6,732 matches
-
o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ridică un monument: deci, mergem, alături de anul trei actorie, să-l ascultăm (prin translator, firește). Ușa sălii de clasă unde ne strînseserăm se deschide și apare idolul teatrului rus: înalt, cu chelie parțială și părul alb, distins și conștient de admirația pe care-o stîrnește oriunde apare. Îl ascultăm cu interes (mai ales noi, cei cinci de la regie-teatru). Numai că la un moment dat, două "gîște" de la actorie se trezesc rîzînd ca proastele. Oaspetele se oprește din vorbit, le privește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
simboluri obiective (copacul, munții, râurile): "Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
odă și elogiază poeții de altădată: Țichindeal, Paris Mumuleanu, Cantemir, Beldiman, Donici, Anton Pann, Cârlova, Bolliac. Unor poeți valoroși (Bolintineanu, Andrei Mureșanu, Negruzzi) li s-a închinat o strofă, iar lui V. Alecsandri, trei strofe. Față de aceștia, Eminescu avea o admirație deosebită. Aprecia sinceritatea sentimentelor, credința în ideal, caracterul vizionar. Partea a doua a poemului este o satiră la adresa scriitorilor contemporani lui Eminescu, epigoni fără profunzime, a căror artă se rezumă la "spoială", "lustru", "cârpeală"; o creație rece, sceptică, lipsită de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
modă și de distracții nocturne și abandonează vechii prieteni, lipsiți de posibilități materiale. Pe Ela o interesa ținuta vestimentară a soțului, în timp ce el privea lucrurile cu indiferență, dar simțea "cum zi de zi femeia mea se înstrăina, în preocupările și admirațiile ei, de mine". Ela participa la seratele din casa Anișoarei, unde un avocat, dansator, învăța femeile un dans la modă: tangoul. Analizând cu luciditate noua comportare a soției, Ștefan Gheorghidiu avea impresia că "viața mi-a devenit curând o tortură
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu o sensibilitate mistico-religioasă, care primește de la tatăl său îndemnul de a nu uita că este român. Deși nu-l interesau frământările politice, Apostol Bologa se înrolează în armată, numai pentru că o văzuse pe logodnica sa, Marta Domșa, privind cu admirație un ofițer ungur. Din primele zile, eroul ia contact cu fața nevăzută a războiului și se cutremură. Acesta asistă la spânzurarea locotenentului ceh Svoboda, acuzat de dezertare la inamic, ascultă reflecțiile căpitanului Klapka, este din ce în ce mai tulburat. Apostol Bologa, ofițer artilerist
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
respect față de valorile naționale, Apostol Bologa a studiat filosofia la Budapesta, și-a făurit o concepție despre viață bazată pe ideea datoriei față de stat. Fiind fiu de văduvă, era scutit de înrolare în armată, dar o va face voluntar, văzând admirația logodnicei sale față de "uniformele ofițerilor" și totodată pentru a-și verifica în practică ideea datoriei față de stat. Rănit, decorat de câteva ori, avansat locotenent, protagonistul ajunge la concluzia că "războiul e adevăratul creator de energii". În timpul unui concediu medical, se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
măruntaiele ei un prunc". Apropiat de oamenii simpli, Ștefan cel Mare era neîndurător cu boierimea trădătoare; era simbolul puterii, autoritatea, instanța supremă, el este cel care trebuia să înțeleagă "de ce răsare și asfințește soarele". În sufletele celorlalți provoca spaimă și admirație. El este un personaj clasic (acționează sub imperiul datoriei față de popor, în relația rațiune-pasiune, învinge rațiunea), dar este și un personaj romantic, având trăsături excepționale, aură mitică, legendară, vitejie fabuloasă, patriotism, eroism excepțional, calități de suveran luminat și autoritar. Dinamic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
arondează cârciuma de la Moara cu noroc, așezată la răscruce de drumuri, care se dovedește, în final, a fi "moara care aduce nenorocirea". La început, Ghiță era harnic și priceput, un soț afectuos și un tată iubitor, care-și privea cu admirație copiii și se bucura de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și primejdios", cum intuise Ana. El era starostele porcarilor din zonă și Ghiță a înțeles că șederea lui la cârciumă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
apare „vrednicia” ca impuls pentru a demonstra curajul, puterea, dibăcia în a înfrunta forța apelor. Adesea, pregătirea era stimulată de întreceri ale căror „performante” intrau în legende. Sunt balade în care se arată că „el înota ca un pește” sau admirația pentru „isprava lui Valcan”, care a înotat de-a lungul Dunării până la Sulina pentru a scăpa de turci. Apare, de asemenea, prețuirea oamenilor față de înot, mai ales a fetelor care puneau la încercare flăcăii: „manifestând dispreț pentru cei nevolnici în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
un pacient care ajunsese la vârsta studenției și nu putea să învețe în sesiune din cauza unor reverii ce se întindeau pe mai multe ore, cuprinzând scenarii care îl așezau în centrul unor aventuri de supraviețuire; întotdeauna reveria se termina cu admirația celor din jur. Reveria erotică este mai frecventă la băieți, pentru că ei joacă rolul sexual activ, bazat pe inițiativă, obstacole, victorie, recompensă. Mulți consideră reveria dăunătoare și de aceea cer soluții pentru ieșirea din magnetismul ei. A-l ajuta pe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
le sunt adresate lor... Pe la două luni zâmbetul apare ca dovadă a faptului că ai recunoscut o față familiară, dar și ca răspuns la surâsul acelei fețe. Pe măsură ce te dezvolți, zâmbetul tău începe să însemne și alte lucruri: jena, satisfacția, admirația. Se poate ca o anumită persoană să aibă o față atât de expresi vă, încât atunci când se încruntă parcă vine furtuna, iar atunci când zâmbește parcă răsare soarele. Acea persoană este cea pe care o iubești. Alte persoane zâmbesc într-un
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și îngrijire, și nicidecum de preludiu și relații sexuale. De câte ori vei vedea un băiat că suferă și-i vine să se vaite, dar nu o face pentru că se consideră bărbat, oferă-i puțină compasiune, dar nu uita să adaugi și admirația pentru capacitatea lui de a trece peste acest moment. De când e lumea, fetele știu foarte bine că un bărbat cu mâini îngrijite simbolizează delicatețe, noblețe, capacitatea de a înțelege și de a tolera. Un bărbat care zâmbește frumos este un
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
sufragiu. Cele două personaje, Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu, cititori ai „Vocii patriotului naționale“, pe care îl interpretează anapoda, sunt purtătorii de cuvânt ai ideilor vehiculate de ziarele liberale, așa-zise „democratice“, ale epocii. Având o atitudine de respect și admirație față de mintea „luminată“ a prietenului său, Nae Ipingescu este, ca șef al poliției, un ecou modest al lui Jupân Dumitrache, aprobându-i ideile și acțiunile. Amândoi sunt „stâlpii“ acestei societăți burgheze descrisă cu atâta exactitate și minuție de Caragiale. Însă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
asigură că consimte la onoarea lui de familist. Această ipostază de om înșelat, dar credul îl însoțește până la sfârșitul piesei, când găsește legătura de gât a lui Chiriac pe patul Vetei, acest lucru liniștindu-l pe deplin în privința onoarei sale. Admirația pentru cultură și politica înaltă este compromisă de adânca prostie a lui Rică Venturiano. Acesta din urmă este un ziarist demagog și ignorant, care produce un comic irezistibil. Marea scenă a lui Rică Venturiano este aceea din actul II, când
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
instrument de guvernare. El este unealta umilă, dar vicleană a prefectului. Pristanda își pregătește atuurile pentru toate partidele care ar putea veni la putere; se supune orbește prefectului pe care nu-l suportă, dar în același timp face declarații de admirație lui Cațavencu în eventualitatea în care acestuia i-ar surâde sorții izbânzii. Cât despre Cetățeanul turmentat, acesta face figură aparte în Scrisoarea pierdută. El se opune evident celorlalte personaje de pe scenă, aducând o frântură de umanitate și de candoare. Acest
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
eroilor. Comicul de apariție este de asemenea folosit în această piesă. Ne oprim mai întâi asupra cuplului Farfuridi-Brânzovenescu. Primul este un imbecil grav, solemn; celălalt, la fel de imbecil, pare mai maleabil, temperându-și prietenul, pe care-l privește cu respect și admirație. Limbajul întărește comicul cuplului prin câteva ticuri verbale. Fii cuminte, Tachi al lui Brânzovenescu subliniază tocmai caracterul moderator al personajului, în timp ce Am, n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix sunt la tribunal al lui Farfuridi ilustrează meticulozitatea lui ascunsă. Apare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Caragiale și pe care Șerban Cioculescu le reproduce în studiul său: „Urmașii cari n-au văzut și auzit omul, n-o vor înțelege (atitudinea lui!) la acest om cu ochii în cari fugiau flăcări ciudate, de ironie și înduioșare, de admirație și pornire distrugătoare, acest om cu impresionantul glas de impunere a credințelor și capriciilor sale, cu gesturi stăpânitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit de intenții ironice și de capricii rafinate, capabil de elementare asalturi crude, de entusiasmuri
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
familiei. Uneori acestor criterii li se adaugă prietenia existentă deja întrecele două familii și pe care părinții vor s-o întărească printr-o alianță de rudenie. Atunci când își alege ginerele, în persoana lui Costandin Cantacuzino, banul Mihai Cantacuzino mărturisește că admirația sa față de tatăl acestuia a jucat un rol important. El îl prezintă pe Matei Cantacuzino ca fiind un „om deosebit, frumos, cilibiu, blând și înțelept“. Această admirație a trecut peste faptul că viitoarea cuscră, în ciuda originii sale nobile, avea un
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
își alege ginerele, în persoana lui Costandin Cantacuzino, banul Mihai Cantacuzino mărturisește că admirația sa față de tatăl acestuia a jucat un rol important. El îl prezintă pe Matei Cantacuzino ca fiind un „om deosebit, frumos, cilibiu, blând și înțelept“. Această admirație a trecut peste faptul că viitoarea cuscră, în ciuda originii sale nobile, avea un comportament imoral. La rândul său, Răducan Filipescu, atunci când vorbește de că săto ria sa, insistă pe poziția socială a familiei cu care s-a aliat, prezentând-o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de artă, să trăim pur și simplu. Dacă am ști că ne așteaptă eternitatea, ce curaj am avea!"15 Admirabil este tocmai faptul că o facem în ciuda rațiunii care ne privează de orice iluzii. Pentru Sábato, omul este demn de admirație, "chiar si in nimicnicia lui", așa cum este el, "copleșit de catastrofe, de războaie, de epidemii și doliu"16. Pentru acest om a scris el, pledând cu convingere pentru dreptul la comunicare, ba chiar pentru datoria de a ieși din izolare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de creație, tendințe ce continuă și azi, când se vorbește despre perioada "post boom". Ernesto Sábato scrie în La cultura en la encrucijada nacional 34 că relațiile culturale dintre Franța, leagănul culturii europene, si America Latină existau într-un singur sens: admirație din partea asta de lume și indiferență sau dispreț de partea cealaltă. Până într-atât încât, continuă Sábato, în timp ce un biet popor sud-american dădea limbii franceze trei dintre marii săi poeți, revista "Paris Match", în numărul 12 din februarie 1955, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poate odihni în lume și, că el, orice om ce nu mai este om?"30. În gură lui Cioran, o mărturisire de acest fel este surprinzătoare, spune Nicolae Țurcan, "nu numai fiindcă se arătă admirativa față de Dumnezeu-Om, ci fiindcă (...) admirația se extinde și asupra creștinilor, a acestor neoameni incapabili de odihnă în lume".31 Într-o lume a derizoriului, Dumnezeu, nemulțumit de creația să, și omul părăsit se află față în față, dar fără a se "atinge", fiecare aflându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de speranță (...)"79. Sábato alege salvarea prin absolut, ca pe un act total, definitiv: "să mori pentru ideile sau iluziile care îți pot da o rațiune de a exista"80, în maniera lui Che Guevarra, pentru care a avut deosebită admirație. Sábato a fost, în anii tinereții, obsedat de ideea morții, a sinuciderii, reluată la personajele sale. Tânărul din Despre eroi și morminte spune la un moment dat, după ce "a suferit toate necazurile de pe pământ", stând acolo, închis într-o cămăruța
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Nu. Eu mereu am căutat Absolutul. Asta am făcut mereu. Nu am acceptat niciodată nedreptatea și, pentru mine, faptul că un copil moare de foame, pune sub semnul întrebării existența lui Dumnezeu"37. Regăsim în această atitudine a lui Sábato admirația sa față de Sartre, care, în aprilie 1964, și-a renegat opera de ficțiune, spunând într-un reportaj că un roman că Greață nu are sens dacă în oricare parte a lumii un copil moare de foame. Chiar dacă Sartre a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]