6,798 matches
-
gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gânduri. Privirea îi căzu întîmplător pe ceasul pilotului: 4. Se crispă brusc: ― Ce-ați spus? ― V-am oferit un punct de reper. Imobilul se află chiar vizavi de Muzeul Chiusbaian. O distanță de 30-40 de metri cel mult. Maiorul se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au expus Femeia cu evantai!" Revăzu surâsul din spatele dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat abia se ținea pe picioare și inginerul își îndulci glasul: Am devenit superstițios... ― V-aș propune să ne grăbim. Dacă începe ploaia, nu mai putem decola. Șerbănică Miga se agăță de brațul profesorului. ― Unde crezi că ne duc? ― Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa a fost pe vremuri la Constantinopol. Bazarul i s-a părut foarte gălăgios, necivilizat și murdar. Orientalii... Vorbea agitat, incoerent, incapabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndrăzneam să visăm. Bani! O grămadă de bani! Mi-e teamă chiar că ne-am fi dat consimțământul și pentru un cambriolaj la Banca Națională sau în lună. Aceasta făcând abstracție de faptul că pe nefericit l-ai fi putut agăța în orice capcană unde zumzăie fluturi albaștri. Oamenii dumneavoastră mă caută de șase luni. Cât timp puteam să mă ascund? ― Mda... Cristescu bătea darabana pe masă. Știa că inginerul nu minte, știa că are dreptate, știa cât de atent "lucrează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fluturi albaștri. Oamenii dumneavoastră mă caută de șase luni. Cât timp puteam să mă ascund? ― Mda... Cristescu bătea darabana pe masă. Știa că inginerul nu minte, știa că are dreptate, știa cât de atent "lucrează" Melania Lupu și totuși se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre care să se poată afirma cu certitudine că-i aparține: un fleac, o scamă, o dâră ușoară de parfum. Presimțea, presimțise de la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privi curios și maiorul ridică din umeri. ― Filmul a rămas la individul respectiv. Să vedem ce iese și de aici. Dacă intervine ceva, sună-mă la familia Miga. CAPITOLUL XIII MAIORUL CRISTESCU ABANDONEAZĂ Pe peretele ciuruit de gloanțe familia Miga agățase provizoriu o bucată de brocart, iar pe parchet apăruse încă o carpetă. Oglinda plesnită, acoperită parcă de păianjeni, singura mărturie evidentă a incidentelor ce avuseseră loc cu o zi înainte, rămăsese deasupra servantei. ― N-ani putut s-o dăm jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de radical rezolvate mental. Într-un târziu renunță. Nu se putea concentra. Visul, visul acela blestemat, îl urmărea. ... O corabie cu catargul rupt, desprinsă de țărm... Valurile sânt roșii. Din baia de sânge ies brațe ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea era senină și geroasă. O lună de sticlă filtra întunericul în transparențe albăstrii. Trecători cu nasuri umede și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Grigore Popa răzbătea un glas cu intonații specifice. Îi veni să rîdă: "De aproape 30 de ani!..." Traversă holul în vârful picioarelor și se strecură ca o umbră pe ușa bucătăriei. O încăpere cu șase mașini de gătit, șase dulăpioare agățate în perete pentru vase, șase rânduri de oale... Ascultă zgomotele din casă apoi începu un joc ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dopul și duse sticla la gură. Brusc, se răzgândi. În ochi i se aprinse o lumină veselă. ― Nu vreau să se împartă la trei! Cel puțin nu din cauza mea. Bătrâna respiră adânc. ― Să stabilim deci ultimele detalii. Își privi ceasul agățat de gât. Este ora 11. Vom susține că l-am găsit pe Panaitescu... Mă rog, acum circa un sfert de oră. Adică la 10.45. Ne-a intrigat liniștea suspectă. ― N-o să iasă nimic din toată povestea asta, gâfâi Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui Cicero. Popa îl invită să ia loc în balansoarul din mijlocul odăii. Cristescu refuză. Se apropie de fotografia agățată deasupra biroului. ― Am fost ofițer de carieră, explică bătrânul. Colonel... ― Da, da... Îngână maiorul apropiindu-se de fereastră. Locuiți de mult aici? ― Din '50. Sânt cel mai vechi locatar. Ceilalți au venit mai târziu. Ultimul s-a mutat tânărul. Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu, și-l înfășurase de câteva ori în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul umed cu o batistă dubioasă, mototolită în mănușile de lâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i o aberație. Femeia nu a părăsit de trei zile locuința! Unde se află? ― Căutați-o în târg, prin spitale, la Morgă, la balamuc, sau la naiba știe! La urma urmei, nu mă plătește nimeni ca să păzesc toți nebunii! Se agăță de brațele balansoarului. Fiecare să-și păzească pielea, domnule. Ăsta mi-a fost principiul în viață. ― Sînteți un om cu principii... Am remarcat de la prima vizită, făcu maiorul răsucind între degete țigara neaprinsă. În ce relații erați cu domnișoara Scurtu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am mai văzut-o niciodată după aceea. Așa am considerat corect. N-avea dreptul să-l părăsească pe tata! Maiorul abia mișcă buzele: ― De ce? ― Nu-i îngăduit să abandonezi o familie, un bărbat, numai pentru că nu-ți permite să-ți agăți cercei în urechi. Pentru că-ți pretinde o comportare virtuoasă, decentă. Tata a fost o mare personalitate. El mi-a îndreptat pașii spre o viață cu adevărat demnă și am satisfacția că am izbutit. La 63 de ani, nu mi-e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl chema Martin și-i lipsea un ochi..." " Am să mănânc o cireașă glasată, gândi Melania Lupu. Mai am câteva în scrin." " Aș avea chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a agățat de timpane, mă doare!" "Panaitescu și Valerica, gândi Grigore Popa. Ce destin... Amândoi, acolo... Presimt..." ― Presimt că e zadarnic, spuse răgușit bătrânul. ― Ciudat! tresări sculptorul. Mă gândeam la același lucru. ― Prea târziu, șopti Melania Lupu. Niciodată nu te poți întoarce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se va aranja... ― Totul se va aranja... mormăi Grigore Popa. Când aștepți mai mult, nu se aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin anii '20 și ceva... Avea codițe blonde împletite strâns, ochi cuminți, limpezi. Un obraz la care țin profesoarele... Îi stătea bine uniforma neagră cu guler alb de pichet și o cruce mare agățată de panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se plângea directoarea, încolo, fără cusur. O elevă exemplară! Poți avea încredere în ea..." Acasă bunica, o femeie măruntă și inteligentă, își izbea palmele de uimire: "Minți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rușine? ― Ba da. Mi-e rușine... ― Acum înțeleg! Are haina roșie... De asta nu se vede sângele... ― De asta nu se vede... repetă ca un ecou bătrâna. Făcu un pas înainte. Ținea în mână un pachețel mic. Doru Matei se agăță de stinghia divanului. ― Ce vrei să faci? Eu nu sânt Moș Crăciun... Ce ai cu mine? Melania Lupu continua să se apropie. Zâmbea. ― Nu! bolborosi tânărul. Îți spun doar că eu nu sânt ― Ce importanță are? Veți muri ca și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CAPITOLUL XVI ERRARE HUMANUM EST Melania Lupu urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda mică cu pompoane de mătase, agățată lângă scrin. Un cap micuț, cu bucle grațios zbârlite. Șopti: ― Ești singură, draga mea. Dar nu trebuie să te amăgești pentru că el nu te-a crezut! Ți-a lăsat timp ca să te trădezi. Va trebui să fii mai isteață decât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL LUI GIL NEELAN ÎNCĂ MAI DORMEA CU FAȚA ÎMBUJORATĂ, RESPIRÎND ZGOMOTOS, CA UN SFORĂIT, CA ȘI CUM N-AR FI IZBUTIT SĂ TRAGĂ DESTUL AER ÎN PIEPT, CA ȘI CUM VIAȚA S-AR FI ÎNTORS CU GREU ÎN ACEST TRUP, AGĂȚÎNDU-SE CU DISPERARE DE EL. ÎN MINTEA LUI HEDROCK SE ÎNFIRIPĂ UN GÎND FIRAV CARE-I SPUNEA: "APĂ! O, DOAMNE, APĂ!" Nu fusese gîndul lui. Hedrock literalmente se repezi la pîrîu. De două ori mîinile făcute căuș îi tremurară atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
își conduce soldații către o misiune ce se dovedește a fi, treptat, un drum fără de întoarcere. Obiectivul lor este un fort pierdut în deșert, amenințat de rebeli. Mitul Legiunii se hrănește din această încăpățânare suicidară cu care membrii ei se agață de ordinele primite, dincolo de rațiune și dincolo de propriul lor instinct de conservare uman. Dupa marșuri epuizante și lupte de gherilă, fortul din deșert își dezvăluie secretul. Legionarii pășesc în incinta dominată de imaginea cadavrelor legionarilor uciși de rebeli. Fortul este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întâlniră pentru o clipă. Amândoi știau că armistițiul ajunsese la capăt și că în Tintin se deșteptase acel resort secret pe care îl cunoașteau atât de bine. Agitat și precipitat, Tintin se aruncase deja pe scara ce ducea către bibliotecă : agățat de ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase și hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aceasta înseamnă și: „Să nu-ți faci iluzii asupra unui posibil partener, care aparent ți-ar satisface toate așteptările, ci mai degrabă redescoperă beneficiile partenerului tău!” „Să nu dorești...!” Înseamnă și: „Nu trebuie să acumulezi cu aviditate, ori să te agăți bolnăvicios de lucruri. Îngăduie să ți se facă daruri!”. Ce poate aduce o dorință năvalnică obținută prin violență? și ce anume se poate cumpăra încât să fie o posesie sigură - care din toate acestea pot împlini un om, încât să
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Erau valurile unei mări. Dincolo de zid se găsea, așadar, o mare. Această descoperire m-a umplut de bucurie, fiindcă totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]