5,249 matches
-
mărinimoasă ca să împartă osteneala cu noi, și pe mine mă trimite uneori după vreo cumpărătură în oraș, iar Ioana trebuie să prepare vreun medicament. Ce multe artificii întrebuințează unele persoane ca să îndeplinească rolul cel mai serios. În definitiv, cu toate agitațiile ei caraghioase, riscă în orice moment să ia boala. Venim zilnic la Cavarna de obicei pe la ora patru după-amiază. Drumul îl facem într-un camion de ocazie, care a transportat sacii cu făină la port și apoi se întoarce să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
el probabil ghicise deja că avea să se întâmple acest lucru. Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui Shoyoken n-aveau să se calmeze prea ușor, iar agitația i se simțea în glasul tremurător: — Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă, încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse vasalul, și că să așteptăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai-mai să cadă pe jos. Dintr-o singură privire, Nobunaga simți până pe suprafața pielii că ceea ce se întâmpla nu era doar o simplă încăierare între samurai sau o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la Amagasaki era mai mică decât o lovitură de trăsnet. Deja simțeau prezența inamicului în jur. Sebei și Ukon primiseră responsabilitatea de a conduce avangarda și, ridicându-se, întrebară: N-ar trebui să pornim imediat spre Yamazaki? Hideyoshi, neclintit de agitația oamenilor și de tensiunea momentului, răspunse, extrem de calculat: — Cred că ar trebui să așteptăm aici, încă o zi, sosirea Seniorului Nobutaka. Este limpede că, în răstimpul de o noapte și o jumătate de zi cât așteptăm, această mare ocazie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie războinicii clanului Tokugawa pentru că au fost nevoiți să se întoarcă acasă fără luptă! Și astfel, în ziua a douăzeci și cincea a lunii, imediat după ce-și aduse mama, în siguranță, la Nagahama, Hideyoshi plecă spre Mino. În Mino fusese agitație dar, de îndată ce armata lui începu să avanseze, regiunea fu potolită. Dându-i mai întâi lui Nobutaka în dar Castelul Inabayama, Hideyoshi își demonstră loialitatea față de clanul fostului său stăpân. Apoi, așteptă calm consfătuirea de la Kiyosu, care urma să înceapă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să cred că Demonul Shibata îmbătrânește. — Vorbești prostii. Ești încă tânăr, atâta. Ai curaj în luptă, dar, în materie de strategie, îți lipsește experiența. — De ce spui asta? începu Genba să se înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii și nu risca să-și piardă calmul. — Gândește-te un moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori în adâncul liniilor dușmane. Merită oare riscul? Nu ne aflăm într-un punct unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, în panică. Ridicând glasul, Genba îl întrebă: — Ce ai de raportat? În starea sa de agitație, omul nu putea descrie concis situația. — Au apărut o mulțime de torțe și focuri de-a lungul drumului din Mino până-n Kinomoto și înaintează într-un șir roșu, îngrijorător. Seniorul Katsumasa crede că nu poate fi decât o manevră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noapte - la Imajo, iar, a doua zi, părăsi tabăra în zori și porni spre Wakimoto. Kyutaro îi ieși în întâmpinare. Înălță stindardul de comandant, indicând prezența comandantului suprem. — Ce s-a întâmplat aseară la Castelul Fuchu? se interesă Hideyoshi. — Multă agitație. — Fortifică zidurile? Poate că cei din Maeda vor să lupte. Răspunzându-și singur la întrebare, privi spre Fuchu. Deodată, se întoarse către Kyutaro și-i ordonă să-și pregătească trupele. — Intrați personal în luptă? întrebă Kyutaro. — Desigur, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie un general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi, când auzi agitația. Ieși încinsă cu șorțul și cu mânecile legate înapoi. Un moment, nu făcu decât să stea cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fi fost prins viu. În continuare, am avut scopul de a lua capul Seniorului Hideyoshi, dar nici acesta nu mi s-a împlinit. Când voi fi dus la locul de execuție, presupun că acest lucru va stârni o oarecare agitație în capitală. Regret că port un veșmânt de mătase mizerabil ca acesta, dar, dacă e vorba să îmbrac unul mai bun, doresc să fie asemenea hainelor viu colorate pe care le-am avut pe câmpul de luptă, cu un drapel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât tatăl, cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. De obicei, când era anunțată pornirea trupelor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, erau Niwa și cei doi generali ai săi. La propunerea lui Hideyoshi, Ishikawa Kazumasa deveni intermediar. Până la urmă, însă, cuiva din clanul Tokugawa îi scăpă o aluzie că se inițiaseră negocieri secrete de pace. Acest zvon dezlănțui o mare agitație în liniile defensive ale lui Ieyasu, concentrate în jurul Muntelui Komaki. Când zvonurile se răspândesc, sunt însoțite întotdeauna de bârfe răutăcioase. În cazul de față, numele care ieși la lumină fu acela pe care confrații săi vasali îl bănuiau deja - Ishikawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un joc dublu. Iar când Niwa Nagahide inițiase o reconciliere, Kazumasa fusese cel care participase la negocieri. Îl suspectau pe Kazumasa că se ascundea înt-un fel și în spatele celor mai recente manevre. Când aceste sentimente izbucniră, dintr-o dată, într-o agitație zgomotoasă, ajunseră și la urechile lui Ieyasu, cu toate că se afla la o oarecare distanță. Un paj veni grăbit pe coridor, spre vasali. Sunteți chemați! anunță pajul. Luați prin surprindere, oamenii se uitară cu uimire unii la alții. Dar expresiile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât, plimbându-se prin cimitir, o liniște adâncă îi cobora în suflet, îndemnându-l la o reculegere senină și cumva tămăduitoare. Așa a simțit atunci. Abia la maturitate Lucian a găsit pentru asta o explicație: morții au încheiat-o cu agitația vieții. Au pus punct. Nu mai au dorințe, nu mai au năzuințe; nu mai au nici speranțe. Și asta se simte în atmosfera calmă ce plutește peste oricare cimitir. Cimitirul e lumea lor. Lucian a avut vreo doi colegi de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit, într-adevăr, dar nu era deloc. Îndărătul lui, unde puteau foarte bine zbura Robert și ai săi, căci cu nimic diferită de nemărginirea nopții stelare este nemărginirea gândurilor umane, acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu niște energii subtile, benefice. Dacă preparați ceva cu mixerul, îngăduiți-i mâncării respective o pauză de minim 30 de minute înainte de a o mânca, lăsând să se „liniștească” din mișcarea de rotație, altfel veți prelua digestiv această mișcare, această agitație, care este nefavorabilă digestiei. Gătiți mâncarea cu dragoste și cu bucurie în suflet, încărcând-o astfel energetic în mod potrivit. Coliva se prepară în felul următor: se spală grâul în nouă ape spunându-se de fiecare dată „Tatăl Nostru”, iar
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să tot fie vreo două ore jumate, uite ce încet merge, cei din față spun că înăuntru, în magazin, coada mai cotește de vreo trei ori printre rafturi, ei, și atunci, la ușă, acolo în față, s-a iscat o agitație, se pare că cineva voise să iasă, chiar dacă aia era ușa de intrare, dar n-au vrut să-l lase, pentru că nimeni n-a vrut să facă un pas, cât de mic, înapoi, mai degrabă au încercat să-i împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
poala cu șervetul și cum recupera jucăușă cuburile de gheață care continuau să-mi scape în decolteul ei. Fiu! Ce scotea bucățica asta din ea, totul rimând de la sine cu pornografia care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul, e clasa întâi, e trăsnet. Eu eram mârlanul fericit din Sala Pluto, apoi a mai venit o sticlă, nările mi s-au umplut de foșnetul licorii, după care m-am trezit într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mă simt invadat, prostit, dat peste cap. Aud voci ciudate și vorbesc limbi stranii. Îmi vin idei care mă depășesc cu mult. Mă simt violat. Am deschis ziarul ca să descopăr că, în timpul absenței mele, întreaga Anglie a fost pârjolită de agitații și revolte, de ciocniri sociale în suburbiile incendiate. Din câte am aflat, șomajul a provocat toată nebunia. Știu ce simțiți, mi-am spus eu. Și eu simt la fel ca voi. Nici eu nu prea am multe de făcut cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din tronul ei de catifea. Aținându-mi privirea, Caduta își desfăcu volanele cămășii. Deschise agrafa care marca despărțitura din sutienul masiv. — Haide, John, spuse ea. M-am ridicat, am înaintat, am îngenuncheat. Îmi trase fața spre inima ei. Am simțit agitația puternică venind din adâncul grăsimii ucigătoare. — N-ai avut niciodată o mamă, nu-i așa, John? Vocea îmi era sufocată, dar ceea ce am spus a fost: — Nu, n-am avut niciodată. La prima vedere, se pare că în capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
teribilul vălmășag de la periferie din cauza trapelor din pasajul subteran. Fielding a concediat Autocratul cu un gest, după care am hoinărit gânditori, producătorul în costumul lui gris-perle, regizorul în costumul lui larg și negru ca tăciunele, și într-o stare de agitație teribili Știi, chiar în clipa când am ajuns aici, rănile pe care le am pe spinare au început să ticăie, să zornăie cumplit. Poate că ar fi bine să mă las examinat de un medic - poate că rănile alea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frigider era lapte proaspăt, dar în cană nu se vedeau resturi de ceai - și Selinei îi place ceaiul. E foarte pretențioasă când e vorba de ceai, și adesea are la geantă un plic de ceai... Mă aștepta. Am ghicit după agitația teatrală și exagerată de care era cuprinsă. Unde ai fost? am întrebat-o eu. „Aici“ a insistat ea cu o mișcare vioaie dai cap. De unde ai știut că mă întorc? „N-am știut“ a continuat ea încăpățânată Și așa cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a expediat în obraz cea mai rea și fierbinte respirație a ei. Eram pe Eighth Street, la vest de Fifth Avenue, cu nuanță roșiatică a pârâiașelor secate din august, și multe taxiuri din Honolulu cu bluzele lor, și toată agitația de junglă cu strălucirea atracțiilor și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și fumul New York-ului, în toiul verii. La vreo cincizeci de pași, un bărbat dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Bine v-am regăsit. Iată-ne, deci, zdrăngănindu-ne coarda, trântiți pe spate ca niște chitare strâmbe de-ale lui Picasso. E ridicol - dar ce pot să fac? Doar știi cum e cu femeile de pe stradă în orașele pline de agitație, în jungla de beton. Problema nu e că vremea le scoate afară din case. Problema e că vremea le dezbracă de cele mai multe din haine. În nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din partea lui Lorne și a Cadutei, m-am strecurat afară și am prins un taxi. Am prins una din acele ciudate schimbări de lumini ale semafoarelor de pe Ninth Avenue, cincizeci de intersecții fără nici o frână, în timp ce ochiul verde îmi alimenta agitația și mă trezeam spunând: da, frige-o, e okay, merge, când, de fapt, pasagerul din taxi tânjea după respectarea limitei de viteză și un mers liniștit și dorea din răsputeri să iasă de pe banda rapidă. Așa că am coborât din taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]