5,899 matches
-
în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa, să nu ne abatem de la drumul nostru." Acum, după trei sute de ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea căsătoriei. În vara aceea, a anului 1962, parcă a plouat cu înștiințări de divorț. Securistul-poștaș, mesager al nevestelor, apărea la punctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu a așteptat să i se răspundă. Mi-a întors spatele și a dispărut după colțul clădirii. Am rămas pe loc, încremenit, parcă, multă vreme. Într-un tîrziu, am făcut cîțiva pași înapoi, iar înainte, iar înapoi, fără să mă abat de la linia dreaptă nici într-o parte, nici într-alta, revenind mereu în punctul din care plecasem. Repetam, de data aceasta în absența zidurilor, mișcările vechi din celulă. Ningea cu fulgi mari, gara era aproape pustie, pietrele din pavajul peronului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de frumoasă, de bogată, de îmbi- etoare. Se pretează la orice farsă. Dacă te obișnuiești să cânți viața în ce are frumos, să vezi și să speculezi frumosul atât cât e - și e atât de mult ! -, dacă nu te lași abătut de rele și îți creezi un fond de tristețe boemă pe care să-ți lași capul obosit în vremi de năpastă și urgie - ființa ta, oricât de minusculă, crește într-un lan de efluvii, te simți purtat ca de un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu. Noi am avut doar șansa, că tot spui despre șansă, să-i fim aproape, cât și unde s-a putut. Și tot noi trebuie să vedem când este nevoie să ne dăm la o parte, pentru a nu-l abate de la calea sa. Domnișorul Cristian este doar un tânăr de succes acum, dar el poate face istorie. Știm bine asta amândoi. Se apropie de o culme pe care aproape nimeni, niciodată, n-a atins-o. Și nu doar la noi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din ce pricini, pe ce „considerente”, nu am fost ascultat! Tant pis, iar „domnul” de care vorbeam mai sus continuă și azi să influențeze mass-media, politicienii și opinia largă! 3 Un val de vulgaritate, de un „nou oportunism”, s-a abătut nu numai asupra României, dar și asupra lumii literare. Nouă, „vechilor maeștri”, nu ne-a rămas decât să ne retragem În „citadelele” noastre, cărțile, revistele pe care le conduceam - unii dintre noi - și Îngustul cerc de prieteni care au rămas
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
perceput cu simțurile noastre În care avem atâta Încredere și totuși... ne urmărește și nu ne lasă odihna, ne strică „limpezimea vieții”, dar, uneori, când avem geniu - acea privire brusc pătrunzătoare, de o perspicacitate miraculoasă! -, Într-o catastrofă ce se abate peste noi ca simunul, vântul teribil al deșerturilor, sau când ne este obrazul „sfârtecat de leoaica numită iubire”, cum o spune poetul, sau când suntem cu adevărat singuri - singuri În natură, re-descoperind-o, cu farmecul și echilibrul ei de suprafață și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ori guvern. Corupția enormă pe care ne-o reproșează forurile de la Bruxelles Își are aici originea, disprețul față de cetățeanul „mărunt”, birocrația ca o altă formă de corupție și care l-a Împiedicat și dezarmat adesea pe investitorul străin să se abată și pe plaiurile noastre. Vorbesc de realul investitor, și nu de acei aventurieri care au folosit abil lăcomia stupidă a guvernanților pentru a face contracte „bidon”, șosele care se deteriorează În câteva luni sau antrepriza unor fabrici În care nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să „descrie” sau să „interpreteze” ceea ce se’ntâmplă În jur, În lumea „reală și socială” și, dacă e posibil, să ne aducă „luminile” intelectului său În rezolvarea sau măcar În „exprimarea corectă”, În „diagnosticarea” atâtor probleme și „chestiuni” care se abat asupra omului și societății umane În perioadele de criză; sau, mă rog, În orice perioadă!... De a „observa”, nu de a da sfaturi și, mai ales, de a „observa” și „consemna” cu armele și mijloacele specifice vocației sale. Noi, scriitorii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de un fel sau altul - politică sau bănească! - sau... face o carieră În alt domeniu.Ă Nu, nu atât „noua” carieră de editor, excelentă, o repet, a lui G.L. ne interesează aici, ci acel „șoc al libertății” care s-a abătut ca un uragan asupra societății și spiritelor noastre. Un „uragan fericit”, dar care, ca orice „uragan”, face pagube considerabile, scoate din țâțâni nu numai stâlpi de telegraf și case de văiugă, dar și cariere - În sensul pe care-l dau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oameni inteligenți, spunea cândva: „Dacă, odată ce ai atins vîrsta de treizeci de ani, nu ești preocupat de problema morții, ești pur și simplu un imbecil!”. Viața socială are și acest merit - care este și o enormă diversiune! - de a ne abate grija sau atenția de la problema morții și a propriei noastre morți. Printr-o mare, aș zice excesivă diversitate a problemelor și, mai ales, prin acea apăsare teribilă a necesităților mici și mari, dintre care, hai s-o spunem, sunt cel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toate milioanele de specii vii, doar prin „luciditatea morții”. O luciditate, o conștiință pe care filosoful clujean D.D. Roșca - dar și alții! - o numește tragică; și ea este astfel, dacă definim tragicul ca o condiție a unei reacții ce se abate de la normalitate și care contrazice instinctele care ne poartă și ne apără. În sensul În care Îl imagina Hegel, diferențiindu-l de dramaticul ce apare la tot pasul și care e bazat mai ales pe Întâmplare sau neînțelegere. Tragicul, spune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „nu-și pot explica” miopia institutului Nobel - dar și a unor creatori de opinie literară din Vest! - față de „performanțele noastre”, de geniul și de originalitatea efortului nostru creator. Dar, chiar dacă acest mult visat și râvnit premiu Nobel se va abate pe capul unuia dintre noi - din țară sau de aiurea! -, nu cred că va rezolva mare lucru din deschiderea literelor noastre spre Înțelegerea și aprecierea reală europeană, așa cum alte țări mici, cu o limbă de circulație restrânsă, au reușit s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care am extras materia epică a cinci volume, Don Juan, Pândă și seducție și ampla trilogie Amfitrion. Nu am vrut - sau nu am putut! - nici la Paris și nici În altă parte, unde mi se făceau felurite sugestii! - să mă abat de la acest motiv esențial al intuiției mele creatoare și care mă satisface profund. Iar când l-am Întîlnit, În unele forme nu prea schimbate, la un Hegel, Nietzsche - prin revoluționara și Încă puțin sau prost Înțeleasa sa teorie a amoralității
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
câteva comentarii care mi-au onorat textele adunate sub acest titlu hibrid s-a observat „tendința autorului de a face roman din tot ce atinge”. Ce s-a observat mai puțin este patosul care le „Încercuiește” și nu rareori le „abate” de la directețea lor simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din aerul sfârșitului de secol al XIX-lea. Azi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
păru să se amplifice, când l-am văzut pe Victor stând din nou în picioare, privind fermecat spre pădure, vântul călduț vălurindu-i blana aurie. Am privit și eu spre pădure, atras de întuneric, ca întotdeauna. Iar pala de vând se abătu asupra mea, un vând care părea... feroce. Nu există alt cuvânt. Era un vânt feroce. - Salut, întuneric, prieten vechi... Cuvintele cântecului îmi apărură în minte dându-mi sentimentul că spărsesem o barieră. Am închis ochii. Am realizat subit cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia atât de rapid de pe casă încât părea că niște rafale de zăpadă se abătuseră pe Elsinore Lane.) Apoi ușa a crăpat, căzând într-o parte, atârnând doar de balamaua de sus. Arătarea stătea în cadrul ușii. Chiar și în lumina anemică a săbiei pe care o mânuiam puteam să văd spuma care îi dospea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îi întinse o floare și inimile lor începură să bată puternic în timp ce fulgii de cenușă se așterneau pe primul lor sărut și asupra altui cuplu care împingea un cărucior spre Piață, apoi cenușa se vălătuci deasupra unei curți și se abătu asupra stucaturii trandafirii a primei - și singurei - case pe care o cumpăraseră pentru familia lor, pe o stradă numită Valley Vista, apoi cenușa se rostogoli pe coridor, iar în spatele ușilor se găseau copiii, fulgii aterizând pe baloanele lor și stingând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ziua ta de naștere, apoi roiră în jurul unui pom de Crăciun plasat în mijlocul camerei de zi, umbrind luminițele colorate înșirate în salbele din pom, după care cenușa urmări bicicleta de curse pe care o aveai la cinci ani, apoi se abătu spre Slip’n’Slide pe care tu și surorile tale vă dădeați și apoi plutiră în aer și se așezară pe frunzele palmierilor din jurul casei și pe paharul de lapte din care beai când erai copil și pe mama în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe lângă care, totuși, nu am trecut niciodată. Poate că acest sentiment de real, de viață, mi l-au dat și figurile de oameni, cu prezența lor În fiecare pagină a lucrării. Cred că fără să vă dați seama v-ați abătut de la titlul studiului, enunțat a fi despre „case și locuri”, când de fapt figurile de oameni le domină cu caracterul și preocupările lor. Și cred că este bine așa, că acest aspect ce poate nici nu va stat În intenție
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vorbă (suntem totuși circa 100 de persoane!). Îl cheamă Glenn Patterson. Înalt, blond, ochi albaștri, foarte guraliv. După câteva fraze convenționale, încălziți de alcool, lunecăm spre developarea opțiunilor. Glenn reprezintă Marea Britanie, e protestant, dar soția lui e catolică. E foarte abătut pe seama nebuniei din Ulster. Un conflict artificial, total anacronic, reluat cu un fel de perfidie, după scurte perioade de acalmie, pentru că există anumite facțiuni și traficanți de arme care obțin profituri uriașe din menținerea urii ca stare de spirit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
creație Mont-Noir și împrejurimile ei îți dau imaginea emblematică a spațiului deschis. După câteva ore de muncă (de scris), poți să faci o plimbare reconfortantă, în singurătate, până la pădure sau până la lac, fără să întâlnești pe cineva care să te abată de la gândurile tale. Marguerite Yourcenar și-a gândit multe dintre subiectele romanelor sale aici... Acum, clădirea cu două caturi și mai multe camere, cu săli de bucătărie și celelalte necesare unui trai confortabil, găzduiește anual câte 12 scriitori din Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
isteric. Continuă să vorbească și după ce nemțoaica „a alergat” să-i aducă mâncarea. Și când mănâncă, Anita continuă să comenteze „nesimțirea” nemțoaicei. Cred că exagerează, iar răbufnirea ei de durată mă surprinde. E doar finlandeză, mă gândesc... Încerc să-i abat atenția, spunându-i că am fost în Finlanda în 1990 și că mi-a plăcut mult țara ei: largă, verde, cu oameni foarte calmi etc. Îmi răspunde că impresia mea nu e decât un clișeu foarte răspândit, pe care, iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo două ore de mers pe jos. Dar ajunși „la fața locului”, ne întâmpină mai întâi pavilionul Emiratelor Arabe Unite, împresurat de palmieri, și această vecinătate trebuie să fie destul de profitabilă, întrucât o parte, măcar, dintre turiștii care vânează pitorescul arab se abate ulterior spre „țara de la gurile Dunării”. Hotărâm să facem și noi la fel, atrași de afluxul mare de curioși ce și-au ales drept țintă exotica oază. O țintă urmărită din înaltul cerului și de călătorii din teleferic - cabinele galbene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și dansează. Nae Prelipceanu îmi spune că nu mai poate suporta vocile acestea sparte, „disperate” - așa-i sună cântecele populare rusești. E o respingere organică, i se pare că e aruncat într-o stepă pustie ascultându-le... Încerc să-i abat atenția povestindu-i cele întâmplate cu Anatoly Sobceak, primarul democrat al Sankt-Petersburgului, din a cărui echipă a făcut parte și KGB-istul Putin. Sobceak a pierdut alegerile și a fost persecutat, învinuit de corupție. A stat, fugar, la Paris, ascunzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
program multidisciplinar al gazdelor, intitulat Post-scriptum. Muzică, dans, bere. Discuții cu Leons și Maria Briedis, cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis, fosta președintă al Asociației, și noul ei lider. Încerc să-i abat de la această inutilă confruntare a orgoliilor. Pe punte se declanșează o mare forfotă... în jurul mâncării. Înghesuiala e teribilă. Te strecori cu blidul printre alții, înfometați ca și tine, căci de dimineață, de la micul dejun, n-ai mai pus nimic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]