KorAP: Find »[drukola/base=aduna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...1434 >

35,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

pare însă că l-au inspirat mai mult decât pe alții. Și aceasta tocmai într-un moment în care transportul feroviar e în declin... Holul primAriei din CAlAraS ´ i Unii critici literari își publică recenziile în reviste și apoi le adună în cărți. Ilie-Ștefan Rădulescu și-a adunat și el recenziile într-o carte (De la teatru la istorie literară și lingvistică sau Pasiunile unui profesor de provincie, Agora, Călărași, 2002), dar nu după ce le-a publicat în reviste, ci după ce le-

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
mult decât pe alții. Și aceasta tocmai într-un moment în care transportul feroviar e în declin... Holul primAriei din CAlAraS ´ i Unii critici literari își publică recenziile în reviste și apoi le adună în cărți. Ilie-Ștefan Rădulescu și-a adunat și el recenziile într-o carte (De la teatru la istorie literară și lingvistică sau Pasiunile unui profesor de provincie, Agora, Călărași, 2002), dar nu după ce le-a publicat în reviste, ci după ce le-a citit în holul primăriei din Călărași

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
adică „merțanul Rus“? Ce glumă-i asta „puteți să-l încercați“? Citind asemenea grosolănii îți vine să roșești nu pentru Ioan Rus sau Ion Iliescu, ci pentru autor. Zecile de articole de acest fel, risipite în presa locală, au fost adunate cu pietate de Daniel Săuca și publicate sub formă de volum (Homo silagenssis, vol. I, editoriale, articole, pamflete, eseuri, Caiete silvane, Zalău, 2006). Autorul dorește, după cum se vede, să le salveze de la uitare, deși în interesul lui ar fi ca

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
veșnică agitație. După cum rezultă din versurile sale, simte mereu nevoia să facă ceva: să coboare în ea însăși, să ia de mână lumea cuvintelor, să îngenuncheze lângă umbra iubitului, să spargă cerul și să arunce cioburile pe fundul mării, să adune șoapte de maci, să strângă în jurul ei idei, să își așeze sufletul pe un vulcan etc. Drept urmare, în loc să îl emoționeze pe cititor, îl zăpăcește. Acțiunile ei fanteziste sunt filmate, ai zice, cu acceleratorul și nu pot fi urmărite până la capăt

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

bătut măr, lăsat lat la pămînt. Dar năravul nu dispare. Cu sîrg, afișează materialele lui Zamfir și le rupe pe ale celorlalți. Poliția îl sperie, îl amenință, îl și căpăcește puțin, dar degeaba. Cu fața tumefiată, Mitică plînge. Lumea se adună și condamnă bestialitatea candidaților satrapi. De ce te-au bătut, Mitică? Eu țin cu dom' Zamfir... Ce dobitoci! Satul vuiește și lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Dar stai în spatele meu, te voi ajuta ca de obicei. Chiar mă ajuți? Sigur că da, doar nu concurăm. Corneluș avea ochi ager și nici el nu era chiar prost, așa că s-a descurcat excelent la teze. Detensionați, colegii se adună la un calorifer și comentează noua lor viață de profesori. Atunci intervine și Corneluș. Costel, nu știu cum am putut să fac tîmpenia aceea, aduce vorba. Care tîmpenie? Cea din armată. Cum de am putut să fac așa o măgărie?! Colegii amuțesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
financiară. Vecin cu el locuia o babă, care avea o pensie și mai mică. Și dacă ai sta la mine, și ai închiria apartamentul, nu crezi, doamna Eugenia, că am trăi boierește? Boierește la hîrciog în casă? Dar datoriile se adună și îți vor lua casa. Asta așa este și tare mă tem... Vezi? Eu îți vorbesc pentru că știu ce urmează. Ești om blînd și m-aș duce, dar cît ceri? Jumătate din chiria pe care o s-o capeți și aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Adică rupea coaste, mîini și vai, vai, cînd ajungea la cap. Norocul tuturor era că moș Bulgaru nu se enerva ușor. Cu ceva vreme în urmă plouase binișor și moșul avea cîteva locuri, doar de el știute, unde ciupercile se adunau parcă la ședințele de partid. Avea vaga impresie că acele locuri tăinuite îi aparțin de drept și ar fi fost foarte supărat dacă cineva le-ar fi descoperit. Torenți proaspeți au săpat rîpe noi și drumul a devenit mai greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ieșire. Mă duc la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
toată săptămîna, din zi în noapte, dar aveau unde locui și mîncarea era gratis. Și mai era o... obligație. Mică de tot, de care știau doar Maria și spaniolul cel bătrîn. Parcă, parcă știa și Vasile ceva, dar banii se adunau și speranțele erau tot mai îndreptățite. În fond, ce poate moșneagul ăsta? Să dăm cu piciorul la noroc? Astea-s fleacuri, Vasile, întărea și Maria. Victoria lui Cezar Strada Strugurilor se termina odată cu orașul, adică mai departe era doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mult, dom' Juncu. În afară de asta, unii n-au apă curentă, iluminatul este ca vai de el și cîinii vagabonzi bîntuie peste tot. Da, domnule Juncu. Ne promiteți? Voi ridica problema în Parlament, voi face presiune asupra autorităților locale. Oamenii se adunau și păreau interesați de discuție. La un moment dat, apare un om știrb și cam prost îmbrăcat. Prostiți oamenii care nu vă cunosc, dom' Juncu. Cine ești dumneata? se răstesc cîțiva. Vecinul ăstuia. Oamenii care sînt vecinii lui l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Chiar dacă ar candida singur, el ar ieși al doilea. Lipsit de omenie și de caracter, mon cher! Un accident printre oameni. Supărări de la vot În ziua aceea reușisem să vizitez trei comune situate pe un traseu imposibil. Oamenii s-au adunat în număr destul de mare și se pare că le-am cîștigat simpatia multora dintre ei. Pe drumul de întoarcere, zdruncinat ca laptele cînd i se scoate untul, gîndeam în frînturi scurte despre "ce este lumea aceasta și care este rostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
anemic. Dumnezeu mi l-a luat, plîngea femeia uitîndu-se la puiuțul de om rămas acum doar în grija ei. Daniel a fost un copil cuminte, inteligent și mereu premiant la școală. De prin clasa a zecea, băiatul a început să adune la el în cameră tot felul de aparate, de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa? Te temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Vasilică chițcăia de plăcere. Într-o noapte de smoală, Gheorghe, cu bulendre pregătite și cu o prăjină flexibilă, s-a apucat să înfunde țeava de scurgere, țeavă care trecea printr-un bloc de beton ce consolida terenul. Necazurile s-au adunat la taifas și au hotărît să se mute la Vasilică-șmecherul. Nu putem sparge zidul de consolidare, au decis specialiștii. Dar ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în prag apare Dobrilă, un muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu o ostilitate nedisimulată. Ce dracu' mai vrei și tu? Dobrilă ezită să spună motivul. Mîna îi tremură și ochii aveau o strălucire ciudată. Nu poate să se adune și să vorbească inteligibil. Bolborosește ceva, pleacă capul în jos și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece lei. Pentru băutură, da? Ei bine, crăpi dracului, eu pentru băutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului. Ieși afară, dracului! Talabă îl înșfacă și-i face vînt afară. Închide ușa nervos și puțin gîfîind. Mai adaugă pentru sine: Ce bețivan! Nu-și poate aduna gîndurile și are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe geamul murdar al vagonului, dar Dobrilă dispăruse. Inginerul simte un disconfort de intensitate crescîndă și scena recentă toarnă gaz peste foc. Dobrilă a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fără cusur, o strofă. Scapă de alte chinuri datorită faptului că nici Vasile, tăică-su, nu știa mai mult. Acum hai să înveți și urătura. Prin capul lui Cireș treceau scene ipotetice, cu gospodari generoși cu "îngerașul ăsta" și cu bănet adunat pentru băutură. Răducu a învățat și o bucățică de urătură, după ce a primit nenumărate palme și pumni în cap. Ajunul sosește și pe la amiază Vasile echipează copilul. Pe străduța lui erau și "barosani", așa că va începe cu ei. Sună la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Acum era bine. Colegi buni, discreți, fiecare cu treaba lui. Aurel trebuia să înlesnească trecerea unui camion moldovean. A primit douăzeci de mii de euro și după, va mai primi încă patruzeci. Lui șefu' o să-i dau douăzeci. De la toți... adună bănet, nu glumă. Vameșul accelerează puțin și acordă circumstanțe șefului. El are susținerea de la București și trebuie să cotizeze. Numai că este puțin cam măgar, că tot de la noi strînge cotizația... Crudu ajunge la concluzia că șeful adună cheag, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
De la toți... adună bănet, nu glumă. Vameșul accelerează puțin și acordă circumstanțe șefului. El are susținerea de la București și trebuie să cotizeze. Numai că este puțin cam măgar, că tot de la noi strînge cotizația... Crudu ajunge la concluzia că șeful adună cheag, nu glumă. Este un haplea, un porc și, pe deasupra, este și un prost. Habar n-are de meserie. Prin fața mașinii trece o vulpe care se oprește în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
noștri". Cam așa stau lucrurile din punct de vedere teoretic. Cu practica stăm ceva mai prost. Dionisie Cosașu era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
simțul de proprietate. Ba, din contra, după '89 s-a constatat că o mulțime de "șmecheri" s-au dezlănțuit spre căpătuială. Băieți descurcăreți, fără frică de pușcărie, au acumulat averi frumușele. Aceștia s-au diluat printre ceilalți români, care au adunat averi corect cîștigate. Oricît de mult s-ar dori o egalizare a "șmecherilor" cu oamenii deveniți bogați prin talentul lor în afaceri, la o analiză sumară cele două categorii nu se pot confunda. Am analizat profund cele două categorii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
chestie ai, Monica. Doar nu este vie lighioana asta! Spunînd cuvîntul "lighioană" Ramona apasă cu forță degetul pe ploșniță. Ploșnița crapă și, speriată, Ramona își șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un cor al doamnelor. Viorel o șterge cu o batistă pe nevestică și un tînăr dă să țină contra cu mîna pe sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
nici tu nu mai ești neînceput la vîrsta ta. Ce-ai vrea? Costică înghițea în sec și n-ar fi spus secretul său nici la spovedanie. Da, dar eu sînt bărbat, făcea holteiul pe-a prostul. De cînd începuse să adune cheagul, cîteva fete s-au cam gudurat pe lîngă el, fără succes, însă. Să le iau părtașe la munca mea? O mașină bengoasă rău îl făcea și mai atractiv ca partidă pentru unele fete, dar, vigilent, Costică para orice tentativă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
apă? Colac peste pupăză, Parșivu a degușat tot ce avea în tășulca lui de pelican, acum era la ananghie și ce ar mai fi putut oferi? Nu te prosti, Rodico, transmitea pușcăriașul. Știu tot ce faci și în mine se adună mînia. Te belesc și pun sare și cenușă. După 29 de zile, Parșivu a ieșit pe poarta arestului. Cel care era să dea ortul popii în timp ce era jefuit, a răcnit la ceruri și și-a mîncat ficații. De la pușcărie s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]