4,504 matches
-
Basarabia. Retragerea trupelor ungare la vest de limita zonei neutre ar fi trebuit sa debuteze pe 23 martie și să fie finalizată în 10 zile. Supravegherea retragerii acestora, precum și conducerea operațiunii de ocupare a zonei neutre de către unități ale trupelor aliate, ar fi urmat să fie conduse de către generalul de Gondrecourt. Armata Română ar fi urmat să ocupe noile poziții numai după retragerea soldaților maghiari, decizia Conferinței de Pace părând să legitimizeze ocupația militară română a Transilvaniei. Hotărârea Conferinței de pace
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
condiții de către aceștia, nu urma să conducă la adoptarea unor măsuri imediate contra statului maghiar. Întârzierea cu care hotărârea Conferinței de Pace a fost remisă oficialităților ungare, a avut la bază un complex de factori. Astfel, la mijlocul lunii martie forțele aliate aflate sub comanda lui d'Esperey nu erau pregătite pentru a pune în practică pe teren hotărârea. Doar ordinul urgent al lui Georges Clemenceau, determinat de criza trupelor aliate aflate sub comandă franceză în sudul Rusiei, a avut drept consecință
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
la bază un complex de factori. Astfel, la mijlocul lunii martie forțele aliate aflate sub comanda lui d'Esperey nu erau pregătite pentru a pune în practică pe teren hotărârea. Doar ordinul urgent al lui Georges Clemenceau, determinat de criza trupelor aliate aflate sub comandă franceză în sudul Rusiei, a avut drept consecință o dispoziție de la 19 martie a generalul d'Esperey către generalul de Lobit prin care acestuia i se cerea să comunicare maghiarilor nota Conferinței. Remiterea memorandumului oficialităților maghiare, a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
1919, precum că Republica Sfaturilor ar fi renunțat la principiul integrității teritoriale. Într-un context de izolare diplomatică și blocadă economică instituită de Aliați asupra Ungariei regimul lui Béla Kun s-a declarat astfel dispus să inițieze negocieri cu Puterile Aliate, fie pe baza notei Vix, fie pe alte baze. La 31 martie 1919, fără a i se recunoaște Republicii Sovietice Ungare un statut diplomatic obișnuit, în ședința celor patru șefi de guverne s-a decis trimiterea în capitala ungară a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a militarilor care asigurau apărarea regiunii, fortificațiile care protejau Aachenul și regiunea Ruhr erau de bună calitate și reprezentau obstacole formidabile în calea înaintării forțelor americane. Americanii planificaseră o străpungere în acest sector, care trebuia să fie crucială pentru atacul aliat, de vreme de la est de Aachen se întindea un teren în mare pare plat, care se preta acțiunilor în forță a marilor unități mecanizate. Luptele din jurul Aachenului începuseră încă din a doua săptămână a lunii septembrie, perioadă numită de germani
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Luptele din jurul Aachenului începuseră încă din a doua săptămână a lunii septembrie, perioadă numită de germani „Prima bătălie de la Aachen”. În septembrie, apărarea orașului era asigurată de Divizia a 116-a Panzer comandată de generalul Gerhard von Schwerin. Apropierea forțelor aliate a făcut ca majoritatea oficialilor orașului să fugă mai înainte ca evacuarea populației civile să fie terminat. Hitler a reacționat cu duritate la acest fapt - toți responsabilii naziști care au fugit din oraș au fost degradați și trimiși ca simpli
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
și a contraatacurilor lor. Americanii au reușit să cucerească controlul asupra unui front care înconjura aproximativ o jumătate de oraș. Această înaintare înceată dar continuă a luat sfârșit la sfârșitul lui septembrie datorită problemelor de aprovizionare și a modificării priorităților aliate - declanșarea [[operațiunea Market Garden|Operațiunii Market Garden]] în Olanda. [[Image:Bundesarchiv Bild 183-1992-0617-506, Walter Model im Kübelwagen.jpg|thumb|Feldmareșalul Model în vizită la pozițiile Diviziei a 246-a Volksgrenadier din Aachen]] "[[Wehrmacht]]ul" s-a folosit de scurta pauză
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Market Garden|Operațiunii Market Garden]] în Olanda. [[Image:Bundesarchiv Bild 183-1992-0617-506, Walter Model im Kübelwagen.jpg|thumb|Feldmareșalul Model în vizită la pozițiile Diviziei a 246-a Volksgrenadier din Aachen]] "[[Wehrmacht]]ul" s-a folosit de scurta pauză în acțiunile aliate ca să retragă Diviziile SS I [[Leibstandarte SS Adolf Hitler| „Leibstandarte Adolf Hitler”]], a 2-a [[2. SS-Panzer-Division Das Reich| „Das Reich”]] și a 12-a [[12. SS-Panzer-Division Hitlerjugend| „Hitlerjugend”]] și Divizia Wehrmacht a 9-a și a 116-a de pe
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
aerian al Aachenului, în condițiile în care germanii nu dispuneau de suficiente baterii de artilerie antiaeriană, iar sprijinul pe care îl putea acorda "[[Luftwaffe]]" era foarte limitat. [[File:Aachen.jpg|thumb|right|Hartă sectorului de front de la Aachen]] Artileria grea aliată a executat bombardamente ale pozițiilor defensive germane din jurul orașului Aachen cu șaze zile mai înainte de declanșarea ofensivei terestre americane. Deși bombardamentul de artilerie i-a silit pe militarii Corpului LXXXI german să înceteze toate mișcările de personal și aprovizionarea pe timpul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de fapt atacul principal. În noaptea zilei de 2 octombrie, germanii din Batalionul al 902-lea de tunuri de asalt au primit ordin să organizeze un contraatac, dar acțiunea lor a fost întârziată într-o primă fază de tirul artileriei aliate, pentru ca să o zădărnicească definitiv în cele din urmă. Deși pe 3 octombrie tancurile americane au reușit să traverseze Wurmul și ar fi putut sprijini cu foc atacul infanteriei, înaintarea americanilor a fost oprită în urma unor contraatacuri germane. Orașul Rimburg a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de asalt autopropulsate [[Sturmgeschütz IV]] și un detașament german de infanterie au intrat în Alsdorf, unde au devenit rapid ținta atacurilor americane. Deși cele două vehicule grele germane au reușit cu succes să evite distrugerea de către tancurile americane, contraatacurile infanteriei aliate i-au silit pe germani să se retragă pe pozițiile de start. Pentru ca să facă față pierderilor grele și atacurilor continui ale americanilor, comandanții germani au transferat la Aachen Divizia a 3-a Panzergrenadier, Corpul I SS Panzer și Batalionul 101
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
garnizoanei prin bombardamente intense. După ce comandantul german a refuzat cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe 11 octombrie un bombardament, lansând aproximativ 5.000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut pierderi importante, atât datorită contraatacurilor germane, cât și ca urmare a acțiunilor infanteriștilor de distrugere a cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
germanii au cucerit pentru o scurtă vreme controlul asupra înălțimii dar, până la sfârșitul zilei, dealul a fost recucerit de americani. Militarii germani din cele două regimente au fost uciși sau răniți aproape în totalitate. În zilele de 11-13 octombrie, aviația aliată a bombardat orașul Aachen, în special țintele din apropierea liniilor americane. Pe 14 octombrie, Regimentul al 26-lea de infanterie americană a primit sarcina cuceririi zonei industriale a Aachenului, în cadrul pregătirilor pentru asaltul asupra orașului. Pe 15 octombrie, germanii au încercat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
inamic, tancurile și celelalte vehicule blindate au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori distrugând cu foc direct clădirile care puteau adăposti tunuri antitanc. În paralel, infanteria americană a verificat fiecare clădire, pentru ca să anihileze orice cuib de rezistență inamică. În timp ce aviația aliată împiedica manevrele forțelor terestre inamice, infanteriștii germani s-au folosit de canalizarea orașului pentru ca să se deplaseze în spatele liniilor americane și să le atace din spate. Rezistența apărătorilor germani a fost foarte puternică, ei lansând dese contraatacuri de mică amploare și
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pentru sprijinirea acțiunilor infanteriei. Ambele divizii americane au fost citate pe ordin de zi pentru luptele de la Aachen. În ciuda victoriei obținute de americani, rezistența germanilor de la Aachen a împiedicat continuarea înaintării aliaților spre răsărit. După cucerirea orașului Aachen, Armata I aliată a primit sarcina cuceririi și păstrării în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să ducă la
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
al lui Kluck în direcția Parisului, unde (fără ca Kluck să știe) fusese deplasată Armata a VI-a Franceză a generalului Michel-Joseph Maunoury. Francezii au aflat de această deplasare a armatei lui Kluck pe 3 septembrie, datorită rapoartelor furnizate de avioanele aliate, iar acest lucru a fost confirmat în mod independent de interceptările radio. Evenimentele următoare au fost critice pentru viitorul curs al războiului. Pe 5 septembrie, Maunoury a atacat flancul drept (vestic) al lui Kluck, marcând începutul Primei Bătălii de pe Marna
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
care navele britanice au intrat în Cornul de Aur. Tevfik Pașa a condus guvernul otoman până la 4 martie 1919, când a fost înlocuit de Ferid Pașa, ce a dispus arestarea membrilor de frunte ai CUP. După ocuparea Constantinopolului de către Puterile Aliate, britanicii au exercitat presiuni asupra Porții Otomane pentru a-i aduce la judecată pe conducătorii otomani care au deținut funcții de răspundere între 1914 și 1918, acuzându-i, printre altele, de Genocidul Armean. Cei care au fost prinși au fost
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
a explica politica Imperiului Otoman din ultimii 10 ani. Aceste întâlniri au confirmat informațiile obținute anterior de serviciile de informații care atestau că Talaat Pașa căuta sprijin din partea țărilor musulmane pentru a forma o mișcare de opoziție serioasă împotriva Puterilor Aliate și că el intenționa să se refugieze în curând la Ankara, unde avea loc formarea unei mișcări naționale turcești. În plus, Talaat Pașa a amenințat că avea de gând să incite mișcările panturcice și panislamice împotriva Angliei cu excepția cazului în
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Operațiunea Berlin (25-26 septembrie 1944) a fost evacuare pe timp de noapte a resturilor Diviziei I aeropurtate, încercuite de forțele germane la nord de cursul inferior al Rinului în Olanda, departe de grosul trupelor aliate, la finalul Operațiunii Market Garden din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul operațiunii a fost evacuarea în condiții sigure a supraviețuitorilor diviziei, încercuită pe trei laturi de forțele Wehrmachtui, în primejdie să fie distruse. Operațiunea militară s-a
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie. Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă s-au aflat inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de explozia accidentala a depozitului de muniție aflat aici și apoi de bombardamentele armatelor aliate. Începând din 2009 ea a fost supusă unor ample lucrări de restaurare și conservare, fortăreața fiind „una dintre rarele curți domnești conservate ale conducătorilor medievali sârbi”. a fost declarată în 1979 monument cultural de importanță excepțională. În 2010 cetatea a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a celor din 9. SS-Panzer-Division „Hohenstaufen” și 10.SS-Panzer-Division „Frundsberg”. Doar grupuri mici de parașutiști au reușit să ajungă în fața podului rutier din Arnhem, în timp ce restul militarilor aliați au fost opriți din înaintare în lupte din periferia orașului. În același timp, Corpul XXX nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să sprijine forțele terestre de la nord de Rin. Restul unităților ale diviziei trebuiau să se deplaseze terestru urmând Corpul XXX. Toate unitățile aliate trebuiau să fie reaprovizionate pe calea aerului de Grupurile RA 38 și 46 , prima parașutare de provizii urmând să fie făcută în zona „L” în a doua zi a operațiunii, următoarele parașutării urmând să fie făcute în zona „V”. Datorită
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
executarea unor zboruri de recunoaștere pe care le-a ordonat. Browning nu a apreciat la adevărata valoare aceste informații și a ordonat medicului șef să îl trimită pe Urquhart în concediu medical. De fapt, SHAEF (Cartierul general al Forțelor Expediționare Aliate) știa că la Arnhem se aflau aproape în mod sigur două divizii Panzer, dar a preferat să ignore acest fapt. Eliberarea orașului Antwerp de pe 4 septembrie a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita „Marțea Nebună
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nu a fost împiedicată. Batalionul SS olandez s-a angajat în lupte grele cu apărătorii zonei de parașutare „Y”, punând în primejdie sosirea celui de-al doilea val de parașutare. Problemele comunicațiilor radio a dus la imposibilitatea anunțării echipajelor avioanelor aliate cu privire la existența primejdiei. În același timp, nici comandanții diviziei aflate în Olanda nu aveau de unde să știe că decolarea celui de-al doilea val fusese amânată datorită condițiilor meteo din Anglia. Până la urmă, sosirea Brigăzii a 4-a de parașutiști
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]