... vezi tu... pe la Apocalipsa Sfîntului Ioan mă cam încurc, nu prea înțeleg... Pot să-ți explic eu. Da, dar unde? Pot veni eu la tine. Acasă, legea ne dă voie. Sînt la cabinetul de Protecția muncii. Cînd ai nevoie, dă-mi telefon. Da, dar..., o întreb eu înainte de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e pe la Comitetul Județean pentru Cultură și Artă... Am să-i întreb... În aceeași zi am dat telefon teatrului din Iași și i-am spus secretarului literar: Îmi pare rău că v-am reținut! Cei de la teatrul din Arad au încurcat lucrurile. Dacă propunerea ce mi-ați făcut-o rămîne valabilă, trimiteți dumneavoastră textul. A doua zi, textul piesei era deja în drum spre Direcția Teatrelor pentru aprobare, trimis de teatrul din Iași, dar era prea tîrziu scăpasem trenul. (Și uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stau. Trebuie să dau de urma tabelului! Vă rog să mă credeți că toată încurcătura este la combinat, la Serviciul administrativ. Nu e prima oară cînd ajung la noi, cu foarte mare întîrziere, unele tabele. Da, cred că ei au încurcat lucrurile, spun eu, dezumflat total. Fac o socoteală în gînd, un fel de combinare a tuturor posibilităților, dar îmi dau seama că de fapt nu mai am nici o posibilitate. Trenul de azi a plecat! Dacă n-ar fi început Biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre ieșire. Ce naiba ai făcut, dom'le?! îl aud pe Don Șef strigîndu-mi cînd mă ajunge din urmă. Cînd dracu' ți-a crescut clonțul așa?! se miră el, oprindu-se în fața mea. Trebuia să-ți ții gura, spune încet parcă încurcat de tonul folosit. Să văd ce-am să pot face..., mormăie, întorcîndu-se spre scări. Am să încerc să-i temperez, să le spun că, în astfel de cazuri, nu vorbele contează, ci faptele... Nu mergeți la instalație? îl întreb. Vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
directorul general, însoțit de vreo cinci-șase ingineri, grăbindu-se spre platforma rezervoarelor. Cum merge la rezervoare, tovarășe Vlădeanu? mă întreabă directorul. Bine. Dacă mai e nevoie de forțe, să-mi spui. Nu, că unde-s prea mulți, încep să se încurce unii pe alții. Bine, spune el continuîndu-și drumul. A, apropo, se întoarce, făcînd cîțiva pași pînă lîngă mine, pe la prînz, în secretariat, am avut o mică discuție... Tac și-l privesc calm. Nu vreau să mă disculp. Vreau doar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în mînă, am plecat spre pavilionul administrativ și am intrat în biroul Brîndușei trîntind ușa, arătîndu-i hîrtia: "Am să te fac s-o înghiți!" "Cum dorești, mi-a surîs ea, dar dacă te atingi de mine aici, în combinat, o încurci. Începînd de la ora cinci, după-amiază, sînt acasă. Cînd ajung, pun de două cafele..." Pilotăm un nou ciclu cu glas scăzut, bătuți de gînduri. În pauză, Vlad tace, privind aiurea, în gol. Următorul ciclu îl pilotăm la fel de abătuți. Abia la cîtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd am ajuns și am văzut fînul înalt și plin cu flori, am uitat de oboseală. "Joacă-te prin fîn, Ionică. Adună lui mama un buchet mare de flori", mi-a zis mama, dar tata a intervenit: "Nu, că-mi încurcă fînul și-o să-mi fie greu la cosit". "Nu fi prost!", i-a șoptit mama și l-a cuprins de mijloc, pornind împreună spre marginea poienii. M-am jucat mult prin fîn, l-am încurcat aproape tot și-am rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a intervenit: "Nu, că-mi încurcă fînul și-o să-mi fie greu la cosit". "Nu fi prost!", i-a șoptit mama și l-a cuprins de mijloc, pornind împreună spre marginea poienii. M-am jucat mult prin fîn, l-am încurcat aproape tot și-am rupt un braț de flori. Cînd m-am dus cu florile la mama, am găsit-o dormind cu obrazul pe pieptul tatii. Tata o strîngea cu brațul stîng, în timp ce brațul drept îi stătea pe lîngă corp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
odăița ta, fără să te gândești că fiecare dintre noi am fi o ghiulea legată de picior; te văd venind val-vârtej, cu brațele încărcate de pachete. Le pui jos lângă ușe, deschizi: ce-ar fi să vezi mereu pe toată lumea, încurcându-ți programul, încurcându-ți casa pe care tu încerci să o ții curată! Mouetta mică și neagră, Cara-Kâz, gospodărind! Nu știu de ce, acest participiu prezent mi-a evocat Fălticenii de altădată, cu mama traversând sufrageria, făcând pasiențe, mergând spre bucătăria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să te gândești că fiecare dintre noi am fi o ghiulea legată de picior; te văd venind val-vârtej, cu brațele încărcate de pachete. Le pui jos lângă ușe, deschizi: ce-ar fi să vezi mereu pe toată lumea, încurcându-ți programul, încurcându-ți casa pe care tu încerci să o ții curată! Mouetta mică și neagră, Cara-Kâz, gospodărind! Nu știu de ce, acest participiu prezent mi-a evocat Fălticenii de altădată, cu mama traversând sufrageria, făcând pasiențe, mergând spre bucătăria cu plita mare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei]? Acum sunt ca o lupoaică, în stare să facă față luptei fiindcă își știe puiul la adăpost, în vizuină, și atunci își arată colții (la figurat, în ce mă privește), gata să-și vândă scump pielea. Dar cu tine încurcându-te printre picioarele mele, la vreme de luptă, m-ar doborî ime diat. ÎȚI INTERZIC SĂ TE ÎNTORCI ÎNAINTE DE A-ȚI TERMINA TEZA. Dispoziție testamentară. M. c. p. 9 ianuarie [1950], luni seara Marți, 10 ianuarie [1950] Toată ziua te-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
total buimacă. Credeam că o să mă îmbrac în albastru. — Nu, categoric în violet! — Bex, sunt sigură că mama ta a zis... — Ei, oricum, o întrerup grăbită. Robyn, sunt puțin prinsă cu toate astea și... — Știu și nu vreau să te încurc în nici un fel. Dar, din moment ce tot sunt aici, sunt câteva lucruri pe care... Două secunde, promit! Caută în geantă și își scoate agenda. În primul rând, formația care va cânta a confirmat și îți vor trimite o listă cu melodiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în clipa în care i-am spus că e vorba de un contract cu Robyn de Bendern, mi-a spus pur și simplu: — Ne pare rău, domnișoară, nu putem face nimic pentru dumneavoastră. Iar altul a zis: — Fată dragă, ai încurcat-o. Și mi-a închis telefonul în nas. Și totuși, nu-mi vine să cred că nu există nici o soluție. În ultimă instanță, i-am trimis contractul la Garson Low, cel mai scump avocat din Manhattan. Am citit despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lumea creștină nu-i cruță nici- odată” <endnote id="(125, p. 156)"/>. Cam tot atunci, În 1840, descriindu-l pe evreul din Iași, scriitorul român Alecu Russo vorbește și el despre „cei doi zulufi indispensabili, coborând În lungul tâmplelor și Încurcându-se de obicei Într-o barbă, pe care niciodată n-o rade” <endnote id="(366)"/>. La rândul său, Ion Ghica descrie un „ovrei muscălit”, cu „obrazul numai mustăți și favorite dese, albe și zbârlite” <endnote id="(824, p. 158)"/>. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și era hotărât să nu permită decât un rol decorativ regelui Mihai. În Memoriile sale, Ioan Mocsony Stârcea, sublinia că Ion Antonescu a insistat asupra ideii că nu va tolera un amestec (din partea regelui) ce nu ar face decât să încurce greaua misiune a conducerii, pentru că el își asumă singur toată răspunderea, cu riscurile ei. Ca urmare, în ședința Consiliului de Miniștri, din 7 septembrie 1940, Ion Antonescu afirma că: „Palatul nu se va mai amesteca în nici o problemă a statului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și Lăcrămioara P.S. Cred că vineri, dacă n-ai să te abați tu pe la Iași, sosesc eu în Bacău... </citation> (66) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”9 februarie 1973”> Dragă Costică, O gripă, curioasă ca manifestare, mi-a încurcat toate treburile privitoare la reluarea colaborării mele la Ateneu. De aceea Cronica edițiilor n-o mai încep cu Gh. Panu, Amintiri de la „Junimea”, ci cu G. Ibrăileanu, Spre roman (și poate că e mai bine cu Ibrăileanu). Panu ar rămîne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
apărut o cronică la Popas... semnată C. Călin. Nu știam ce s-a întîmplat și chiar îi spuneam soției mele de acest ciudat transfer cînd a sunat iarăși telefonul, aducînd rectificarea: în revista Ateneu. Amicul cumpărase ambele reviste și le încurcase. Voi merge mîine dimineață să cumpăr un exemplar: nu aș vrea să pierd revista așa cum mi s-a întîmplat cu numărul dinainte. Nu v-am scris, deși plănuisem, de la Spitalul Fundeni unde am stat două săptămîni, cu o stare generală
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]