78,666 matches
-
de boli ori de moarte. Și cu cât creștea, cu atât se făcea și mai frumos: era acum un tânăr cu părul negru ca pana corbului cu reflexii albastrii, avea ochii mari cu gene lungi și dese, obrazul Îi era alb ca spuma laptelui, iar buzele roșii ca cireșele de mai. Era Înalt și bine legat, cu mersul legănat. Mâinile-i aveau degetele lungi, iar pielea Îi era catifelata. Pe la balurile pe unde mergea, domnițele, prințesele, fetele de Împărați erau topite
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
flori roșii ca sângele muritorilor, flori albastre ca cerul În luna mai, flori galbene ca razele de soare. Avea flori Înalte ori flori pitice, care de care mai parfumate. Avea zmeul flori fel de fel, dar nu avea nici o floare albă. Și tare mult Își dorea o floare albă. Într-o după-amiază, pe când se afla la vânătoare, zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cerul În luna mai, flori galbene ca razele de soare. Avea flori Înalte ori flori pitice, care de care mai parfumate. Avea zmeul flori fel de fel, dar nu avea nici o floare albă. Și tare mult Își dorea o floare albă. Într-o după-amiază, pe când se afla la vânătoare, zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo zeiță? Fata avea straie lungi de un alb
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aduse aminte de glasul mamei lui. O luă și pe această fată, dar nu o transformă pe loc În floare, ci lăsă această treabă pentru mâine. Iar mâine iarași spuse: ”Mâine...” Zmeul asculta pașii ei prin casă, foșnetul rochiei ei albe, cântecul ei. El atingea lucrurile pe care le atingeau degetele ei, bea din cupa din care băuse și ea. O iubea. Însă ochii ei străluceau de iubirea lui Făt-Frumos. Fata știa că nu are scăpare, că nu poate fugi de pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ce fel), că o cuprinde o moleșeală plăcută, că o furnică pe sub piele, că nu mai este ea. Când se Întoarse acasă, zmeul nu găsi fata În nici una dintre odăi. Găsi În grădina lui o floare frumoasă, parfumata, o floare albă ( floarea pe care și-o dorea atât), iar la tulpina florii găsi cartea cu fomule magice. Îi puse numele de crin. Până azi tot crin se cheamă floarea aceea albă și parfumată pe care o iubim cu toții, așa cum a iubit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Găsi În grădina lui o floare frumoasă, parfumata, o floare albă ( floarea pe care și-o dorea atât), iar la tulpina florii găsi cartea cu fomule magice. Îi puse numele de crin. Până azi tot crin se cheamă floarea aceea albă și parfumată pe care o iubim cu toții, așa cum a iubit-o zmeul pe tânara fată. LEGENDA PISICII Știți voi legenda pisicii? Dacă nu, v-o spun eu Îndată. Pisica era o femeie bețivă, dar atât de bețivă că-i Întrecea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Întâmplase? Îi murise mama. Și plângea Împăratul la mormântul mamei de se cutremura. Plângea pentru toată viața lui. Iar minunea care se Întâmplase atunci, iat-o: unde cădea o lacrimă de-a lui, creștea pe dată o plantă cu flori albe parfumate. Toata lumea spuse că acele flori sunt lacrimile Împăratului, de aceea lea botezat lăcrămioare. În câteva zile mormântul mamei se umplu de lăcrămioare. NU-MĂ-UITA La Începutul lumii Dumnezeu chemă la El toate florile, să le dea nume, parfum și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să le dea nume, parfum și culoare. Unora le-a dat Dumnezeu petale lungi ori scurte, Înguste ori late. El făcu atunci ca unele flori să fie roșii ca sângele, roz ca obrazul unui prunc, galbene ca lanul de grâu, albe ca pânza ce-o ghilesc femeile, albastre ca cerul de vară. Și le-a făcut pe unele Înalte și pe altele pitice. Dar căuta să le mulțumească pe toate. Și a mai dat Dumnezeu parfum florilor, care de care mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai mânca, nu mai bea, nu mai dormea, slăbise și Îmbătrânise de grija dragilor lui cai. Îi veni Însă o idee: să se urce pe cer ăi de-acolo de sus să vadă cine i-a furat mândrețile de cai albi și ce au făcut cu ei. Așa că Soarele se urcă pe cer și privind spre pământ spera să-și afle caii pe undeva. Dar nu i-a găsit nici după un ceas, o săptămână, un an, o sută de ani
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
spatele. Ei bine, acel om singuratic auzise de la bunicul său cum că iarba fiarelor ar crește pe stânci, o vezi ușor pe Întuneric, ea scânteind. Mai auzise că deși este veninoasă, ea da puteri miraculoase celui care Îi vede floarea albă În zori. Moș Arici se gândi că n-ar fi rău dacă ar găsi el aceea iarba miraculoasă. Porni deci la drum. N-am să vă povestesc aici cum a fost căutarea lui, căci nici eu n-o prea știu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dar ea nu și nu, Își petrecu tinerețea crescâdu-l pe Alun. Alun auzi că fata Împăratului vecin era de o frumusețe rară.Cei care o văzuseră spuneau că are mersul tgrațios, glasul bland și dulce, trupul Înalt și subțire, mâinile albe,ochii mari și blânzi, părul Împletit În cozi lungi și buzele roșii ca petalele de trandafir.Și mai auzi că ea era tristă și pierdută În gânduri căci Îl iubea pe el, pe Alun.Dacă-i pe așa, zise flăcăul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața de geam. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la ce eram martor fără să vreau. Deodată am auzit un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ. Era Magdalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața de geam. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la ce eram martor fără să vreau. Deodată am auzit un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ. Era Magdalena! Am mugit ca un taur, m-am întors și am luat-o la fugă. Fugeam, fugeam cu disperare și nu știam încotro. Epuizat de alergătură, m-am așezat într-un parc, pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în minte copiii, Camelia. A, din cauza asta! Da, eu aveam o viață plină. Dar tu, am întrebat-o? Nimic important. Am tăcut un timp. Când am întors capul către ea, am observat că plângea. Lacrimile îi curgeau în neștire. Gulerașul alb era umed. M-a cuprins un val de duioșie și inima-mi bătea cu putere. Doar ea îmi dădea stările acelea de bucurie și extaz. Și-a culcat capul pe umărul meu și am stat așa îndelung. Și-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a lăsat cheia de la apartament. Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și privi parcul cu aleile lui strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere albă, pardoseala albă de marmoră, canapeaua..., balerina care umplea încăperea cu frumusețea ei! Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere albă, pardoseala albă de marmoră, canapeaua..., balerina care umplea încăperea cu frumusețea ei! Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la degradeuri, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau electrizate. Se așeză pe canapea ca să-și tragă sufletul. Zări un plic! Îl deschise și citi: "Bine ai venit! Ai, alăturat, drepturile de autor. Sper să-ți ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră, cu aceeași cheie, în dormitor. În urma lui auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema simplă, luminoasă, elegantă..., de ce așa? Și acolo era ceva ciudat. Nu știa de ce, simțea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se stinse și ușa glisantă se închise în urma lui. Cu pași înceți străbătu culoarul până la sala de baie, apoi trecu în dormitor. Deschise perdeaua de plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o eroină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]