6,618 matches
-
motive, toate medicale. S-a văzut ce s-a-ntîmplat cu englezii, Înaintînd În vîrstă, depășind de fapt doar acel prag 40, s-au oprit pe șosea, li s-a terminat carburantul, iar pompele pentru benzina asta s-au desființat Încă din adolescența noastră. Și, odată cu benzina, s-a terminat și literatura. Allegro furioso, basta. Se stinge nervul. Devii mai așezat, mai sfătos, porți acum ochelari, cu ramă subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
meu. Am fost alături, aproape nedespărțiți, vreo treizeci de ani. Mai mic cu doi ani decît mine, profesor de compoziție la Academia de Arte Frumoase. Dispariția lui absurdă m-a modificat pentru totdeauna (odată cu el mi-au murit copilăria și adolescența, candoarea, și am sperat oarecum obscur că Andrei, fiul meu, Îl va substitui, Înlocui, recompune, Învia, ce prostie, infernul reducerii lumii cu o viață este acela În care nici o sută de copii, nici zece mii de iubiri nu pot vindeca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu reflectorul În ochi, se ivește cu brutalitate Jane care s-a făcut mare. La Început am crezut că nu e Jane. Pe urmă am sperat să se schimbe actrița, doar se mai Întîmplase o dată, la trecerea de la copilărie la adolescență, am așteptat fenomenul transmutației mai Întîi cînd se căsătorește, pe urmă cînd pleacă acasă, apoi cînd vine de-acasă, ei bine, nu se schimbă. E tot ea. Singura explicație plauzibilă a misterului hitchcock prin care Zeffirelli a ales-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Un foarte bun actor, din păcate sinucigaș. Hey, Jude, povestea emoționează, Îți ridică părul pe antebrațe, dacă ai așa ceva, unii nu mai au, le-au lăsat În junglă, frisonul Îți rotește Încet foliculii piloși, muzica amintindu-ți că Întreaga ta adolescență a stat lîngă roata de bicicletă țăcănind deasupra și mai ales În spatele ei. Pe vremea cînd te duceai prin stații nocturne de troleibuz ca să Împrumuți un disc cu Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a mai reușit să intre În oglindă, ca Woody Allen În Umbre și ceață, nemaiscăpînd astfel de mîinile neantului, asasinul În serie, ucigașul fără simbrie al lui Allen, probabil singurul american care l-a citit pe Eugen Ionescu Încă din adolescență. CÎnd am ieșit din sală eram atît de transportat, Încît În clipa-n care s-a apropiat de mine o femeie foarte frumoasă, cu ochii verzi, și mi-a spus ceva ce n-am Înțeles, era o fostă colegă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Paul, va oferi o formidabilă pîrtie și o cabană de schi, unde Moochie, Scooter și Danny vor interpreta scheciuri pentru Întreaga familie. Mă veți Întreba cine e acest Paul. Paul a fost fiul lui Raymond Dieterling, dispărut tragic În adolescență, În 1936, pierdut Într-o avalanșă pe timpul unei drumeții, pierdut pe un munte exact ca acesta. Așadar, dintr-o tragedie se naște afirmarea nevinovăției. Doamnelor și domnilor, la fiecare dolar cheltuit la Lumea lui Paul, cinci cenți se vor duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Paul semănau teribil. Ray Dieterling a devenit celebru; Douglas Borchard a devenit sălbatic. Trăia cu Faye și se uita la desenele animate coșmarești ale tatălui său - păsări răpind copii din curtea școlii -, fanteziile lui Patchett desenate pe celuloid. Ajunse la adolescență furînd, torturînd animale, ascunzîndu-se În localurile cu striptease din cartierele rău famate. Acolo l-a și Întîlnit pe Loren Atherton. Acel bărbat malefic și-a găsit un complice. Atherton era obsedat de dezmembrări; Douglas era obsedat de zbor. Aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ales, să explice sentimentul nedefinit de așteptare care o stăpânește de atâta amar de vreme și, dacă se gândește bine, dintotdeauna, ajuns acum la paroxism? Așteptând cu nerăbdare să vadă Parisul, ca sub o vrajă în care își trăise întreaga adolescență, cu baluri, recepții, petreceri, discuții, ceaiuri, toalete și obiceiuri provinciale, toate perfecte în măsura în care erau după moda franțuzească, cu nenumărate romanțuri de amor, stupide de-a dreptul, dar aduse de acolo, asta era important, cu istorisirile sofisticate și exaltate ale celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o eroare să crezi că ar fi renunțat, dimpotrivă, devenise chiar mai importantă. Odată cu a doua facultate, întrerupsese, dar nu abandonase ideea de a scrie. Se gândea chiar mai intens la dorința aceasta a lui, care nu-l părăsise din adolescență și care începuse să-i apară ca o datorie. Toate ideile sale porneau din cele urmărite în jurul său. Dar, oare, nu tot ce s-a scris în lume de aici a pornit? Nu ne explicăm pe noi înșine în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de necaz, de neputință și mai ales de neputința vârstei, trebuie să te porți cum îți este firea, să te bucuri de câte sunt date la orice vârstă, e cea mai mare stupiditate să afirmi că iubirea ar dispărea odată cu adolescența sau cu anii douăzeci sau cu prima naștere, fiecare vârstă are farmecul ei, care nu e decât păstrarea a ceea ce ai simțit înainte, sub o altă formă, dar esența e aceeași, toate trebuie să dăinuie - și iubirea, și credința, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trezirii. Realitatea e dură și nemiloasă, trebuie să fii în stare să duci la capăt o opțiune și să ai vârtoșenie să reziști, nu oricine realizează ceva numai pentru că așa a visat, într-o noapte sau într-un an al adolescenței, că ar putea face cutare lucru sau ar fi nimerit pentru cutare meserie, trebuie să te trezești odată și odată. Adică să ai curajul să spui: până aici a fost vis, mai departe nu mă mai țin curelele. Da, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea rădăcinile firești în acel timp, dar, altfel, răsărise și crescuse la multă vreme după aceea. Fiindcă, până la urmă, după ani de așteptare, închis în el, făurindu-și un ideal de iubire și un ideal de femeie, adică la sfârșitul adolescenței, chiar ceva mai târziu, iubirile pe care le dorea au venit. Nici măcar nu-și dădea seama că nu sunt ele, ci doar o serie de izbucniri de revoltă, ale sufletului și trupului încordat. Nici n-ar fi vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru șezlonguri. (Ca toată generația lor, părinții mei aveau talentul de a intra în vorbă cu oameni necunoscuți, aparent fără nici o dificultate.) Îmi închipuiam că voi căpăta și eu acest talent - poate după ce voi trece peste sfiala copilăriei și a adolescenței - dar n-a apărut niciodată și acum îmi dau seama că acea sociabilitate firească de care păreau să se bucure oriunde se duceau este mai degrabă legată de o anumită epocă și nu de vreo maturizare deosebită a comportamentului. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mină și apoi, discret, o fleșă de biserică, strâmbă, care îmi dădu un fior de nostalgie, purtându-mă cu peste cincisprezece ani în urmă, spre genericul unui stupid serial comic de televiziune despre preoți, la care mă uitam fascinat în adolescență. Eram adânc cufundat în amintirea acelor vremuri când am trecut prin tuneluri și lungi drumuri tăiate în stâncă. Pe lângă șine, copacii erau atât de deși, încât am fost cu totul luat prin suprindere când am zărit Sheffiledul, cu un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a orașului, care se întindea pe o suprafață de circa zece metri pătrați și care mi s-a părut ani de zile că semăna nici mai mult, nici mai puțin decât cu o bibliotecă modernă din Alexandria. Aici, spre sfârșitul adolescenței mele, zăboveam ore-n șir, uitându-mă la copertele cărților ieftine în timp ce Verity spumega și bătea din picioare afară. Însăși vederea acestor cărți îmi dădea întotdeauna sentimentul miracolului: ele păreau să sugereze existența unei lumi îndepărtate, populate de oameni frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum a Început. Am recunoscut numele tuturor oaspeților și am reușit să nu scap nimic prea penibil pe gură. Parada fracurilor albe, a rochiilor de șifon, a coafurilor uriașe, a bijuteriilor și mai mari și a femeilor abia trecute de adolescență a Încetat să mă amuze pe măsură ce treceau orele, dar nu mă săturam tot privind‑o pe Miranda. Ea era o veritabilă lady și constituia obiectul invidiei tuturor femeilor din muzeu În seara aceea. Și, măcar că Înțelegeau că toți banii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Pampers uscate, găsesc cartea de vizită a lui Jack Abelhammer cu numărul lui de-acasă și cu un mesaj mâzgălit pe spate: „Oricând!“ La vederea scrisului lui, am senzația că niște gheare Îmi scurmă fundul stomacului. Senzația Îndrăgostirilor Îndepărtate din adolescență, a sexului pe vremea când era pe cât de neînțeles, pe atât de palpitant. La cină, În New York, am vorbit cu Jack despre orice: muzică, filme, Tom Hanks (un nou Jimmy Stewart?), poezia lui Emily Dickinson, rolul lui Cate Blanchett ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ferigi și un automobil Ford Fiesta ars e aproape acoperit de degetariță. Când ajungem la leagăne, dăm peste două mame care par Încă la liceu, așezate pe bancă. E un hobby la modă pe aici să rămâi Însărcinată Încă din adolescență. Fetele astea două sunt tipice: albe ca ceara de oboseală și date cu o tonă de machiaj, par două cadavre cu copiii sărindu-le În poală, plesnind de viață sălbatică. Julie Îmi spune că pierderea suflului și durerile În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
magazine. Străbunicul ei deschisese primul Bergdorf Goodman, urmat de un lanț de magazine în toată America. Julie spune că are cel puțin 100 000 000$ în bancă „și nici un sfanț în plus“, după cum precizează ea. Julie și-a petrecut toată adolescența furând din magazinele Bergdorf după ce ieșea de la școala Spence. Încă este incapabilă să deosebească un magazin Bergdorf de propriul șifonier, deși cea mai mare parte a lanțului a fost preluată de Neiman Marcus cu ani în urmă. Cel mai valoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un moment dat, surprins de propria-i viteză și forță, rămase În așteptarea următoarei mingi, cu un rînjet de școlar năuc. Deși spre treizeci de ani, avea părul deschis la culoare și aspectul tineresc al unui angajat abia ieșit din adolescență. Hotărît să mă prezint, mi-am croit drum spre teren. O minge mi-a trecut razant pe deasupra capului și a lovit zgura de cealaltă parte a suprafeței de joc. Pe el l-am auzit izbindu-se de plasa laterală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înmormîntare? (Sanger se reîntoarse În prezent, privirea lui recăpătîndu-și concentrarea.) N-a fost cea mai bună zi a lui Andersson. E un băiat drăguț, ultimul dintre hipioți, care-a aflat că are talent de mecanic. Ea Îi amintea de anii adolescenței petrecuți cu rucsacu-n spate În Nepal. Ar fi vrut ca Bibi să rămînă veșnic copil, să trăiască pe plajă ca țiganii. Acolo simțea el că era locul lui Bibi. Poate că lumea are nevoie de cîțiva indivizi dăruiți pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o mică agenție de vînzări directe ce-și căuta prin complex clienți pentru lenjerie exotică și parfumuri; Ronald Machin, fost inspector de poliție londonez, care demisionase după ce fusese acuzat de luare de mită; Paul și Simon Winchell, amîndoi spre sfîrșitul adolescenței, provenind din una dintre cele mai importante familii din Residencia și ocupîndu-se cu aprovizionarea tineretului. Sub pretextul livrării celor mai noi broșuri imobiliare, Crawford Își strecura plicurile cafenii În cutiile poștale. În timp ce el suna la ușa lui Machin, eu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care zăceau inerte în zăpadă. Când îl cunoscuse pe domnul Ionescu și acesta îi povestise despre copilăria lui tristă, cu nenumărate griji și neajunsuri, ea îi mărturisise pe scurt că nu avea nici ea amintiri prea plăcute din copilărie și adolescență și că, în general, nu era adepta întoarcerii spre trecut. Doamna Ionescu se gândea foarte rar și cu destulă neplăcere la trecut. Era o bucată de timp amorfă, neșle fuită, rămasă undeva în ceață și ei nu-i plăcea ceața
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încă bine, la 37 de ani (mă rog, aproape 38!). Dar de ce oare chipul acela cu trăsături regulate și cuminți nu-i adusese în oglindă nici o urmă din chipul fetei de altădată? Nu mai ținea bine minte cum arăta în adolescență. Insistase ca mama ei să ia toate albumele cu fotografii de familie, la mutare. Oricum, se făcuse totul zob, ce rost avea să păstreze niște cioburi într-o vitrină prăfuită și fără valoare? se întrebase Clara, care nu păstrase nici măcar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bazin, mai lua o cameră pentru câteva ore și stătea acolo, întinsă în pat, cu ochii închiși, gândindu-se la Eduard, băiatul de care fusese îndrăgostită. Și la Edo, personajul imaginar al romanului ei nescris. La pendularea ei necontenită din adolescență între realitate și ficțiune. Ce ușor i se părea pe atunci să intre în ficțiune și să-și găsească acolo per sonajele imaginare, care erau cu mult mai interesante și mai reale decât persoanele din jurul ei! Contempla realitatea cu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]