7,862 matches
-
cînd ajunseră la cîțiva pași de ea, începură să se rotească în văzduh, deasupra apei, cîrîind vesele, parcă în așteptare. Văzul lor era mai ascuțit decît al oamenilor - căci Ahab nu vedea încă nimic în apă. Deodată, însă, în vreme ce scruta adîncurile, zări o pată albă și mișcătoare, nu mai mare decît o nevăstuică, dar care, înălțîndu-se cu o repeziciune uimitoare, începu să crească și să crească, pînă cînd, răsucindu-se, își scoase la vedere două șiruri lungi de dinți albi, strălucitori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și mișcătoare, nu mai mare decît o nevăstuică, dar care, înălțîndu-se cu o repeziciune uimitoare, începu să crească și să crească, pînă cînd, răsucindu-se, își scoase la vedere două șiruri lungi de dinți albi, strălucitori, ce se înălțau din adîncurile de nepătruns. Era gura deschisă a lui Moby Dick, cu falca întinsă; dar trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ceasul în mînă, viteza, la fel cum medicii calculează pulsul unui prunc, ba, mai și spun, cu dezinvoltură: „Trenul cutare va ajunge în gara cutare, la ora cutare“ - tot așa, în anumite ocazii, acești vînători nantucketezi calculează itinerariul leviatanului din adîncuri potrivit observațiilor făcute asupra vitezei sale capricioase și își spun în sinea lor: „De aci în cîteva ore, balena asta va străbate două sute de mile, atingînd cutare grad de latitudine sau longitudine“. Dar pentru ca aceste previziuni să se adeverească întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile oceanului, cașalotul își proiectează astfel întregul trup în stihia neprihănită a aerului și, clădind parcă un munte de spumă orbitoare, își dezvăluie prezența de la o distanță de șapte-opt mile. în clipele acelea, valurile furioase par coama pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întoarce-te! Ahab, însă, nu auzea nimic, deoarece el însuși tocmai striga ceva, astfel încît ambarcațiunea lunecă mai departe. Și totuși glasul acela spusese adevărul: abia se desprinsese de corabie ambarcațiunea lui Ahab, că o sumedenie de rechini, înălțîndu-se din adîncurile negre de sub coca vasului, începură să muște de vîsle, în clipa cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o matahală înfășurată în parîme, printre care se vedeau lăncii și harpoane, țîșni pieziș din mare, într-un salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în aer, apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea ca laptele proaspăt, în jurul trupului marmorean al balenei. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia? Dar, în timp ce vîslașii trăgeau din răsputeri la rame, împingînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiune, pe tăcute, așa cum turcii își sugrumă victimele - înainte ca echipajul să bage de seamă ce se întîmplă. în clipa următoare, nodul în formă de ochi al capătului saulei zbură din coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prețuiesc autorul. Dar NEGURA lui Eusebiu Camilar strică siesta și provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Între altele și poeziile Cântecul părului alb și Unui urmaș) corespondentul nostru voluntar e de părere că «străbate prin ele oboseala» și «sentimentul de bătrânețe». (Ă). Tov. Maria Banuș trebuie să facă sforțări serioase pentru a nu se Împotmoli În adâncurile poeziei așa-zise „intimiste”, sau „de cameră”, al cărei unic aliment e scormonirea stearpă a propriului „eu”, a unui „eu” izolat de viața intensă, plină de avânt creator a semenilor. Ea are datoria de a da cititorilor opere care să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
numerele anterioare ale revistei este că ele reprezintă o revenire mai mult sau mai puțin evidentă la așa-zisa poezie intimistă (Ă). După ei, o poezie nu poate fi realistă, nu poate emoționa pe nimeni dacă nu izvorește spontan din adâncurile „eului”, ale acelui „eu originar de care mai vorbea cu cinci ani În urmă un profesor idealist de la catedra de estetică a „Univeristății Victor Babeș” (Liviu Rusu, Estetica poeziei lirice, Ed. Casa Școalelor, 1944). (Ă). În practică, Însă, munca de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
luptele, suferințele, bucuriile, victoriile noastre? (Ă). Atunci când am citit articolul din Scânteia despre poeziile mele, am suferit. Și nu o clipă, nu un ceas, nu două. Mult după aceea. Și mi-au ars obrajii de rușine, pentru că am Înțeles până În adâncul cugetului meu, am Înțeles că, fără voia mea, săvârșisem un furt. Furasem de la poporul meu hrana de care are nevoie, cântecele de care are nevoie. Nu cântece mărunte Îi trebuie lui, În care nisipul mărunt al versurilor se scurge ca
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
librăriilor gemeau de traduceri din autori de aceeași speță ai apusului „civilizat” (Ă). Scriitori Într-adevăr valoroși erau persecutați. Sahia murise de tuberculoză, cărțile lui Mihail Sadoveanu erau arse În piețele publice, iar Alexandru Toma era Împiedicat să publice. Din adâncul unui asemenea mocirle ne-am ridicat noi până la Mitrea Cocor și Cântul vieții, Lazăr de la Rusca, Ziua cea Mare, Bălcescu, Vântul nu se stârnește din senin, Nopțile din Iunie - lucrări distinse cu premiul de stat pe 1949. (Ă). Poporul nostru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îmbogățesc cunoștințele și experiența studiind o largă varietate de discipline, inclusiv pe cea a meditației și a vizualizării, PNL (programare neurolingvistică), kinesiologie, tehnici metamorfice, șamanismul amerindienilor și cel contemporan, dowsing (metodă tradițională prin care se detectează apa sau zăcămintele din adîncuri), feng shui și alte practici care promovează Înțelegerea, dezvoltarea personală și viziunea holistică asupra omului. Dar prima mea dragoste este și va rămîne mereu Reiki. Baza și calificarea mea profesională țin de psihologie, educație și management, dar În 1996 am
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
acesta, dar că majoritatea ar fi rămas doar la primul nivel al pregătirii, Sho-den (Însemnînd „poarta”), echivalent cu Gradul Întîi În Occident. Se pare că Între 30 și 50 de oameni și-ar fi Însușit al doilea nivel, Oku-den (adică „adîncul”), corespunzător Gradului al Doilea occidental, dar numai 17 au atins al treilea nivel, Shinpi-den (Însemnînd „Învățăturile mistice/secrete”), care reprezintă ceea ce noi numim Gradul al Treilea sau al Maestrului Reiki. Printre aceștia erau cinci maici budiste, patru ofițeri navali și
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
că nu ați deschide ușa propriei case unor oameni care nu vă plac și În care nu aveți Încredere, iar acest lucru este valabil și În cazul relației cu Maestrul Reiki, pe care Îl chemați să deschidă o poartă În adîncul ființei dumneavoastră. La sfîrșitul zilei, Maestrul Reiki pe care l-ați găsit va fi cel potrivit. Dacă vă plac oamenii practici, raționali, probabil că veți fi tentați să vă pregătiți cu o persoană asemănătoare; dacă sînteți un veritabil Întreprinzător, care
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
pentru a compensa tot mai precara stimă de sine: În Philip Marlowe, Chandler a creat o combinație între propriul său caracter și eroul tradițional al povestirilor pulp. La suprafață, Marlowe e la fel de singuratic, nesocial și autotorturant precum Chandler, dar în adâncuri zace sentimentul onoarei și simțul umorului, precum și o anume sensibilitate. Scriind la persoana întâi, Chandler a putut să arate că lumea, nu o amărăciune înnăscută, l-a transformat pe Marlowe într-un singuratic și un alcoolic. Personajul este, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele scumpe și nici măcar frumusețea răpitoare. Răul se află ascuns în adâncuri, în cuvintele reprimate, gata să iasă la suprafață în cele mai neașteptate momente. Prins între lumi, Marlowe nu are alt aliat decât propriile impulsuri, experiența și intuiția. Încă de la început, el înfruntă voința a doi polițiști. Unul, corupt, Nulty, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ligheanului și strigând după ajutor ca un animal. Trecu. M-am cățărat înapoi în pat și m-am întins pe spate răsuflând greu, privind fumul. Fumul nu era prea limpede. Și nici chiar real. Poate nu era decât ceva în adâncul ochilor mei. Și-apoi nu mai fu acolo deloc și lumina din grinda de porțelan din tavan străfulgeră cu ascuțime încăperea. Asemenea fragmente, a căror valoare artistică este indiscutabilă, nu constituie excepția, ci regula discursului chandlerian. Intuiția și talentul l-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
speranță, incapabil să performeze chiar și minimele gesturi ale existenței. Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în care atrocitățile zilei devin realități insuportabile, retrăite apocaliptic în somn: Am visat că mă aflam departe în adâncuri, în apa verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond, și plutea în cercuri în fața mea. Un pește enorm cu ochi bulbucați și un corp disproporționat de mare și solzi strălucind de putrefacție înota în jur
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
complicate decât fuseseră până la începerea războiului. Prestigiul inexplicabil de care se bucură, în anumite cercuri intelectuale, comunismul e perceput ca parte a degradării minții umane. Ce rost mai are, atunci, să scrii pentru o categorie de indivizi pe care, în adâncul minții tale, îi disprețuiești? Dacă vedetele zilei sunt micii meseriași ai textului, analfabeții compoziției literare, la ce bun să continui să livrezi locuitorilor acestei lumi întoarse cu susul în jos produse care nu-i interesează? Victimă a „sintaxei și pesimismului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
singurătatea. Observase că Popa nu mânca și, într-o zi, i-a adus o bucată de halva, dar a fost refuzat de acesta, care nu suporta halvaua. Cornel Pop a plecat fără să scoată o vorbă, „dar părea rănit până în adâncul sufletului de refuzul meu”2. Înainte de plecarea din Pitești, Țurcanu le-a spus lui Pop și Mărtinuș că, dacă vor fi despărțiți, să continue acțiunea, chiar dacă nu vor avea de la început susținerea administrației acolo unde vor merge, și să se
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că ar poseda el însuși vreo formă de altruism, afirmând, de altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu câteva mici excepții, sunt niște neisprăviți” (Jones, 1957/1975). El admite totuși că, fără influența civilizației, care-l obligă pe om să-și transforme tendințele egoiste în tendințe altruiste, societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la altceva... șEsteț singura metodă pe care am găsit-o la 21 de ani, pentru a depăși toate acestea și a porni mai departe”. O frază a lui Charpak explică probabil reușita acestei înlăturări. După ce precizează că a împins în adâncul său imaginile cele mai insuportabile, el declară: „Fizica mi-a ocupat în mod foarte oportun memoria, ținând la respect ceea ce am preferat să îngrop”. În acest exemplu, înlăturarea nu s-a exercitat deci „în gol”. Ea nu a funcționat izolat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]