8,411 matches
-
a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră” (1Cor. 2,7). Cunoașterea acestei înțelepciuni nu s-ar putea lipsi de relația personală de filiație, prin care cei silitori și smeriți cu inima moștenesc Duhul adevăratei cunoașteri. De aceea, același apostol îi avertiza pe aceiași corinteni: „De ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (1Cor. 4,15). Darul discernământuluitc "Darul discernământului" Pentru că este vorba despre transmiterea conținutului mistagogic - tainic, dar nu secret - al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu ține, în subsidiar, de o voință oarbă de a construi un sistem teologic 2. Sistematizarea gândirii dogmatice a teologiei Bisericii reprezintă reflexul natural al unei mentalități bisericești (ekklesiastikon phronema) inspirate de lectura neîntreruptă a Scripturii. „Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni.” (Fapte 2,42). Fără îndoială, centralitatea Scripturilor subliniază numai centralitatea revelației lui Hristos ca unic Cuvânt al lui Dumnezeu, întrebare și răspuns, invitație și promisiune pentru orice cunoaștere, recunoaștere și recunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
centralitatea Scripturilor subliniază numai centralitatea revelației lui Hristos ca unic Cuvânt al lui Dumnezeu, întrebare și răspuns, invitație și promisiune pentru orice cunoaștere, recunoaștere și recunoștință față de Începătorul vieții noastre. Fără această referință la revelația lui Hristos în Scripturi, teologia apostolilor s-ar fi putut dizolva în modelele platonice sau stoice ale teologiei naturale grecești, după cum scolastica barocă s-a pierdut fără urmă, dar și fără disperare, în anacolutele metafizicii moderne. Nu poate fi aici vorba despre sola Scriptura fiindcă - trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
preocuparea constantă a primilor teologi creștini ai Bisericii primare nu atât pentru interpretarea Scripturilor, cât pentru interpretarea lui Hristos în Scripturi. Peste veacuri, Sfântul Grigorie Palama va relua același îndemn: „Mai înainte de toți să-i vedem pe martorii oculari și apostolii singurului nostru Părinte, Iisus Hristos, prin care se numește orice părințime (patria), în plinirea sfintei Biserici (Ef. 3,15)”1. Grila hristocentrică adoptată de Biserică în interpretarea Scripturilor pare anacronică multor cititori de astăzi 2, așa cum lectura psihologizantă și sociologizantă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lecția primelor secole creștine trebuie dedusă din împrejurarea extraordinară prin care teologi cu enorme înzestrări intelectuale, ghidați - cel puțin aparent - de bune intenții, ancorați chiar în aceeași tradiție apostolică au oferit răspunsuri uneori radical opuse la întrebarea lui Iisus către apostoli: „cine ziceți voi că sunt Eu?”. Cum a fost oare cu putință această pluralitate? Mai întâi de toate, așa cum am observat deja, pentru că Biserica s-a încăpățânat să rămână - în ciuda hermeneuticii demitologizării practicate de Marcion, înaintea lui R. Bultmann - avocatul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să-L definească pe Hristos în raporturile Sale cu Tatăl și creația Sa. Mai precis: pentru a interpreta Scripturile, teologii aveau nevoie de „mintea lui Hristos”, iar pentru a-L cunoaște pe adevăratul Hristos, ei trebuiau să-L mărturisească, precum apostolii, „după Scripturi” (1Cor. 15,3-4). Ieșirea din această aporie nu ar putea surveni, așa cum își imaginează unii teologi contemporani, printr-o magie combinatorică în relație cu versetele, nici prin revendicarea unui adevăr subiectiv, însoțită, în manieră gnostică, de impresionante probe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
inspirația duhovnicească. Or, fără aceste atribute teologice, mărturia apostolică despre Hristos Cel răstignit și înviat n-ar fi fost cu putință. Gramatica și lexicul Ortodoxieitc "Gramatica și lexicul Ortodoxiei" Ar trebui să acceptăm mai des să ne punem în pielea apostolilor sau a primilor Părinți ai Bisericii. Ar fi fost oare adepții credinței în literă și în conservatorismul dogmatic niște apărători ai Crezului nicean (modificat parțial la sinodul de la Constantinopol)? Fără îmbinarea discernământului vizionar cu inspirația Duhului, recunoașterea adevăratului chip al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cognitive ale comunității creștine originare. Biserica nu poate evoca credința ca simplă via regis, fără a discuta resursele de adevăr ale cunoașterii teologice. Epistemologia tradiției creștine este ghidată de un vector pneumatic unificator. Tradiția este operă a Duhului Sfânt predat apostolilor (In. 20,22) în pragul Învierii lui Iisus. Fără să concureze autoritatea Scripturilor, tradiția se prezintă ca mediu amniotic al comunității, în care arhivele revelației sunt venerate drept sfinte. Ca „teasc al Duhului”, tradiția este mediul regenerării semnificațiilor uitate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
executivă nu reprezintă niște privilegii acaparate în sfera privată de un individ sau de-o clică - așa cum își imaginează despoții -, ci niște simple oficii exersate prin delegație. Pentru creștini nu legitimitatea exercițiului politic trebuie pusă în discuție - nici Iisus, nici apostolii n-au făcut aceasta -, ci ordinea teologică care îl încadrează. „Misiunea Bisericii, spune O’Donovan, este aceea de a mărturisi eșecurile unității politice de tip Babel înrădăcinată într-o autoritate coercitivă, centralizată și sacrală, precum și politica idolatră a imperiului care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
catastrofale ale injustiției sociale din lumea de astăzi și nici nu speră la o îmbunătățire a lumii, fără har. Fiind prin definiție o religie mărturisitoare, creștinismul nu poate încuraja inerția mută sau pasivitatea fals contemplativă 2. Ortodoxia vede în persoana apostolului Pavel o fericită întâlnire a Martei și Mariei. Prin revelația căderii lui Adam, creștinismul indică adevărata sursă a răului și violenței în inima dezbinată și pătimașă a fiecărui om. Fără o adopție transcendentală întru Fiul, Cel care ne redă adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
peste tot pământul până la ceasul al nouălea”). Lipsit de apărare, surghiunit în afara capitalei, Iisus tace pătimind și pătimește în tăcere. Interpretând în nume personal profețiile din Psalmi, Daniel și Zaharia, Iisus n-a ezitat să folosească un limbaj politic ambiguu. Apostolii l-au recunoscut primii drept Mashiah („Cel Uns”, în grecește, Christos), iar cuvântările sale abundau în referințe sau aluzii la „împărăție”, puterea limitată și pacea strâmbă a Cezarului. Putem adăuga, firește, o viziune teologică radicală ce părea să zguduie credința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vuiet surd. Acela e abisul sau, mai bine zis, neantul. E greu să definești neantul drept condiție umană. Tocmai în asta constă grozăvia acestei experiențe : nimic nu mai e înăuntrul tău, nici măcar tu însuți nu mai ești acolo. Imaginează-ți : apostolul cel tânăr așteptând, ceilalți aruncând cu pietre în el, căci, acolo unde se află, ei nu se mai știe ce este păcatul și care e contrariul lui. În spațiul acela există ispășire, nu și izbăvire. Acum vine partea teribilă : printre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai știe ce este păcatul și care e contrariul lui. În spațiul acela există ispășire, nu și izbăvire. Acum vine partea teribilă : printre cei care caută în țărână o piatră cât mai mare și mai colțuroasă, pentru a arunca în apostolul chircit la pământ, se află apostolul însuși. Dacă ajungi tu însuți să fii pândarul propriei ființe, să devii propriul tău torționar, unde te mai poți ascunde atunci ? Cel care te iscodește și te hăituiește în oricare ungher nu e decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care e contrariul lui. În spațiul acela există ispășire, nu și izbăvire. Acum vine partea teribilă : printre cei care caută în țărână o piatră cât mai mare și mai colțuroasă, pentru a arunca în apostolul chircit la pământ, se află apostolul însuși. Dacă ajungi tu însuți să fii pândarul propriei ființe, să devii propriul tău torționar, unde te mai poți ascunde atunci ? Cel care te iscodește și te hăituiește în oricare ungher nu e decât o voce. Poate fi o voce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar eu am înviat... am căpătat putere de sus... Acum e altfel, e viața de după viață. Parcă nu mai sunt eu. Nu mă mai pot sinucide, de teamă să nu omor, din greșeală, pe altcineva. Acum vin la rând faptele apostolilor. Dar tu, dacă ai ajuns până acolo, de ce te-ai oprit ? — Nu știu. M-am trezit brusc, parcă zbura ceva către mine și m-a oprit. Și, oricum, nu te poți sinucide în vis. — Eu cred că da. Oricum, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Berti ținea mult la numele lui, cioplitori în piatră din Calabria, care veniseră cu mai bine de o sută de ani în urmă și se așezaseră prin satele din jurul Târgoviștei. Roberto Maroni, blând și mereu plecat în lume, ca un apostol. Rada încadră mașina pe bulevard și întoarse spre Piața Romană. Ploaia se întețise, mașinile se înghesuiau la semafor. Bărbatului, de cât vorbise, i se uscase gâtul și începuse, din nou, să tușească... — Ai răcit... Și mai voiai să te duci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scorțoase. Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă ar fi existat vreun perete s-o adăpostească, nu acolo ar fi trebuit să-l caute. Tânărul amintea de apostolii zugrăviți pe fresce, părul și barba îi erau de culoarea mătăsii porumbului, fața prelungă și ochii îngropați în găvane. Chipul avea o paloare de parcă zugrăveala nu adăugase nimic, iar de sub pomeții care înce peau să se albăs trească, sângele părea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lungi decât ale celorlalți oameni. Berti urma să vină la noapte. Oricum, n-ar fi putut înțelege. Pentru el, compasiunea și mila, uitarea și iertarea erau același lucru. Într-adevăr, în vremurile vechi, Berti ar fi putut fi unul dintre apostoli. Acum era doar o ființă rătăcitoare ; destinul nu-l întâlnise de două ori în același loc, ca să-l țină minte și să-l lovească. Și pentru a-l scuti de explicații împovărătoare și inutile, Rada șterse cu migală masa, spălă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Introducere O serie întreagă de Apostoli și Părinți ai Bisericii mărturisesc că lumina arătată de Dumnezeu sfinților este altceva decât cunoștința din lucrurile create, e slava naturii dumnezeiești. E singura lumină adevărată, eternă, neschimbată, prin care devenim și noi lumină, ca niște fii ai luminii. Această
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
mărturisesc că lumina arătată de Dumnezeu sfinților este altceva decât cunoștința din lucrurile create, e slava naturii dumnezeiești. E singura lumină adevărată, eternă, neschimbată, prin care devenim și noi lumină, ca niște fii ai luminii. Această lumină au văzut-o Apostolii pe Tabor, prefăcându-se, schimbându-se ei înșiși în lumină, apoi Maria Magdalena și ceilalți sfinți. În sensul acesta trebuie înțeles cuvântul lui Ava Iosif către Ava Lot că nu poți să te faci călugăr, de nu te vei face
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
devenite perceptibilă în lumina necreată, în harul ei îndumnezeitor, este taina celei de a opta zile, ea aparține veacului viitor. Totuși, cei vrednici ajung să vadă Împărăția lui Dumnezeu venit în puterea lui încă din această viață, așa cum cei trei apostoli au văzut-o pe Muntele Tabor<footnote Vladimir Lossky, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, p. 62. footnote>. În această lumină dumnezeiască, Hristos va străluci la cea dea doua venire a Sa pe Pământ întru slavă, într-o lumină spirituală
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
bătrâni. footnote>. Dintotdeauna Biserica a socotit că este mai ușor, în cazul pruncilor, ca să nu se ajungă la „trupul păcatului” prin Botez, decât a-l „omorî” după aceea prin Botez, Biserica urmând în acest sens învățătura Mântuitorului și practica Sfinților Apostoli. De aceea, Botezul pruncilor a fost socotit atât de important, „uneori mai important decât cel al adulților, cu toate că în cazul pruncilor nevoia este aceea a conștientizării lui Hristos în ei. Dar în acest caz, important este, nu oprirea pruncilor de la
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
cât responsabilitatea Bisericii pentru creșterea și educarea lor în Hristos după Botez”<footnote Diacon Ioan Caraza, op. cit., p. 113. footnote>. Așadar, de îndată ce nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu decât prin „ușa Botezului”, era firesc și necesar ca Sfinții Apostoli să deschidă această „ușă” a mântuirii și copiilor. Pruncii nu pot fi privați de această „moarte cu Hristos” a omului vechi din ei și de temelia vieții veșnice pusă în orice om de Hristos. Sfântul Apostol Pavel, care opunea universalității
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Adhémar D'Alés, Baptême et confirmation, Librairie Bloud et Gay, Paris, 1928, p. 64; vezi pe larg la Pr. Dr. Gheorghe Lițiu, „Sfinții Părinți despre botezul copiilor”, în Mitropolia Banatului, Anul XXVIII (1978), Nr. 1-3, p. 6-7. footnote>. Din vremea Apostolilor și până astăzi, Biserica a primit pe copii la Botez, acesta fiind prin urmare o condiție sine qua non pentru mântuire. Pruncii creștinilor se bucură, de asemenea, de un privilegiu cu totul deosebit: sunt sfinți (I Cor. 7, 14). Este
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
introducere, indici și note de Preot Prof. Dr. Constantin Cornițescu și Preot Prof. Dr. Teodor Bodogae, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 12, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988, p. 47). footnote>, Sfântul Apostol Pavel scrie că toți au fost botezați „în nor și în mare”: „Căci nu voiesc, fraților, ca voi să nu știți că părinții noștri au fost toți sub nor și că toți au trecut prin mare. Și toți, întru Moise
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]