4,562 matches
-
87 Colacul antropomorf, ca semn al soarelui, se cocea de Crăciun și se păstra până primăvara, la Mucenici, când, la pornirea plugului, era pus în coarnele boilor pentru a fi mâncat, în țarină, de gospodari și de animale, sau era "înmormântat" sub brazda plugului, pentru rodnicia pământului (în Bucovina, Basarabia, Moldova, Transilvania).88 Moartea și învierea soarelui, ca reprezentare mitică solstițială etimologic, solstițiul semnificând "oprire", "odihnă a soarelui" , au fost simbolizate prin "îngroparea" sau prin "scalda" lui Moș Crăciun, începutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239 Pasărea ritualică a fost dublu reprezentată, ascendent și descendent. Urcarea ritualică, din universul htonic al morții, pe arborele cosmosului se face în trepte: pasărea sufletului, de pe pieptul mortului, este înmormântată și ea, apoi este ridicată pe mormânt, de pe mormânt pe stâlp, pe arborele vieții, apoi pe arborele cosmic. Coborârea din arborele cosmic pe coloana cerului, apoi pe crucea de pe mormânt transformă pasărea sufletului în pasăre cu aripi închise.240 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cînd ne Închipuim că l-am atins.” (J.W. Goethe) „Necunoscutul” este un ținut inepuizabil În care satisfacția cunoașterii nu poate fi alcătuită decît din adevăruri relative; credința că deții, la un moment dat, adevărul ultim este o iluzie, care „Înmormîntează” spiritul de investigație. * „Toate mijlocele care i-au Înlesnit unui om să facă avere Îl Împiedică să se bucure de ea.” (A. Rivarol) CÎnd mijloacele folosite sînt cele ale corupției, ele nu pot acționa decît ca un bumerang. * „Mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a determinat-o să părăsească Roma. În anul 1656 o regăsim în Franța, șocând din nou Europa prin relația sa amoroasă cu cardinalul Dezio Azzolino. Moare, la vârsta de 63 de ani, și este una dintre puținele femei din lume înmormântate în catedrala Sfântul Petru. Comportamentul masculin, considerat anormal pentru cele timpuri, a condus la mai multe dispute între teoreticieni, referitoare la sexualitatea sa. Sa presupus chiar că ar fi fost un hermafrodit, prin confuzia creată la naștere. În cartea Queen
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ducele de Buckingham a devenit prieten cu regina Ana, aceasta scriindu-i scrisori în care îi cerea să rămână fidel soțului ei.“ Ducele a fost prezent la moartea regelui, în 1625, trei ani mai târziu fiind asasinat. Buckingham a fost înmormântat la Westminster Abbey, lângă mormântul regelui Iacob. Pe piatra funerară se află o efigie cu inscripția„Enigma Lumii“.„Magnificul mormânt al ducelui Buckingham se află în partea stângă a mormântului regelui Iacob; în partea dreaptă este mormântul (decorat cu statui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lui Carol întâiul a fost proclamat rege în Scoția, adoptând numele de Carol al II-lea. La scurt timp după înfrângerea Irlandei, Cromwell și-a îndreptat atenția asupra Scoției, alipind-o Commonwealth-ului în 1650. În 1658 moare din cauza malariei, fiind înmormântat cu mare fast la Westminster Abbey. A fost urmat la conducerea republicii de fiul său Richard, forțat să demisioneze în 1659, punându-se astfel capăt republicii. În 1660 Carol al IIlea a fost invitat să se întoarcă din exil și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându‐le bine efemeritatea, punctând doar ici și colo lozinci le înscrise chiar în manșeta cu titlul publicației. Cincizeci de ani numele unor importanți purtători de opinii dintre cele două războaie mondiale au fost înmormântate și cimentate de vigilența cenzurii. După 23 august ʹ44 s‐a impus românilor Ideea că lumea, istoria noastră națională începe o dată cu invazia trupelor sovietice „eliberatoare”, făcându‐ se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nscrie pe frontispiciu identitatea politică de organ al Partidului Constituțional, poziție aflată și dintr‐o informație ulterioară care vestea că „P.P. Carp, sufletul Partidului Constituțional a sosit la Bârlad, urmare a morții moșului său Io rgu Radu, care a fost înmormântat „Ieri 12 aprilie 1897”. La 4 o ctombrie 1898 se suprimă cuvintele „al partidului”. Ziarul a avut apariții în mai multe etape: 15 septembrie 1896 - 6 iulie 1897, scos la Tipografia George Cațafany; 14 septembrie 1897 - 5 iulie 1898; 6
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a școlii normale și a liceului de la Bârlad, în februarie 1892 a fost ales președinte al epitropiei spitalului de 166 care s-a îngrijit până la moarte. În două rânduri, în guvernul I. Brăteanu, a fost ministru de finanțe. A fost înmormântat la Bârlad, unde avea casă și vie în mahalaua Cotul Negru, dar proprietatea sa principală era în nordul județului Covurlui, la moșia Roșia, parte moștenită, parte răscumpărată de la frate și surori. Printre altele, a redactat la Iași, cu V. Alexandrescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
19 din 23 iunie 1909, sub pan a preotului Ioan Antonovici i‐a consemnat lui Pierre Ch. Drouhet - născut în Franța, dar stabilit la Bârlad, profesor la Liceul „Codreanu”, un articol omagial cu ocazia morții lui la 16 iunie 1909, înmormântat la Bârlad „fără covoare, fără discursuri, fără muzică” așa cum i‐ a fost dorința. Tutova perioadei 12 martie - 24 decembrie 1909 este săptămânal al intereselor generale. Apare vreo jumătate de an în 1904 și 1905 ‐ spune I. Antonovici, la tipografia Lupașcu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenției, se vede îndepărtat de la catedră de autoritățile comuniste, care îi trec numele la index. Se stabilește la București, unde publică rar, după 1960, și tot aici se stinge din viață, fiind înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica. Primele sale articole pe teme culturale le publică în „Viața studențească”, în 1921, însă faima de eseist redutabil i-o aduc colaborările la „Ideea europeană” (din 1924) și, mai ales, la revista „Gândirea”, din al cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Revista noastră”, „Revista politică”, „România”, „Tribuna”, „Vocea adevărului” ș.a. Și-a semnat unele scrieri cu pseudonimul F. de Laroc, iar altele, alcătuite în colaborare cu Mite Kremnitz, Dito und Idem. Devine membră de onoare a Academiei Române în 1881. A fost înmormântată la Curtea de Argeș. Poezia din volumele Jehovah (1882), Meine Ruh (1883), Balladen und Romanzen (1885), scrisă în germană și tradusă în limba română de poeți ca M. Eminescu, G. Coșbuc, St. O. Iosif, la fel ca și proza, teatrul, cugetările ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
următoarele despre moartea soților Torouțiu: "înțeles cu soția sa să nu-și supraviețuiască unul altuia, - în caz de deces - el, cu intransigența ce-l caracteriza, își curmă zilele imediat după moartea celei ce-i fusese tovarășă de viață. Au fost înmormîntați la cimitirul Reînvierea din București. În fapt, lucrurile s-au petrecut tragic dar în alte împrejurări. Soții Torouțiu au suportat cu stoicism războiul, bombardamentele - care le-au afectat casa și tipografia, depozitul de cărți -, naționalizarea rămășițelor din tipografie, confiscarea documentelor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din scaunul de domnie de către Vlad Călugărul( domnitor al țării Romănești În 1481 și 1482-1495) Își găsește refugiul la cumnatul său Stanciu Glogoveanu unde este omorît de către oamenii plătiți ai lui Vlad Călugărul. Trupul mucenicit a lui țepeluș a fost Înmormîntat la biserica Glogova din fața curții boierești. O altă proprietate ruptă din feuda lui Lațco și a familiei sale ce a rămas Întreagă pînă În 1946, a fost a lui Sava din Lupoaia de care familie și sat ne ocupăm În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
În 1936 G. a fost înlăturat din scaunul mitropolitan în urma unui conflict, expus cu lux de amănunte în cartea Procesul și apărarea mea. Denunțarea complotului apocaliptic (1937). Ultimii ani de viață i-a trăit la mănăstirea Cernica, unde și este înmormântat. SCRIERI: Carte de învățătură despre legea lui Dumnezeu, Chișinău, 1908; Bucoavnă moldovenească, Chișinău, 1909; Carte de cetire cu științe din gramatica moldovenească, Chișinău, 1910; Istoria Novo Neamețkogo sveatovozneseskogo monastâria [Istoria mănăstirii Noul Neamț cu hramul Sfintei Înălțări], Chișinău, 1911; Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
ca străin în țara filistenilor...” Dar și peste acest ținut s-a abătut seceta iar veneticul Avraam a plecat în Egipt pentru a-și salva viața și turmele de animale. După zece ani se întoarce din Egipt și moare fiind înmormîntat pe un pămînt cum-părat de la un băștinaș hitit. Urmașii lui trăiesc în pace tot împreună cu populațiile din Palestina formate din hititți, heviți, iebusiți, filisteni și alte seminții, menținîn- du-și statutul de străini. Dar cum vremurile erau deasupra oamenilor, s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
geții au aplicat tactica pămîn- tului pîrjolit să-i macine pe dușmani prin sete și foame. După înverșunarea luptelor au cugetat ei(erau oameni cu glagorie) că este mai bine o pace pentru macedoneni decît o șonțeală continuă. ,,Ieri am înmormîntat pe Raero care a fost lovit(tras) și rănit de vîrful unei săbii anul trecut cînd am pornit război cu mulțimea de macedo- neni ce au ieșit în frunte cu regele lor Filipoi Enia pentru că eu am refuzat să merg
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
război mondial capitală a țării. Atunci, alături de șeful statului și guvernanți, o serie de personalități ale timpului s-a retras aici. Vom cita doar câteva dintre acestea: Nicolae Iorga, George Enescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a și murit aici, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea și, bineînțeles, Ion Cantacuzino, mobilizat ca ofițer-medic. De atunci datează prezența în medalistica românească a doctorului Cantacuzino, prezență datorată ofițerului sculptor francez din misiunea generalului Berthelot, André Lavrillier. Cum este vizibil, savantul este surprins de Lavrillier din
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și Dochia, simbolizează constituirea însăși a poporului român. El a fost formulat propriu-zis de Asachi (Dochia care împietrește cu oile sale fugind de Traian), însă cu elemente populare și cu o legendă cantemiriană. Miorița, istoria ciobanului care voiește a fi înmormîntat lângă oile sale, simbolizează existența pastorală a poporului român și exprimă viziunea franciscan-panteistică a morții la individul român. Acest mit a ajuns să fie socotit de unii Divina noastră Comedie. Meșterul Manole (povestea zidarului de mănăstire care își zidește soția
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îi spusese furios: "- O să te tai, câine, să te învăț să mai dai asemenea proclamații!" Lăcusteanu e savuros prin prudhommismul lui și prin automatismul frazei sale care a și stârnit entuziasmul anticalofililor. Memorialistul e satisfăcut că maică-sa a fost înmormîntată cu "o pompă demnă" de rangul ei, iar sabia răposatului său fiu o depune într-o odaie cu recomandarea de a se "păstra în veșnicie". În căsătorie e circumspect, principiul lui fiind: Quidquid agis, prudenter agas et respice finem! Fraza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
război mondial capitala a țarii. Atunci, alături de șeful statului și guvernanți, o serie de personalități ale timpului s-a retras aici. Vom cita doar câteva dintre acestea: Nicolae Iorga, George Enescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a și murit aici, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea și, bineînțeles, Ion Cantacuzino, mobilizat că ofițer-medic. De atunci datează prezenta în medalistica românească a doctorului Cantacuzino, prezența datorată ofițerului sculptor francez din misiunea generalului Berthelot, André Lavrillier. Cum este vizibil, savantul este surprins de Lavrillier din
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și a recita psaltirea conform cu ritualul Bisericii Romane. Ei au un superior pe care îl numesc ministru general (pp. 887-888). Fericitul Francisc, întemeietorul Ordinului Fraților Minori, a trecut fericit la Domnul în ziua de 4 octombrie; trupul său a fost înmormântat cu cinste în Lombardia, în orașul Assisi... 2. În Toscana, în Assisi, oraș situat lângă Perugia, s-a celebrat canonizarea fericitului mărturisitor Francisc, părintele fraților minori. Un frate al acestui Ordin, care a predicat niște erezii la Paris, a fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
meu». 13. Imediat, fără vreo rezistență din partea trupului și fără durere, desprins de trup, și-a încredințat duhul Creatorului său. După ce a murit, nu a mai rămas niciun semn al acelor răni de la piept, mâini sau picioare. După ce a fost înmormântat în «oratoriul» său, pontiful roman l-a trecut în catalogul sfinților stabilind ca ziua înmormântării sale să se celebreze în mod solemn. B) Mattei Paris Cronicarul, un călugăr benedictin din Abația Sfântul Alban, nu trece cu vederea vina celor două
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a răspândit pretutindeni un mare număr de frați și a devenit faimos datorită multelor minuni, împovărat de boală, s-a întors la Assisi. Aici, având parte de moartea celor drepți, a adormit în Domnul și tot aici a fost și înmormântat. 6. Viața lor religioasă s-a păstrat, într-adevăr, până în vremurile noastre, mai bine și într-o manieră mai sfântă decât cea a predicatorilor. De aceea, multe persoane, bărbați și femei, doritori să imite cele două ordine, au îmbrățișat forma
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este aceea a lupului din Gubbio, apare pentru prima dată chiar în Actus beati Francisci, iar în Viața săracului și umilului slujitor al lui Dumnezeu Francisc găsim pentru prima oară informația că a fost dorința lui Francisc de a fi înmormântat pe dealul unde aveau loc execuțiile capitale, unde ulterior urma să se ridice marea bazilică. Acestea sunt informații legendare, ce dezvoltă asemănările dintre Francisc și Cristos; însă, datorită acestui motiv, ele nu sunt mai puțin semnificative pentru imaginea fondatorului, la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]