9,641 matches
-
mi-a răspuns mai apoi. Simțeam că plutesc, precum se pierde în timp vocea Ta. Acum trăiesc pentru că știu că Exiști, dar sunt atât de slab, încât ochii, ochii se tem să Te privească. Alerg în toate direcțiile, dintr-un anotimp în altul, renasc din păcat și deschid poarta dintre cer și pământ. Sunt o ființă dincolo de toate aparențele, tot ce Îți cer este să fie iubit omul care sunt, nu omul care se vrea să fiu. Tânjesc când văd pe
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
mi-a răspuns mai apoi.Simțeam că plutesc, precum se pierde în timp vocea Ta.Acum trăiesc pentru că știu că Exiști, dar sunt atât de slab, încât ochii, ochii se tem să Te privească.Alerg în toate direcțiile, dintr-un anotimp în altul,renasc din păcat și deschid poarta dintre cer și pământ.Sunt o ființă dincolo de toate aparențele,tot ce Îți cer este să fie iubit omul care sunt,nu omul care se vrea să fiu.Tânjesc când văd pe
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
se trezește Din somnul iernii și ușor pornește Să-mbrace zarea cu adieri plăcute Să-nflorescă valea in culori știute... Miresme blănde mângâie înserarea Înfiorează gânduri și cheamă depărtarea, Șopteșc mereu neînțelese cuvinte Spuse de mult în uitate jurăminte... Primăvara-i anotimpul iubirii Natura, îmbată cu vrajă fericirii, Uiți o clipă de durere și-ntristare Vezi măreția vieții mângâiată de soare... Florile-și deschid corole de lumină Natura înverzește și de viață-i plină, Martie printre gânduri aduce bucurie Fiind a frumuseții
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Parcă la un semn natura se trezeșteDin somnul iernii și ușor porneșteSă-mbrace zarea cu adieri plăcuteSă-nflorescă valea in culori știute...Miresme blănde mângâie înserareaînfiorează gânduri și cheamă depărtarea,Șopteșc mereu neînțelese cuvinteSpuse de mult în uitate jurăminte...Primăvara-i anotimpul iubiriiNatura, îmbată cu vrajă fericirii,Uiți o clipă de durere și-ntristareVezi măreția vieții mângâiată de soare...Florile-și deschid corole de luminăNatura înverzește și de viață-i plină,Martie printre gânduri aduce bucurieFiind a frumuseții nesfârșite ... V. ÎNCĂ UN
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
pe noi mâna lui rece... Doar oglindă acunsă printre clipe încească prin semne să-nfiripe, mesajul obrajilor fără culoare lăsat de timpul care nici când nu moare și trece adunând anii în pripă chiar dacă sufletul în zadar țipă... Șaizeci de anotimpuri am adunat, povești cu primăvar-am depănat vara m-a-mbrăcat cu căldură ș- am uitat a timpului măsură, a venit apoi toamna ruginie și, am intrat într-o tristă agonie... Iar iarna cu fereia de stele risipite pe a părului inele , îmbracă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
goană trecenu-și pune pe noi mâna lui rece...Doar oglindă acunsă printre clipeîncească prin semne să-nfiripe,mesajul obrajilor fără culoarelăsat de timpul care nici când nu moareși trece adunând anii în pripăchiar dacă sufletul în zadar țipă...Șaizeci de anotimpuri am adunat,povești cu primăvar-am depănatvara m-a-mbrăcat cu căldurăș- am uitat a timpului măsură,a venit apoi toamna ruginieși, am intrat într-o tristă agonie...Iar iarna cu fereia de stelerisipite pe a părului inele ,îmbracă în culori imaculate... VI
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
nevăzut în tăcere,nu-i cale de-ntors, soarta-i pecetea -n tumultcare imprăștie durere printre clipe de plăcere.... XV. ÎN SUFLETUL MEU..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014. Mă cheamă visele în noaptea-ntunecată anotimpuri despletite, privesc zarea-mbujorată ascult greerii cum cântă pe ritmuri demodate și simt cum luna ar vrea din nou să mi-s-arate... E atâta întuneric pe cerul vieții mele s-au ascuns de teamă și ultimile stele, doar cât-o umbră mai
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
și simt cum luna ar vrea din nou să mi-s-arate... E atâta întuneric pe cerul vieții mele s-au ascuns de teamă și ultimile stele, doar cât-o umbră mai brăzdează depărtarea când un felinar mânat de vânt caută cărarea... Anotimpurile s-au risipit printre stele încercând alte zări pentru a împleti inele, nici păsări nu mai cântă și zarea parcă doare când nimeni nu-i mai ascultă astăzi chemarea... Strigătele-s mute și cântecul pare stăveziu frunzele-s ofilite de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
astăzi chemarea... Strigătele-s mute și cântecul pare stăveziu frunzele-s ofilite de prea încet sau prea târziu , mă întreb e primăvară-n suflet sau mi se pare că-s niște umbre ale unor amintiri fugare... În sufletul meu iar, anotimpuri s-odihnesc și nu vreau cu gândurile mele să le ... Citește mai mult Mă cheamă visele în noaptea-ntunecatăanotimpuri despletite, privesc zarea-mbujoratăascult greerii cum cântă pe ritmuri demodateși simt cum luna ar vrea din nou să mi-s-arate...E atâta întuneric pe
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cântă pe ritmuri demodateși simt cum luna ar vrea din nou să mi-s-arate...E atâta întuneric pe cerul vieții meles-au ascuns de teamă și ultimile stele,doar cât-o umbră mai brăzdează depărtareacând un felinar mânat de vânt caută cărarea...Anotimpurile s-au risipit printre steleîncercând alte zări pentru a împleti inele,nici păsări nu mai cântă și zarea parcă doarecând nimeni nu-i mai ascultă astăzi chemarea...Strigătele-s mute și cântecul pare stăveziufrunzele-s ofilite de prea încet sau prea
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
nu-i mai ascultă astăzi chemarea...Strigătele-s mute și cântecul pare stăveziufrunzele-s ofilite de prea încet sau prea târziu ,mă întreb e primăvară-n suflet sau mi se parecă-s niște umbre ale unor amintiri fugare...În sufletul meu iar, anotimpuri s-odihnescși nu vreau cu gândurile mele să le ... XVI. UN CÂNTEC DE VIOARĂ, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014. Mai cântă o vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
să le cheme... Melodii ciudate sfărâmă liniștea de pe cuvinte și risipește întinderea de vise neîmplinite, trezite din amorțeală acestea se fac nevăzute ascunse de gânduri sau printre iluzii deșarte pierdute... Noaptea gândurilor mele trezește visele din amintiri și-mprăștie peste anotimpuri vechile rătăciri, rămân atâtea cuvinte nespuse să-și caute menirea între cer și pământ , undeva unde-i ascunsă ... Citește mai mult S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea,din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea,pescăruși cu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
care n-are cine să le cheme...Melodii ciudate sfărâmă liniștea de pe cuvinteși risipește întinderea de vise neîmplinite,trezite din amorțeală acestea se fac nevăzuteascunse de gânduri sau printre iluzii deșarte pierdute...Noaptea gândurilor mele trezește visele din amintiriși-mprăștie peste anotimpuri vechile rătăciri,rămân atâtea cuvinte nespuse să-și caute menireaîntre cer și pământ , undeva unde-i ascunsă ... XIX. RĂTĂCITĂ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014. Mă simt rătăcită printre atâtea clipe care vor cu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
vară printre clipe tiptil s-a strecurat și constați că într-o banală seară doar frunze uscate s-au scuturat. Liniștea parcă poartă printre umbre șoaptele toamnei ascunse de timp, iar amintiri confuze și sumbre revin, ca dintr-un neștiut anotimp. Citește mai mult S-aud șoaptele toamnei.... Cad fără veste peste colinepicături ruginii de tăcereși-n gânduri fremătând revineun fior neînțeles de durere.Sub raze de soare tot mai fierbințiviața devine o amintire,ascunsă-ntre frunzele cumințis-a stins povestea de iubire
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
dus cu zilele lungi de varăprintre clipe tiptil s-a strecuratși constați că într-o banală searădoar frunze uscate s-au scuturat.Liniștea parcă poartă printre umbreșoaptele toamnei ascunse de timp,iar amintiri confuze și sumbrerevin, ca dintr-un neștiut anotimp.... XXIV. POVESTEA DE IUBIRE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 982 din 08 septembrie 2013. E fără de sfârșit povestea de iubire iar anotimpuri trec lasând a lor povară de flori arzând cu miros de fericire sau de zăpezi uitate
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
poartă printre umbreșoaptele toamnei ascunse de timp,iar amintiri confuze și sumbrerevin, ca dintr-un neștiut anotimp.... XXIV. POVESTEA DE IUBIRE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 982 din 08 septembrie 2013. E fără de sfârșit povestea de iubire iar anotimpuri trec lasând a lor povară de flori arzând cu miros de fericire sau de zăpezi uitate-n primavară. Și tu și eu și mulți ca noi tresară când vântul împrăștie șoapte de iubire, amintiri revin și ca odinioară inima înfiorată
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
sărut simțeai sufletul frematând. Iubirea-i veșnică aprindere de vise iar povestea-i vrajă fără de sfârșit, care ne poartă spre zările necuprinse împlinind un destin care trebuie ispăsit. Citește mai mult Povestea de iubire...E fără de sfârșit povestea de iubireiar anotimpuri trec lasând a lor povarăde flori arzând cu miros de fericiresau de zăpezi uitate-n primavară.Și tu și eu și mulți ca noi tresarăcând vântul împrăștie șoapte de iubire,amintiri revin și ca odinioarăinima înfiorată bate-n neștire.Pașii
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
să vorbesc, doar aduceri aminte ușor gânduri răvășesc și speranța care minte mereu c-am să iubesc... O zi... și încă una alunecă din timpul, sortit a fi cununa ce-mi luminează chipul, spre noapte-n care luna va stinge anotimpul... Voi fi o amintire printre file de carte, o fărâmă de iubire plecată departe... Citește mai mult Meditații ... Cad clipele de-a valmapeste trupu-mi obosit,aș vrea s-ating cu palmatimpul, dar nu mi-a fost ursit...M-ascund printre
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
fost ursit...M-ascund printre cuvintemi-e frică să vorbesc,doar aduceri aminteușor gânduri răvășescși speranța care mintemereu c-am să iubesc...O zi... și încă unaalunecă din timpul,sortit a fi cununace-mi luminează chipul,spre noapte-n care lunava stinge anotimpul...Voi fi o amintireprintre file de carte,o fărâmă de iubireplecată departe...... XXXI. RĂMÂI, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 654 din 15 octombrie 2012. Pe umeri de zare cu fruntea lipită de depărtare cuvintele noastre toate ne privesc
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
ascunzi printre cuvinte nerostite, dispari precum clipele grăbite și te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața, când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciunde clipele noastre adunate-ntre rânduri, nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de frânturi în cuvintele nerostite de tainice gânduri.. E toamnă iar și-n suflet ș-afară, mă cuprinde ușor dorul de primăvară când văd copacii cu degetele spre soare cerând către-nalt supremă-ndurare și când
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
vremea -întunecatăte ascunzi printre cuvinte nerostite,dispari precum clipele grăbiteși te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața,când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciundeclipele noastre adunate-ntre rânduri,nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de frânturiîn cuvintele nerostite de tainice gânduri.. E toamnă iar și-n suflet ș-afară,mă cuprinde ușor dorul de primăvarăcând văd copacii cu degetele spre soarecerând către-nalt supremă-ndurareși când știu că iarna bate la
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ARMISTIȚIU Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului ARMISTIȚIU Trimite anotimpul, iar, alarme Și pocnete firave dinspre muguri, Vreo rană verde din frunziș, din ruguri Și răpăit de ploaie, ca de arme. Licoarea încă e oțet în struguri, În tei și în salcâmi mirosul doarme, Polenul florii riscă să se sfarme
ARMISTIŢIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378461_a_379790]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > S-A RĂSUCIT PĂMÂNTUL Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului S-a răsucit Pământul Pământul se-ntinde domol către Poli, Iar anotimpurile se rotesc de o vreme; În decembrie-i vară; în vară - îngheț și ninsori. Fiecare, de rău în mai rău, întruna se teme. La munte revin zăpezile-albastre, Pe străzi curg viiturile râu Ducând sudoarea trudirilor noastre Pe nărăvașe ape, călăi
S-A RĂSUCIT PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378476_a_379805]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Din fuiorul timpului, după coborârea din Rai, prin furcile caudine, cu jugul după gât, în strigăte de ocară, purces-am la cautarea iertării
ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378495_a_379824]
-
iubire era atât de roșu! ... și păcatul era iubire, ... și, da ... tot prin iubire se iartă! După coborârea din Rai, tărâmul iubirii, tărâmul unde s-a săvârșit păcatul, de ,,visul de luceferi”, de dorul păcatului ancestral, trecând prin cele patru anotimpuri în căutarea-mi vreau anotimpul meu, păcatul! 14 mai 2016 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI, 14 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mara Emerraldi : Toate Drepturile
ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378495_a_379824]