7,971 matches
-
țărmuri ale umanității, apoi a insistat pe pielea albă, pielea albă, pielea albă, până când și-a dat seama ce face și s-a așezat la loc. Uneori, vina iese la suprafață. Trebuie să fie atent. Conversația de la masa de dimineață alunecă de la dramă la propunerea proctorului de a interzice folosirea gramofoanelor pe râu, apoi la veșnica dilemă „turcesc sau virginian“ după care se trece la ultima glumă grosolană făcută studentelor, legarea unui porc la poarta unuia din colegiile de fete. Bridgeman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poți întorce la ceea ce făceai. Sigur nu aveați de gând să ieșiți cu barca, nu? Nu acum, vreau să zic. Este miezul nopții. Jonathan părăsește uluit biroul. Ținutul Fotse? Este ca și cum pământul s-ar clătina și l-ar trimite să alunece spre un loc unde simte că n-ar trebui să ajungă. O caută pe Star să-i spună ce s-a întâmplat, dar ea s-a dus la culcare. Rămâne singur în casa bărcii încă vreo oră sau chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de oameni dornici să se distreze. Alții, bețI, se împiedică pe drum și prostituatele îmbrăcate vulgar stau adunate ciorchine, iar peștii îmbrăcați în smoching stau în mașini fumând, spilcuiți. Locul este în continuă schimbare, strălucitor. Fără să fie realizeze, Jonathan alunecă spre o versiune anterioară a sa, aranjându-și cravata, încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe albe înregistrează un număr disproporționat de chipuri negre, cântăreți ambulanți, tânguitori, din vreo țară latină, perechi de negri bine îmbrăcați, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o stea. Altfel, bărbatul nu iese în evidență prin nimic, dar ceea ce are pe față conferă chipului său o mobilitate tulburătoare, de parcă restul trăsăturilor urmează să fie absorbit de acest crater și în orice moment toatp fața i-ar putea aluneca în el. Gittens, care a făcut războiul la biroul său de la Oxford, capătă un aer camaraderesc. — Unde ați servit? îl întreabă. — În Franța. Artileria grea. Gregg pătrunde în dreptul flăcării de la lampa cu gaz și Jonathan îi vede ochii; sunt ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile peste tot. M-am certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâștelor și era să mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu se mai poate așa. I-am dat un ultimatum: ori gâștele, ori eu! Îmi răspunde: „Gâștele.“ Am crezut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
casa părintească Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ, Rămasă de la tata din străbuna-i glie în sat, mai toată ulița-i pustie Și nici copii la joacă nu mai sânt. Căsuțele prin vremi s-au coșcovit Stând să alunece spre mal de apă Căci timpu-n trup și-n maluri sapă Și buruienile-n ferești, au năpădit... în curtea casei mele părintești, Doar nucul pus de tata mai rodește. Cireșul s-a uscat și creanga-i mărginește, Grădina din vecini
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scârție ușor un oblon ruginit și liniștea se frânge-n fărâme pe jos, iar streașina picură-n stropi de argint secunde, asemenea unui uriaș vânjos. O rază de soare s-ascunde de nori și altele o urmează-n tăcere, astăzi alunecă încet spre ziua de ieri iar mâine se va naște din azi...care piere. M-am pierdut M-am pierdut printre iluzii și vise, pornisem un urcuș spre zările deschise, unde norii au ascuns gânduri de realitate ucise. Vântul hain
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi spui ne-ncetat Î’te doresc’’ e ploaia de vină, clădirea, ori patul, iubire? firesc, Zîmbești, te alinți mă-nfior. ți-ating geana dreaptă n sărut și gura, iubire ușor... sărutul coboară spre gît. Ce lene, mă-ntind și ce bine alunec în somn. și ce vis... E dorul de tine, iubire, sau ploaia aceasta ți-a scris? învață-mă să pot Nu îți cer nimic viața-i loz în plic tras mereu ca necâștigător spune-mi fără mine spune că ți-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sub mângâieri, Prinzi dimineți în gene cu neștiute șoapte Și-ascunzi nemulțumirea în clipele de ieri... Presari, pe unde-ți calcă timid un vis de ceară, Doar un regret că nunta din cer s-a terminat; Din zorii fără scâncet, alunecând spre seară O nuntă a durerii și-a-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca într-o casă fără ferestre de unde fuge timpul bezmetic. Trenul de noapte Când te urci în trenul de noapte, numai așa, să pleci de nebun, treci prin gări și ieși la geam; vezi cum te conduc luna și stelele, alunecând peste râuri și păduri pănă în gara ultimă, din iad. De la înălțime, trebuie să sari din tren și să urci repede înapoi. Zău, te omoară frica! Cazanele de smoală sunt goale și reci, e criză de petrol și energie, Doamne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o, cât te ador! Adunam în palme blânde buburuze ... ea a stat o clipă, când, neașteptat, am simțit sărutul înflorit pe buzeîl mai simt și-acuma, știu că n-am visat. Ploaie tragică Ploua încet și tragic cu picături amare, alunecam pe străzi tăcut și-ngândurat, mă îmbăta durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o fericire în sine. Asta era tema operelor mele preferate. Personajele supraviețuiesc pentru a se bucura de răsplata unui final fericit. Speranțele mele au fost mari, până când în față mi-a fost împins vărul Ping. Acum viața mea pare să alunece pe o coajă de pepene - habar nu am unde o să mă ducă. Tot ce pot face e să încerc să păstrez un echilibru. Fann Sora cea Mare obișnuia să spună că, în viața reală, căsătoria e o piață în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
binecuvântarea familiei mele. Prima vine mama, urmată de Rong, unchiul și vărul Ping. Se lasă în genunchi și se înclină spre ambasador și apoi spre mine. Mama tremură atât de tare, încât una dintre podoabele ei de păr începe să alunece de la locul său. — Rdică-te, îi zic repede, încercând să opresc alunecarea podoabei. Eunucii duc registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le văd pe dansatoare, care îmi oferă un castron din aur. — Ține-l! îmi ordonă călugărul în vârstă. Sunt prea slăbită ca să mai protestez. În fața mea e adus un cocoș. Mi se dă din nou un cuțit, care îmi tot alunecă printre degete. Călugărul ia castronul în propriile-i mâini și îmi spune să apuc cocoșul: — Taie-i gâtul și toarnă sângele în castron! — Nu... nu pot. Simt că sunt cât pe ce să leșin. Țineți-vă tare, doamnă, zice An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aruncându-mă de colo-colo. Sunt țintuită la perete. Mai multe mâini puternice mă apucă de gât: simt degetele cu unghii lungi care mă strâng și ma împiedică să respir. Chipurile bătrâne s-au îngrămădit asupra mea precum norii negri care alunecă pe cer. — Târfă! înjură ele. Acum roagă-te lui Buddha înainte de a muri! Deodată, atenția gloatei este distrasă. An-te-hai s-a cățărat pe poartă și aruncă de acolo cu tărtăcuțe umplute cu pietre. — Fantome fără dinți! urlă el. Înapoi! Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu pentru a mă face să mă împiedic. Când îi atrag atenția că exagerează, An-te-hai îmi spune o istorie despre o concubină geloasă care și-a instruit eunucul să desfacă o placă de ceramică din acoperișul rivalei sale, astfel încât să alunece și s-o lovească pe aceasta în cap, lucru care s-a și întâmplat! Înainte de a mă urca în palanchin, An-te-hai verifică întotdeauna să nu fie vreun ac ascuns în perna mea. E convins că rivalele mele ar face orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Așteptările lor mă devastează. E o greșeală să faci un copil să poarte povara Chinei! Însă știu că fiul îmi va fi luat pentru totdeauna dacă îndrăznesc să rostesc o astfel de afirmație. Tung Chih e cât pe ce să alunece de pe masă. Eunucii îl iau și îl întorc. Îmi vine în minte scena în care vânătorii eliberează o căprioară, doar pentru a o ucide cu săgețile lor. Mesajul pare să fie: dacă nu e în stare să scape, căprioara merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de ultimă oră. Febra îi revenise. Pe față și pe corp i s-au pus prosoape reci, iar foile îi alunecau printre degetele tremurânde. După două zile a sosit vestea înfrângerii. Primul a fost fortul de nord, cucerit după o luptă crâncenă sub un bombardament intens de ambele părți. Aliații au înaintat cu hotărâre. Seng-ko-lin-chin a susținut că obuzele care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jadul, argintul și vasele smălțuite, tablourile, broderiile și fleacurile. Erau prea multe de luat, asa că barbarii au scos perlele de pe robele împărătesei Nuharoo și au golit cutiile cu diamante ale Majestății Sale... — Unde era prințul Kung? Împăratul Hsien Feng alunecă de pe jilț și încearcă din răsputeri să se împingă înapoi. Prințul Kung lucra în afara Pekingului. A încheiat un acord cu barbarii, eliberându-le ofițerii capturați, pe Parkes și Loch. Însă era prea târziu ca să se pună capăt jafurilor. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-l anunțați Curții pe succesorul Domniei Voastre? Este prea târziu ca Su Shun să ordone îndepărtarea mea. Hsien Feng pare să mă fi auzit și încearcă să vorbească, dar nu are glas. După ce se chinuie o vreme, brațele îi alunecă peste așternut. Ochii i se dau peste cap, și împăratul începe să respire întretăiat. — Majestatea Voastră! cad în genunchi lângă el, și mâinile mele apucă cearșafurile de satin galben. Aveți milă de fiul Vostru, vă rog! Gura împăratului se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șuviță de păr ud mi-a căzut pe față. Simt gustul transpirației mele. La lumina lunii, eunucul pregătește un lighean cu apă caldă. Mă îmbăiază cu tandrețe cu un prosop. O face mângâietor, de parcă ar fi făcut asta toată viața. Alunec într-un somn liniștitor. 21 Mi-a fost trimisă copia unui decret scris de Su Shun în numele lui Tung Chih către prințul Kung. Decretul îi interzice prințului Kung să vină la Jehol și a fost emis fără sigiliul lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la noi și ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși în gură încă mai am călușul. Prin țesătura aspră a sacului văd lumina. Oamenii coboară smucit printre dealuri și bănuiesc că nu sunt bandiți, căci aceia ar fi avut picioare zdravene pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unde cele două panouri se unesc, e scobită o adâncitură în forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus într-o fantă și va trage bila către adâncitură. Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna. Îl răsplătim pe arhitectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rece. Simțămintele mele erau împărtășite de un alt suflet. Am băgat de seamă că Yung Lu mă observa dintr-un colț al sălii. În ultima vreme, fusesem prea ocupată cu umbra lui Su Shun pentru a permite gândurilor mele să alunece spre Yung Lu. Acum, în timp ce stăteam pe tronul meu, am văzut expresia de pe chipul său și i-am simțit dorința. M-am simțit vinovată, și totuși nu m-am putut împiedica să nu-i doresc atenția. Inima mea flirta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scris încă de mic. Într-adevăr, nu la bătrânețe trebuie începută această întreprindere, ci încă la tinerețe și terminată la maturitate. Fiindcă scriitorul român, ajuns venerabil, se irită prea adesea de îndrăznelile sale de odinioară și penița sa nu mai alunecă pe hârtie decât ca să istorisească frumoase fabule poetice, menite să-i creeze o figură aureolată de înțelepciune. Da, dar după ce el nu va mai fi în viață, se vor găsi tineri talentați și cinici care vor sfâșia această mască. Și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]