KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Sau poli-cum vrei tu. — Emma, te rog ! Mă prinde repede de mână. Nu te rușina cu sexualitatea ta. Îți promit că am să te sprijin din tot sufletul, indiferent de alegerea pe care o vei face... — Lissy, nu sunt bisexuală ! țip. Și n-am nevoie de nici un sprijin ! A fost doar un vis, OK ? Nu a fost o fantezie, ci doar un vis ciudat, pe care nu mi-am dorit să-l am și asta nu Înseamnă că sunt lesbiană și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai târziu, se desprinde brusc din brațele mele. — Sper că chestia asta nu te face să te simți nu știu cum... Vreau să spun că sper că nu... te excită sau știu eu... — Lissy, Îți spun pentru ultima oară, nu sunt lesbiană ! țip exasperată. — OK ! zice grăbită. OK. Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strâns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, când am Închiriat apartamentul, drept „terasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicând vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcându-mă furioasă pe scaun. Urmează câteva clipe de tăcere. — Vai ! spune mama brusc, cu o voce de actriță de mâna a paișpea. Ia uite ce târziu s-a făcut! Am Întârziat la... la... expoziția de sculptură. Poftim ? — Îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cu fața la el. Despre cum te-ai folosit de mine ? Despre cum m-ai trădat ? — OK, Emma. Sunt de acord, te-am făcut să te simți penibil. Dar... ce e atât de grav În chestia asta ? — Ce e atât de grav ? țip absolut stupefiată, aproape dând peste o femeie cu un cărucior de cumpărături. Ai intrat În viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată povestea asta de dragoste e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superâncântată, de parcă ar fi o pisică sfâșiindu-și prada. Ai subestimat-o, Jack Harper. Ai subestimat-o la un mod strigător la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

căutam, deși după atâția ani puțin probabil s-o mai recunosc. trei Da’ ce-ai, mă, de vorbești numa-n nas, iar ai băut? bombăne femeia măruntă, bătând în tăblia groasă a mesei de cârciumă cu vârful degetelor pe care țipă un inel cu piatră mare albastră. Parcă de altceva venea omul la cârciuma lui Ali, nu ca să bea. Ea se răstește la Tanger, care tocmai încerca să mă convertească, să-mi plaseze la preț de nimic, o sută de mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
anu-ăsta de Paști! Acuma nu mă lasă să fac nici o mișcare, m-am dus la Mântuleasa, s-au ținut după mine... De ce să te duci la ora asta la Mântuleasa? M-am dus să scap și-au venit după mine! țipă îngrozit. Măi, da, acuma de când vorbești cu mine mai sunt? Păi văd că nu mai sunt, au plecat, s-au ascuns... Păi vezi? Așa pățisem și eu, cu dezavantajul că dracii lui Vasile păreau niște prezențe mai spirituale, mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
adevărul e că, oricât aș înflori acum povestea, tot mama trebuie să-l descopere pe Omul din baie, făcând turul apartamentului ca într-un film de acțiune, trebuie să intre în final peste el, și el, surprins în chiloți, să țipe, scoțând aburi prin toți porii, Închideți că se face curent! - Dumneata ce faci aici, cine ești? - Fac baie, e vreo problemă? - Păi, este o problemă. Cunoști de undeva casa asta? - Dacă era deșchis... - Și cum intri așa într-o casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
ora asta neînsoțite pe strada mea. La cotul tramvaiului de la biserica Sfântul Gheorghe Nou urcă și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am dacă mașinile au tras la el sau la țiganii din curte, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
se vadă cât e de beat, cum i se limbă plimba-n... apucă să-mi șoptească Tanger. A fost unul dintre cei mai mari arhitecți ai României din urmă cu vreo două generații - arhitecți, bagă bine de seamă, crema artiștilor!! țipă de data asta amicul meu. Ia zi, domnu’ Jean, ce-ți fac copiii ăia? I-am lăsat să se descurce cu pensia alimentară, răspunde omul după o pauză atât de cumpănită, încât cine nu-l cunoștea i-ar fi repetat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase gagici înconjurând câte-un băiat rătăcit. Băăi, nu vedeți că dorm pe mine? Am nevoie de-o bere să mă trezesc!! țipa una chiar în mijlocul drumului, înconjurată de câinii străzii. A mai trecut pe sub geam mașina ROSAL-ului, ducând, acum în septembrie, un schelet de brad. (Tocmai auzisem la radio că în Minnesotta s-a trecut la pulverizarea brazilor cu o substanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
îi făcea mișcările ușoare, se îndepărtează mut ca într-un coșmar, prin zăpada moale, lăsându-mă în lumea mea. Gardul acela ar fi trebuit să-l trec și ar fi urmat îndată zăpada proaspătă, fără nimic citadin. Vreau să-i țip ceva fetei sau femeii care se depărtează cu simțurile anesteziate și un gust de alcool dulce îmi umple gura care a rămas larg deschisă, gustul apei din șanț stârnită de mașinile care trec... Foamea trecea cu dulce - se știe că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
părți canadiana vătuită, prea mare pentru trupul ei mărunt, peste fața celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
etaj din două-n două, din trei în trei trepte, se sprijinea-n soneria cu hârâit bătrânicios, când, în fine, deschidea mă-sa ușa, nici nu se mai dezbrăca-descălța, dădea buzna, nespălată din tramvai, în bucătărioara lor plină de miros țipând Dă-mi clătite!!! Aici mama începea sfătoasă să-i spună ce-aveau de mâncare, o ciorbiță buună, mă piș în ciorba ta, ceva de genul ăsta răspundea fetița, mie să-mi dai clătite! În fine, mama ceda, jumătate de clătită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
nesofisticat. După un timp, mă trezesc singur pe patul-barcă, cu capul mai jos ca trupul. Caseta a tăcut, dar tot nu-i liniște deplină. Un zumzet mă conduce spre sufragerie, unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan cu pălăria de fetru căzută mai jos de jumătatea feței. Ea stă în capul patului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
și celălalt picior de sprijin - tot în apă. Între cele două copci s-a căscat îndată gura în care mi-a intrat tot trupul, îngreunat de hainele de iarnă. Nu mai știu ce face în urma mea Alecs, îl aud numai țipând când îmi iese capul la suprafață, pe urmă în fața ochilor am doar apă verzuie cu vegetație mișcătoare, ca într-un film dat pe repede. Viața mea problematică se derulează în raccourci, începând evident cu nașterea tot într-un mediu acvatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-i Bănică, întreb (pe loc îmi venise ideea că fusesem parcă în drumul ăsta și cu el, cu actorul, renunțarea bruscă de a-l căuta pe nea Vlad trebuie să facă parte din inexplicabilul oricrui vis). E-aici, E-AICI!! țipă puștii și o dată se dislocă pentru a face loc să apară în dreptul pânzei colorate capul lui Bănică, cu părul alb ciufulit și cu râsul ăla al lui de macho, țipând ceva cu-o voce scopită - nu-mi mai aduc aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
facă parte din inexplicabilul oricrui vis). E-aici, E-AICI!! țipă puștii și o dată se dislocă pentru a face loc să apară în dreptul pânzei colorate capul lui Bănică, cu părul alb ciufulit și cu râsul ăla al lui de macho, țipând ceva cu-o voce scopită - nu-mi mai aduc aminte ce, fiindcă ajunsesem deja în pragul trezirii. Ce simplu ar fi fost să vină așa moartea; într-o dimineață de iarnă la șapte fără zece, intensitatea privirii lui T., care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
mâncare și în farfuria din față. Mama n-a mai suportat să vadă asta, mi-a spus pe un ton glacial, Vai, ce urât mănânci, a pus porția ei abia atinsă la loc în cratiță, Gata, mulțumesc pentru masă, a țipat de pe hol, îndreptându-se spre camera violet inviolabilă. A ieșit de-acolo hăt, spre ora zece, pentru telenovelă, când eu a trebuit să încerc reconcilierea: Mămică, eu cred c-ar trebui să mă-nsor. De ce, ai pe cineva? Nu, zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
un schluck paharul de vin, pe urmă s-a refugiat în baie. A ieșit de acolo peste vreun sfert de oră, mergând prin sufragerie ca un automat, fără să vadă pe nimeni, s-a oprit abia în hol și a țipat peste umăr, Scuzați deranjul, eu mă retrag, nu știu de ce a trebuit să țipe, că doar de la ieșirea ei nu mai scosese nimeni o vorbă. Până să mă ridic de la locul meu, să ajung la ea ocolind scaunele grele, masa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
de acolo peste vreun sfert de oră, mergând prin sufragerie ca un automat, fără să vadă pe nimeni, s-a oprit abia în hol și a țipat peste umăr, Scuzați deranjul, eu mă retrag, nu știu de ce a trebuit să țipe, că doar de la ieșirea ei nu mai scosese nimeni o vorbă. Până să mă ridic de la locul meu, să ajung la ea ocolind scaunele grele, masa cu fața atârnând în toate părțile, Zina nu mai era. Ca să n-o prindem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
jeanșii rupți, bluza, vesta model „soldat american“ - ca după maximum cinci minute, încă plin de căldura așternutului, să mă trezesc în fața foii albe cu veșnica întrebare Unde mai mergem astăzi?, întrebarea de care ajunseseră să râdă și copiii din vecini, țipând la apariția mea pe alee nea Tudor se duce să se-mbete, să se facă „cui“... Era ziua liberă, după vreo oră de la deșteptare - dar mi se pare puțin exagerat să spun că mă duceam să „mă fac cui“, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
pe ghimpi, pe urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete descheiate din fermoar) și se duce afară cu păhăruțul ei, țipând din stradă Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de alcool, la masa bărbatului. El, cu reflexele de la stat încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Vorbind, Viner și-a întins laba cu unghii muncite s-o atingă pe fund pe fata care venea spre masa lui bărbatu-său. Ia mâna, că-s cu bărbatu-meu, șoptește aia, arătându-și iar strungăreața. Stai, fată, puțin! o țipă Viner. Zi-i ce vrei! Păi vino-aicea, că nu pot să urlu! Hai, zi-i! Țigăncușa se-apropie fără chef de masa noastră, până ajunge să dea cu pântecul de muchea de tablă. Da’ să știi că nu-ți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]