4,779 matches
-
zgomot. Ceea ce Însemna În mod clar că nu fusese arestată. — Da, așa e. Așa trebuie să fiu. Doar că uneori Îți ia vreo trei-patru ore ca să-ți revii. Își pusese casca de piele cu bordura Întărită și chipul i se Întunecase; observai cearcănele negre pe care le avea sub ochi. — Ne vedem mîine seară la Chicote, i-am spus. — Da, spuse fărĂ să se uite-n ochii mei. MÎine seară, la Chicote. SĂ nu mai pierdem timpu’. Și plecă. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
toate aparatele din sala de jocuri. Nu știu cît a durat pînĂ să le-nvețe pe toate, dar trebuie să-i fi luat ceva timp, pentru că lua pe rînd toate cîrciumile. Dar lucra totuși În două orașe și, după ce se Întuneca, pleca de la The Flats și o ținea așa pînĂ În Jessup. CÎnd auzea cîte o mașină venind se oprea pe marginea drumului, așteptînd să Îl ia și pe el; uneori nu-l lua, caz În care mergea mai departe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu soră-sa Îl priviră cum intră-n casă. Mama lor le spusese bărbaților că se pot culca În dormitorul de lîngă sufragerie. Îl văzură aprinzîndu-și un chibrit. Apoi fereastra se Întunecă din nou. Îl urmăriră și pe celălalt cum stătea la masă, pînĂ ce-și puse capul pe coate. Apoi Îl auziră sforăind. — SĂ-l mai lăsĂm puțin, ca să fim siguri că doarme adînc. După aia luăm lucrurile, spuse Nick. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe tine, spuse Nick. Vreau să văd Întîi dacă nu-i cineva pe stradă. Urcat pe gard, se uită la stivele de bușteni Întunecați și la lacul strălucind În Întuneric. Apoi se uită pe drum. N-au cum să-și dea seama pe unde am luat-o și, chiar dacă ar bănui, nu cred că au cum să ne ia urma În nisipu’ Ăsta, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
taică-său. Și Înainte credea că știe, dar acum am dat peste asta, spuse privind Înapoi, la cîmpia prin care merseseră toată ziua. Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crengile copacilor, și atunci nu-mi mai părea Împietrit, ca-n ilustrații, ci ca un loc unde ai putea să stai, să mergi la pescuit și să-ți mănÎnci sendvișurile uitîndu-te la trenurile care trec. Dar cel mai adesea era Întunecat și ireal, trist, ciudat și clasic, ca-n ilustrații. Poate că părea așa pentru că abia se oprise ploaia și soarele nu apăruse Încă. Atunci cînd vîntul zboară frunzele din copaci, locurile sînt vesele și plăcute să te plimbi prin ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul Îi zbură Într-o parte. Era albă la față și părea că-i e rău. — Ți-am mai zis, după ce se lasă Întunericul. — SĂ dea Dumnezeu să se Întunece mai repede. Deci așa arată războiul. Asta am venit să văd și despre asta trebuie să scriu. BĂrbații Ăia doi care s-au dus cu targa - au fost omorîți? Da, spusei. FĂră-ndoială. — Se mișcau atît de Încet, spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe pod era prinsă o plăcuță pe care scria: RÎul Senwannee (sic). Trecură de pod și după aceea șoseaua o lua către nord. Parcă era un rîu dintr-un vis, spuse Helena. Nu era minunat, așa de limpede și de Întunecat? N-am putea să mergem odată cu o canoe pe el? — Eu am mai trecut peste el, da’ mai sus, și la fel de frumos era și acolo. Mergem odată Într-o excursie la rîul Ăsta? — Sigur. Undeva mai sus e limpede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dar doctorița l-o oprit. „Stai, să mai întreb și la un spital mai mititel, din marginea orașului, poate cei de acolo știu ceva despre Liuba pe care o cauți”. O vorbit mult la tilifon și pe măsură ce vorbea se tot întuneca la față. Lui nenea Jănel i se făcea inima tot mai mică. Când șefa spitalului o lăsat tilifonul din mână, s-o uitat lung la nenea Jănel și o oftat o dată adânc. Apoi s-o apropiat de el, i-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se legănau uite-așa: haitea haitea haiteahaitea...Cum se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit de îți spărgea urechea. Bătu-i-ar focul! In zori, îi vedeai iar agățați de stinghie... Da’ la vânătoare te ai mai dus, moș Pâcule? a întrebat Alecu Slobodă. Cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu ți-o iert. Dacă-i pe-așa, atunci nu mai scot o vorbă. Descurcă-te singur - a făcut-o Pâcu pe ofensatul. Ce are Pâcu ista de s-o întunecat ca noaptea, oameni buni? a întrebat moș Dumitru, făcând-o pe miratul. Cărăușii s-au prefăcut mirați. Ei știau că vorbele aruncate de la unul la altul între cei doi sunt - cum s-ar spune - vorbe de clacă. Ei nu s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mitologia greacă devenind invulnerabili în urma botezului în foc (Triptolemus). Gerilă își evidențiază meritele, utilizând un limbaj popular, presărat cu proverbe („Ei apoi! Vorba ceea: Fă bine să-ți auzi rău”). Acumularea tensiunilor negative are ca și consecință mânia, care le întunecă rațiunea, Gerilă acționând prin răcirea fizică, dar mai ales spirituală, care restabilește echilibrul în fața încercărilor interioare. În continuarea drumului său, feciorul întâlnește ocazia de a-și exercita încă o data unicul atribut eroic și anume convertirea unor ființe iluzorii, fragmente ale
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de copiii lor. Și mai observam ceva. La burse se duceau numai ei, scriitorii bărbați, nicio singură mamă. Încă o confirmare pentru mine că scriitoarele sunt mai oameni decât scriitorii - părere mai veche, fără supărare! Prin 2005 lumea s-a întunecat prima dată pentru mine. Atunci a murit Prietenia, atunci s-a clătinat încrederea în ceea ce numeam solidaritate, onestitate, recunoștință. Atunci a început depărtarea mea de așa-zisa lume literară, ba chiar față de literatura produsă de unii breslași - dacă era produsul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
în România criza economică atinsese nivelul cel mai înalt. Agresiunea statelor, la vremea aceea fasciste, Germania, Italia și Japonia, asupra Abisiniei, Spaniei, Austriei și Cehoslovaciei culmină cu cotropirea în septembrie 1939, a Poloniei de către Germania hitleristă. Spectrul negru al războiului întuneca liniștea oamenilor pașnici, bătrâni sau tineri, bărbați sau femei, copii mici sau oameni în toată firea. Urmare a situației critice, internaționale și interne, Ioan primi ordinul de încorporare la un regiment din Chișinău, oraș pe care deja-l cunoștea bine
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
printre ei), se bănuia însă că adversarii, interceptându-le convorbirile, erau pregătiți să se apere. Fu stabilită o altă dată pentru desfășurarea atacului, dar nemții își retraseră armamentul special. În preziua atacului, în seara de 22 iunie 1944, după ce se întunecă bine, parcă prevăzând ce avea să fie a doua zi, inamicii declanșară o rafală lungă de “katiușe“. Un subofițer, un militar bun, fu rănit la picior. Rana fiind destul de gravă, Ioan îl trimise de urgență cu doi soldați la postul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fură; căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină, dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Omul ar trebui să își găsească fericirea în bunurile spirituale, și nu în cele materiale, ar trebui să nu iubească banul, ci doar să-l utilizeze și să se mulțumescă cu ce are, nu cu ce este, după cum spune Sf.
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
cu chip oarecum jenat, a zâmbit amintirii... ― Da’ tu, măi Petrică, nu mă ierți deloc. ― Te-am iertat de atunci, Toadere. Altfel nu ajungeam să fim ca frații... Și cum spuneam. Mă lasă până la urmă să trec În față... Se Întunecase binișor. Călcam ca pe ace... Nu știi ce este În jurul tău. Scăpasem de desișul din luncă. Începea să se arate loc aproape gol. Ici-colo, câte un grup de tufari. De undeva, din dreapta... mi s-a părut că se aude glas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă deschise. În timpul ultimei zile dinaintea lăsării întunericului, patrulele aeriene au raportat că porțile se închideau una câte una și că valul de refugiați se împuțina treptat în apropierea orașului care se întuneca. Până în ultimul moment, pe cer nu se mai zărea nici un scuter aerian care transporta refugiați. Părea clar că oamenii care puteau să-și permită mașinile costisitoare erau fie în siguranță, fie așteptaseră prea mult timp, poate în speranța de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
armele care puteau să-i atace de la distanță, i-au împuținat pe adversarii mai slabi. Prima linie era la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de automobile somptuoase și călătorisem cu autobuzul. Nu puteam accepta schimbarea. Următoarele ceasuri mi s-au șters complet din minte. Știu doar că, la un moment dat, s-a întunecat și m-am strecurat înapoi spre casa cea mare. Prin singura fereastră luminată, am tras cu ochiul în sufragerie. N-am să uit cât oi trăi scena pe care am văzut-o atunci. Străbunicul și străbunica mea stăteau la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy. Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă obrazul. Sigur rece, ca din argint, argintul colierului vintage. A refuzat să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întâmplare. Ei, și după aceea, ajunge în Țara... Dulciurilor. Intră pe ușa din față a gardului și vede acolo numai castele și case din biscuiți și din ciocolată. Vede o jumătate din țară în ziua aceasta și începe să se întunece. El credea că poate să aibă un castel de ciocolată numai pentru el și iau spus că poate să aibă ce vrea el dar să și-l facă singur, să muncească. Ciocolată îi dădeau destulă, dar să-și construiască singur
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pentru PriponeștiLiești. Ne bucurăm de liniștea și răcoarea de sub pomenita boltă de viță-devie din fața casei, mult îndrăgită de cei ce ne-au trecut și ne trec pragul. După o asemenea vreme caniculară pe 17 august după orele 17 vremea se întunecă, fulgere, tunete și trăsnete asurzitoare alcătuiesc un tablou de groază momentană. Furtună, nori agitați și noi privim dezlănțuirea oarbă a stihiilor... apoi totul se liniștește și devine mai accesibil stării de confort către care tindem. Pentru 21 august Mariana a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-mi strice această zi cu o veste atât de tristă pentru mine. La lansare a vorbit și ea, dar mi s-a părut altfel decât o știam și nu-mi puteam explica starea ei. N-a vrut să-mi întunece acea zi, care trebuia să fie pentru mine numai a bucuriei și nu și a durerii! Cum s-ar zice, mi-am pierdut toți colegii de promoție, rămânând singurul supraviețuitor dintr-o generație predestinată sacrificiului în război și apoi a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]