9,188 matches
-
două zile de la guvernatorul Filipinelor. Citește-o! Velasco luă scrisoarea îngălbenită de soare și își aruncă ochii pe literele săltărețe. Între timp cardinalul își freca mâinile în tăcere. — Trebuie să te lași păgubaș. După cum spune scrisoarea, regele Japoniei i-a alungat din țară pe toți misionarii și călugării care trăiau acolo. Mai mult, de acum încolo nu mai îngăduie nici unui misionar să mai pună piciorul în Japonia. Și tu, și solii japonezi... trebuie să vă lăsați păgubași. Scrisoarea era un înscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru Dumnezeu, era câmpul meu de luptă. Cârmuitorul Japoniei murise și noul shōgun Tokugawa strângea puterea în mâinile sale, dar veștile spuneau că și acest conducător lua măsuri de asuprire a credinței creștine. Auzisem de asemenea că misionarii iezuiți erau alungați în Kyushu unde cu chiu cu vai își duceau mai departe munca de propovăduire. Cu toate acestea, de câte ori soseau la Manila astfel de vești, în loc să-mi pierd curajul, eram cuprins de o dorință și mai înverșunată de a lupta. Norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
data trecută. Numai că Iisus cel în care cred eu nu este acela despre care predică Biserica și preoții. Nu pot să mă alătur preoților acestora care în numele lui Dumnezeu au ars din temelii altarele indiene și care i-au alungat pe indieni din satele lor, chipurile, ca să răspândească învățăturile Domnului. — Cum de poți să slăvești un asemenea om amărât și vrednic de milă? Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât și sfrijit? Asta nu pot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
anului ce a urmat plecării noastre. Chiar în timpul când noi așteptam să ridicăm ancora din Havana, în Japonia, bătrânul așezat în scaun de catifea dădea atunci pe neașteptate un edict prin care nu numai misionarii, ci și credincioșii japonezi erau alungați din țară și prin care venerarea credinței creștine era oprită pretutindeni în Japonia. Eu și solii nu știam nimic. Neștiutori, ne pregăteam să plecăm în Spania urmând din toată inima un vis. Dar n-a fost decât un castel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a aduce bogăție pe pământul său au fost bune pentru domeniul nostru. Dar acum, când Măria Sa nu mai dorește ca doar un singur domeniu să înflorească, planurile seniorului Shiraishi au ajuns să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aflat cum s-a desfășurat prigoana împotriva misionarilor de când am fost eu prins. În același ținut unde se ascundea părintele Vasquez se mai aflau ascunși zece misionari. Cu toate că erau puțini, munceau urmând poruncile superiorilor la fel ca înainte de a fi alungați. Cea mai mare parte dintre ei se ascundeau în peșteri și chiar și în nopțile petrecute în vreo casă de creștin stăteau ascunși într-un perete din două foi făcut pentru ei. — Am stat și eu peste noapte într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mereu roșii și lăcrimoși al nătângului Diego care era, cu toate acestea, întruchiparea bunătății. — Părintele Diego a murit bolnav, mi-a spus Luis Sasada. S-a petrecut pe când ne adunaseră pe toți la Fukuda, în apropiere de Nagasaki, ca să ne alunge din țară. N-are mormânt. Slujbașii i-au ars trupul și l-au aruncat în mare. Slujbașii japonezi îi fac cenușă și îi aruncă în mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite-o că se apropia. Și-a Întors capul spre ea: — Bună, zise el. — Am Împușcat o gazelă. O să-ți facă o supă bună și o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tot timpul și apoi, când terminase și cu asta, fără a fi reușit să scape de singurătate, ci doar s-o sporească, Îi scrisese ei, primei, celei care-l părăsise, o scrisoare despre cum nu fusese În stare să-și alunge singurătatea...Despre cum i se păruse c-a văzut-o În față la Regence și dintr-odată i se făcuse greață și i se părea c-o să leșine, și cum dacă vedea vreo femeie care semăna În vreun fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceva? Nu, nu, nu știu - face băiețelul. Parcă nu mă simt bine. Dar să știi că broscuța nu vine la copiii cuminți și ascultători, ci numai la cei răi. La tine n-o să vină, fii fără grijă! Am s-o alung eu! Te rog să te duci și să încui apartamentul - îi spune Sorin. Dar, ți-am mai spus ..., ar vrea fetița să mai zică ceva. Te rog mult să te duci și s-o încui. De două ori. Sorina face
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cameră, după aceea prin tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu un covor năzdrăvan care - ca în poveștile vechi - unduia peste case, peste văi și dealuri. Era gata-gata să înceapă un vis frumos și dulce, când vraja lui fu alungată de o voce neastâmpărată și atât de cunoscută: De ce nu ți-ai luat, cu tine, în pat, păpușica cea nouă? Fetița nu-și putu da, pentru început, seama dacă frățiorul ei îi vorbește aievea, sau dacă glasul lui Sorin e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pentru Ciprian sau Elena, pentru Mioara sau Petru cum de s-au mai găsit? Reaua asta de Ana mă ține minte că, atunci, când scria cu cretă colorată pe statuia din cartier, eu nu m-am lăsat până n-am alungat o. La început, cu vorbă bună, apoi, și altfel... Sau când i-am luat apărarea Silviei, pe care Ana voia să o bată și să-i ia toate jucăriile... Lasă, Sorina, o să vină ziua când o să i-o plătim și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să ai dreptate. Dar, dacă ea nu înțelege lucrul acesta? Să zicem că a uitat ce-a făcut azi... Însă băiatul nu apucă să-și sfârșească gândul. Glasul cristalin al soneriei începe să cânte. Iar cântecul lui reușește, nu știu cum, să alunge toată mâhnirea din sufletele copiilor. Cine o fi? Părinții, care sunt în sufragerie, la televizor și care nici nu observaseră venirea acasă a celor doi, deschid, crezând că, la ușă, se află Sorin și Sorina. Dar nu. E nenea Victor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
i-a îmbrățișat și i-a sărutat pe toți. Apoi, soarele care, după cum se știe, are obiceiul să nu lipsească de la nici o bucurie, mare sau mică, râde și, cu razele poznașe și vesele, mângâie obrajii copiilor și al bunicii și alungă orice lacrimă. Sorin, cel mai mic nepoțel al bunicilor privește la maldărul de cadouri pe care buna le așază peste tot. Clipind din ochi ștrengărește, băiatul întrebă: Ei, bunică, ce zici, care este cel mai frumos dar? Chipul drag al
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
răspunde: „La grădiniță le-am învățat, ori le-am luat din cărțile din biblioteca mea, sau le-am auzit la alți copii”. Puișorii ciripesc din nou: „Ce păcat că noi suntem atât de mici. Nu știm mai nimic!” Ca să le alunge tristețea, Sorina spune: „Acuși acuși o să creșteți mari, o să învățați să zburați...” „Și o să putem pleca și noi, așa, ca și mama și tata?” „Da, sigur că o să puteți . la început o să zburați puțin, doar în ogradă, prin curte și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Alb de mireasă Elena Marin Alexe Cu cât urc mai alung un vis efemer simt că mă-ntorc pe-un loc curat și demn unde nu-s întrebări dar nici umbră de griji ci soare pe suflet și-n inimă semn Las ochii triști să plângă până târziu m-ascund pe-
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata rea ca să se joace A-nfipt o sumedenie de ace. Am alungat copiii să se culce Și-n înserarea limpede și dulce Ce se lăsa din cer încetinel, Am stat acolo singură cu el. Și mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum A fost făptura-i la nceput de lume ? Din care veacuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Doamne ochiul plâns și așază-l cu grijă în palma Ta. Acolo nici un nor nu-l atinge și lacrima se va usca. Sărută clipa și tristețea din glasul ce suspină, atingând aripa ruptă a darului refuzat și aruncat cu mânie. Alungă timp și spațiu, vis furat in zori de retină și compromis in real. Cu milă si dor încetinește căderea nopții în haos. Iartă, alungă, sau mângâie cu slova Ta amărăciunea din el, stropindu-l cu apa vie să-i renască
Alinare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83237_a_84562]
-
și tristețea din glasul ce suspină, atingând aripa ruptă a darului refuzat și aruncat cu mânie. Alungă timp și spațiu, vis furat in zori de retină și compromis in real. Cu milă si dor încetinește căderea nopții în haos. Iartă, alungă, sau mângâie cu slova Ta amărăciunea din el, stropindu-l cu apa vie să-i renască Lumina.
Alinare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83237_a_84562]
-
câștigase Premiul Nobel pentru Pace, Birmania a intrat În atenția ziariștilor. Și lumea se Întrebase: unde e Myanmar? Măcar atunci, câțiva oameni au aflat. Walter nutrise speranța secretă că Aung San Suu Kyi și susținătorii ei din străinătate vor putea alunga regimul. Dar anii trecuseră, iar când junta Îi ridica arestul la domiciliu, nu o făcea decât ca să o aresteze apoi din nou. Făceau apoi propuneri pentru discuții despre o eventuală tranziție spre democrație și toată lumea se bucura că monstrul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toast cu bule. Și arătă spre o clădire Înaltă din lemn, cu multe ferestre, din spatele lui. Se uită la ceas. —Să zicem cam pe la prânzișor, un toast urmat de un delicios prânz. Hai, fugiți, mergeți să vă aranjați puțin. Îi alungă cu mâna ca pe un stol de porumbei. —Tai-tai! Pe mai târziu. Prietenii mei și băieții care le cărau bagajele se Împrăștiară care Încotro către diferitele alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a celor unsprezece turiști În Myanmar“. Bennie fu uimit că mai erau și alți turiști În aceeași situație ca și ei. Singura diferență: aceia sunt unsprezece, iar ei doisprezece. Stai așa, noi nu suntem decât unsprezece. Clipi des ca să-și alunge ceața din creier. Să fi fost o iluzie optică doar pentru că se gândea numai la asta? Se apropie În fugă de televizor, acoperind ecranul. Dar banda de știri dispăruse. — Ați văzut? strigă el. Loot Îi ordonă să se dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le era frică și de faptul că și alții dintre ei ar putea Înnebuni. Bennie strigă la ei din nou. —La știri, gâfâi el. Apărem la știri! —E rândul tău, Îi spuse Moff Roxannei care oftă și se duse să alunge și această speranță falsă a lui Bennie. Dacă nu o făceau, nu se oprea. Dar câteva secunde mai târziu le strigă: —Veniți! Repede! Aproape se Împiedicară unii de ceilalți Încercând să ajungă la televizor. —Uite! striga Bennie țopăind În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aibă loc un alt atac. Ce puteam face să-mi înfrâng teama asta? Trebuia să privesc cu optimism înainte. Altfel, aveam să rămân la ideea că eram o victimă și să nu-mi mai vin în fire niciodată. Dacă nu alungam această idee, puteam deveni propriul meu dușman. Oameni obișnuiți și-au pierdut viețile sau au fost afectați doar pentru că au avut nenorocul să se afle în metrou la momentul nepotrivit. Cred că mai există și acum persoane traumatizate. Când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
puterea să sară și să evite catastrofa. Chiar dacă sărea, nu avea unde să fugă. Tot ceea ce putea face Toyoda - exact cum a făcut și colegul său Hirose - era să creadă cu și mai mare tărie în „învățăturile“ sectei, să-și alunge toate îndoielile, să-și înăbușe sentimentele, să închidă fereastra imaginației și să se dedice întru totul acestei cauze. I-a fost mult mai ușor să se supună ordinului, decât să coboare din propria voință și hotărâre din mașină și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]