104,540 matches
-
Gheorghe Crăciun. Doar că acolo înșiși poeții, criticautori, își pledau, cu "armele" retorice ale (mai mult sau mai puțin) teoriei, dreptul la literatură. Al. Cistelecan, din contră, scoate de la ei, fără să-i mai consulte, dar ca și cum l-ar fi întrebat pe fiecare în parte, argumente potrivite pentru așezarea lor într-o "listă" best of. Asemenea "ierarhii" nu le sînt, de multe ori, comode spiritelor "democratice", pentru care judecățile "boante", lipsite de riscul (asumat) al despărțirii apelor, par mai liniștitor-corecte. Și
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
rebeliunea legionară, Ion Antonescu îi înlătură de la guvernare pe rebeli). Ceea ce a inflamat spiritele e acuza lui Blaga că a doua notiță ingrată, cea din revista "Dacia", e "obraznică și lașă". Delicatul poet Lucian Blaga încheie necruțător și devastator: "Mă întreb cum și de unde și-a însușit recidivistul domn Dan Botta acest obicei foarte balcanic, dar prea puțin mediteranean? Poate tot din apele materne ale Thraciei, călăuzele sterilității sale. Stranie floră produc aceste ape!" Controversa era în punctul ei culminant. Armele
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
cuțite, câte un polonic. în sala Congresului socialist, Lenin se agită: "Revoluția socialistă a triumfat!" Tacâmurile furate au fost recuperate la timp de noii stăpâni. "Konieț". În sală sunt eu și două puștoaice. Ne ridicăm greoi. Aș vrea să o întreb pe cea din spatele meu ce a înțeles din film. Deocamdată, nici eu prea bine nu știu ce am înțeles din istoria evocată de "Oktiabr". Rămân cu imaginea unui cal alb spânzurat de imensa trapă a unui pod de peste Neva. Se tot ridică
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
de Ovidiu Pecican, două sînt din provincie, Polirom la Iași iar Paralela 45 la Pitești. Și-au deschis ele filială în Capitală, dar asta nu înseamnă decît că au spirit comercial. l în același număr de revistă, Letiția Ilea se întreabă la ce folosesc topurile precum cel din numărul nostru de Anul Nou, "atunci cînd e vorba de poezie, care este suferință, ardere, autenticitate..." Ne întrebăm și noi dacă topurile de proză ar fi, eventual, mai potrivite, "atunci cînd proza este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
înseamnă decît că au spirit comercial. l în același număr de revistă, Letiția Ilea se întreabă la ce folosesc topurile precum cel din numărul nostru de Anul Nou, "atunci cînd e vorba de poezie, care este suferință, ardere, autenticitate..." Ne întrebăm și noi dacă topurile de proză ar fi, eventual, mai potrivite, "atunci cînd proza este...". O lasăm pe Letiția Ilea să ne spună ce este. Topurile sînt, desigur, un joc, dar nu unul fără rost. Și, dacă sînt bine făcute
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
fasonul sov. E vorba de o ruptură între formă și conținut? Dar eu nu cred într-un conținut fără formă. Nu le-ajung banii? Dar parcă de bani e vorba? Cow-boy-ul american nu era nici el bogat. Se mai și întreabă cu toții de ce rușii "n-au trecere" în Occident, de ce, după moda efemeră a perestroikăi, toți ne-au întors spatele, nu mai cumpără "arta" noastră. Păi, pentru că arătăm caraghios. Și mizerele excursii rusești - sunt de râsul curcilor. Și rușii noi, în
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
ce se-ntoarnă ori se zbat, Și înaintea preatăcutei fețe, Fin abanos cu palidă lucire, Precum un vis, ivește-n repetire Crin alb ori marmuri, vagă frumusețe, Cînd ani uimiți abia de poți să-i prinzi Rătăcitor sub luna schimbătoare, Mă-ntreb, azi, ce hazard al soartei oare Făcut-a să mă sperii de oglinzi. Metalică oglindă, ori mascată Oglindă de mahon, înnegurată De-un roșu asfințit ce-a adumbrit |st chip, care privește și-i privit. Sînt nesfîrșite și elementare Și
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
ar fi considerat moral să o publice. Scrisoarea nu are un subiect pe teme literare, mi-am mai zis, chiar dacă îi aparține unui scriitor mare. Și nici un gest civic fundamental nu exprimă. Așa că, de ce la noi, am continuat să mă întreb. Am înțeles că îi este adresată lui Nicolae Manolescu. Am înțeles că o solidaritate de generație, o prietenie care nu se discută, se respectă, a determinat decizia publicării. Am înțeles, uman, dezamăgirea lui Augustin Buzura. Pentru că scrisoarea nu este altceva
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
că, în psihiatrie, "femeia visurilor" este expresia utilizată pentru a defini un atac de panică), Thomas realizează analize punctuale cît se poate de coerente. De altfel, pentru a spori starea de confuzie pe care o trăiește cititorul, autorul însuși se întreabă flaubertian, la un moment dat, dacă nu cumva Thomas este chiar el. Ipoteză în care am avea un narator perfect lucid care scrie despre un regizor bolnav a cărui minte transfigurează realitatea în ficțiune și își imaginează personajele fictive ca
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
arta ca manifest al unei ordini sociale. Cînd Lovinescu începe să-și pună problema "schimbărilor" de tot felul, Marele Război tocmai răvășea definitiv imaginea pe care arta i-a "propus-o" lumii. La niște ani distanță, Theodor Adorno se va întreba, continuînd, parcă, aceeași discuție, ce rost mai are metafizica după Auschwitz. Sigur că, de la Eliot încolo, s-a "aflat" că nu se mai poate scrie la fel după apariția unui scriitor mare, sau "interesant" într-o anume privință, și nici
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
asemenea tracomaniei, teorie conform căreia aici, la noi în patrie, se află încă de acum vreo zece mii de ani centrul energetic al lumii, teorie conform căreia faptele cele mai glorioase ale istoriei s-au înfăptuit la noi în patrie - de ce întrebi, cum de-am decăzut în asemenea hal -, asemenea protocronismului care, chipurile, demonstrează peremptoriu că în domeniul culturii prioritățile noastre sunt practic nelimitate, hagiografia eminesciană are ca finalitate justificării unei politici de izolare a țării: din moment ce suntem unici, este cazul să
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
urmă. Versurile nu devin mai bune, dar concentrarea atenției asupra convoiului culcat în câmp, "făr-adăpost nici foc" dă demnitate povestirii - deși ideea că atâția oameni laolaltă se vedeau condamnați la "moartea albă" pare curioasă chiar pentru un imperiu terifiant; te întrebi cum de putuseră ajunge până acolo și de ce acela era neapăratul punct terminus. Rămâi visător la gândul că Lenin și Stalin, surghiuniți și ei în Siberia, la începutul secolului XX, dispuneau de o cabană și de arme pentru a vâna
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
05 martie 2017. Yoga Nu respira încă,mai așteaptă puțin așteaptă și tu,luminile dimineții. Dimineață, trebuie să aștepți luminile și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Nu respira încă,mai așteaptă puțin așteaptă și tu,luminile dimineții. Dimineață, trebuie să aștepți luminile și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
așteaptă și tu,luminile dimineții. Dimineață, trebuie să aștepți luminile și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii. Trebuie să închizi ochii și să
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii. Trebuie să închizi ochii și să te întrebi. Ce să te întrebi ? .Nu contează. Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă. Așa,cu ochii închiși, zgomotele orașului ajung la tine. Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi. nu trebuie să te preocupe nimic. Memoria
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii. Trebuie să închizi ochii și să te întrebi. Ce să te întrebi ? .Nu contează. Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă. Așa,cu ochii închiși, zgomotele orașului ajung la tine. Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi. nu trebuie să te preocupe nimic. Memoria ta rastiginita pe coperta
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
rastiginita pe coperta ... Citește mai mult YogaNu respira încă,mai așteaptă puținașteaptă și tu,luminile dimineții.Dimineața, trebuie să aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
mai mult YogaNu respira încă,mai așteaptă puținașteaptă și tu,luminile dimineții.Dimineața, trebuie să aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
așteaptă puținașteaptă și tu,luminile dimineții.Dimineața, trebuie să aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să închizi ochii și să te întrebi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să închizi ochii și să te întrebi.Ce să te întrebi ? .Nu contează.Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă.Așa,cu ochii închiși, zgomotele orașului ajung la tine.Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi.nu trebuie să te preocupe nimic.Memoria
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să închizi ochii și să te întrebi.Ce să te întrebi ? .Nu contează.Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă.Așa,cu ochii închiși, zgomotele orașului ajung la tine.Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi.nu trebuie să te preocupe nimic.Memoria ta rastiginita pe coperta
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
să stau. Nu mai e nimic aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise. Lucrurile au rămas orfane fără cântecul zeului. De ce să merg ?. Am întrebat, drumul. De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele. Demult, n-am mai aprins nimeni un foc. Pentru sine. Pentru iertare. Pentru zei. Și totuși, acesta nu e sfârșitul. Sfârșitul poate fi oricând. Citește mai mult La răscruce de vânturiDrumuri înnodatepornesc dinspre
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise. Lucrurile au rămas orfane fără cântecul zeului. De ce să merg ?. Am întrebat, drumul. De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele. Demult, n-am mai aprins nimeni un foc. Pentru sine. Pentru iertare. Pentru zei. Și totuși, acesta nu e sfârșitul. Sfârșitul poate fi oricând. Citește mai mult La răscruce de vânturiDrumuri înnodatepornesc dinspre mine.Mi-e frică să merg
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
merg.Mi-e frică să stau.Nu mai e nimic aici.Pustiul s-a cuibărit încetîn ruine colorate.Îngeri călare, au plecatdin oraș.Nu mai bate nimenila porțile poemelor scrise.Lucrurile au rămas orfanefără cântecul zeului.De ce să merg ?. Am întrebat, drumul.De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele.Demult, n-am mai aprins nimeniun foc. Pentru sine. Pentru iertare.Pentru zei.Și totuși, acesta nu e sfârșitul.Sfârșitul poate fi oricând.... XXVIII. ROCHIE PE MALUL APEI, de Marius Horvath, publicat în
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]