7,924 matches
-
prin el, chiar modificarea unei stări de lucruri din lumea socială sau naturală. Având în vedere că ideile, “convingerile ne călăuzesc dorințele și ne modelează acțiunile.” (Peirce, 1990:115 ). Având, așadar, ca prim scop asumarea unei idei de către interlocutor, locutorul argumentează în favoarea acelei idei, teze iar argumentarea lui poate fi “convingătoare” sau “persuasivă”, altfel spus argumentarea ca și convingere și argumentarea ca persuadare. Această distincție o regăsim la Perelman și Olbrechts Tyteca, care afirmau: “ne propunem a numi persuasivă o argumentare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pe oameni să se comporte într-un anumit mod fără ca ei so știe - cum va spune Mey - și poate chiar împotriva dorințelor și intereselor lor majore.” (apud Slama-Cazacu, 2000:37). Ducrot spunea că argumentarea este înscrisă în limbă, că a argumenta înseamnă a vorbi și nu poți vorbi fără să argumentezi, în replică am putea spune că manipularea nu este înscrisă în limbaj (deși unii autori au scris despre starea de ascundere, de mascare a limbajului), că poți vorbi fără să
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ei so știe - cum va spune Mey - și poate chiar împotriva dorințelor și intereselor lor majore.” (apud Slama-Cazacu, 2000:37). Ducrot spunea că argumentarea este înscrisă în limbă, că a argumenta înseamnă a vorbi și nu poți vorbi fără să argumentezi, în replică am putea spune că manipularea nu este înscrisă în limbaj (deși unii autori au scris despre starea de ascundere, de mascare a limbajului), că poți vorbi fără să manipulezi (deși unii autori au manipularea înscrisă în spirit și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
întrucât Katz și Mair consideră că emergența cartelului de partide a contribuit la apariția partidelor populiste, antisistem, care fac apel la percepțiile populației conform cărora partidele majore ignoră dorințele și nevoile cetățenilor (Katz și Mair, 2009, p. 759). Jonathan Hopkin argumentează că, mai ales în cazul țărilor din Europa Centrală și de Est, apelul la resursele statului slăbește în mod semnificativ cartelul de partide (Hopkin, 2003, p. 3). Stabilitatea cartelului de partide este mult mai dificil de menținut dacă în cadrul electoratului
Cartelizarea sistemelor de partide din Europa Centrală şi de Est: o analiză comparativă a cazurilor român şi maghiar. In: Competenţa politică în România by Silviu-Dan Mateescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1569]
-
poziție. Un prim argument al acestei contestări derivă din diversitatea ideologică, metodologică și epistemologică a curentului internaționalismului liberal interbelic, diversitate care, de fapt, reflectă la un alt nivel de analiză (internațional) diversitatea curentului liberal 1. Peter Wilson este cel care argumentează, contrar imaginii unitare descrise și atacate de E.H. Carr în influenta sa Criză a celor douăzeci de ani (Twenty Years' Crisis), că grupul de autori incluși de Carr în categoria confuză de utopici este de fapt o grupare eterogenă de
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
cu privire la rolul naturii umane în viziunea liberală în relațiile internaționale se referă la credința în perfectibilitatea condiției umane ca urmare a capacității intelectuale și, de aici, la încrederea în posibilitatea evoluției progresiste. Nimeni altul decât Norman Angell este cel care argumenta, încă din 1918, că transformările semnificative la nivel conceptual/ideatic sunt cele care determină comportamentul politic și social al umanității în absența unor transformări radicale a naturii umane. c. Critica ideii armonizării naturale a intereselor Opozanții Realpolitik-ului sau cel puțin
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
republican și de cel comercial. Aceasta va fi și perspectiva adoptată în capitolul de față. Abordarea canonică a originilor teoriilor neoliberale debutează cu etapa studiilor funcționaliste ale integrării internaționale, încadrate în sfera mai largă a teoriilor modernizării. Astfel, David Mittrany argumenta că rezolvarea problemelor comune ale umanității va genera o cooperare transnațională, în paralel cu atenuarea naționalismului și consolidarea păcii. Fiind vorba în principal despre probleme cu caracter tehnic, guvernele aveau să confere responsabilitatea soluționării lor experților. Succesul înregistrat într-un
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
o figură de dimensiuni mari reclamă o alta, de dimensiuni reduse și oferă exemplul rochiei negre a Margueritei din La famille du peintre, aflată parcă în așteptarea valorilor adverse din dreptunghiul galben figurând cartea. Autoarea semnalează faptul că asemenea tensiuni argumentează un fel de lege a contrariilor care în semiotica tensivă sunt clasate drept corelații inverse / correlations inverses ale criteriilor de desfășurare în intensitate. Concluzia este că sensul vine din punerea în relație a valorilor contrare amintite în care cantități și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
contractelor. Noțiunea este derivată din teoria jocurilor cooperative și arată că, în condițiile în care o încălcare a promisiunilor poate fi sancționată, rolul celui care stabilește agenda scade, iar regula prin care se ia decizia devine singurul element important. Tsebelis argumentează că în cazul actorilor colectivi precum Parlamentele, actorii individuali sunt grupați în partide, ce pot fi sancționate atât de competitori, cât și de populație dacă își încalcă promisiunile. Conform argumentului, în cazul în care există beneficii asociate cu menținerea unei
Modelul actorilor cu putere de veto şi relaţiile instituţionale dintre partidele politice în administraţia locală. In: Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
puterea de veto și de poziționarea în spațiu a unor instituții extrem de diferite între ele, și permite analiza relațiilor dintre acestea. Teoria are de asemenea implicații referitoare la relațiile care se stabilesc între diferitele componente ale unui sistem politic. Tsebelis argumentează că numărul și distribuția actorilor cu putere de veto la nivelul instituțiilor centrale are o influență majoră asupra sistemului politic în ansamblu. Astfel, existența a numeroși actori cu putere de veto ce au preferințe ideologice diferite la nivelul instituțiilor centrale
Modelul actorilor cu putere de veto şi relaţiile instituţionale dintre partidele politice în administraţia locală. In: Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
și local. Însă ea depinde de caracteristici ale societății, ca numărul votanților, grupurile sociale existente, precum și de diverse alte trăsături generale. Competiția politică se desfășoară între actori (cel mai adesea, partide politice sau coaliții ale acestora, dar, așa cum se va argumenta pe larg în volum, poate fi vorba și despre o competiție intrapartinică), iar scopul actorilor este de a atrage cât mai multe voturi. În ce sistem instituțional are loc această competiție, care e comportamentul partidelor și, de asemenea, care e
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
electoral care a funcționat în România în cadrul competițiilor electorale parlamentare din 2008 și 2012. Sistemul electoral a avut repercusiuni atât asupra strategiilor comportamentale adoptate în interiorul partidelor, cât și în ceea ce privește distribuția mandatelor între partidele participante și logica competiției în sine. Autoarea argumentează că sistemul electoral din România este unul mixt cu compensare proporțională și că acesta a modificat atât logica de distribuție a mandatelor între partide și alianțe electorale, cât și pe cea de distribuție a mandatelor în interiorul acestora. Una dintre consecințele
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
acțiunile guvernului. Puterea de veto este asigurată și de modalitatea în care este construit sistemul de adoptare a deciziilor sau de tipul de majoritate. Relațiile instituționale pot influența capacitatea politică. Mirela Vlăsceanu aplică aceste idei la cazul administrației locale și argumentează că identificarea actorilor cu putere de veto permite o înțelegere mai bună a competiției politice la acest nivel. În capitolul 7 al volumului, Dinu Guțu și Andrei Vlăducu testează modul în care schimbarea regulilor de vot modifică ierarhia preferințelor alegătorilor
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
asistentul social și educatoare a fost cel al amplificării și stabilirii unor contacte regulate cu persoana-suport care a îngrijit fetița în perioadele de spitalizare din prima copilărie și care s-a atașat foarte mult de ea. Importanța acestui obiectiv a argumentat, ulterior, diminuarea efectelor instituționalizării și compensarea handicapului afectiv (reușite care s-au constatat chiar din perioada celui de-al doilea an de frecventare a Grădiniței Speciale). Terapia psihologică a constituit o altă strategie esențială pentru diminuarea manifestărilor de tipul imaturității
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
România se face prin distribuirea către universități a unui fond bugetar, principalul criteriu luat în considerare fiind acela al numărului de studenți finanțați (integral) de la buget. În același timp, universitățile înmatriculează studenți care își plătesc singuri taxele de studii. Aici argumentăm că acest cadru instituțional dă naștere unei probleme de acțiune colectivă: universitățile sunt stimulate să adopte comportamente care duc la o folosire neeficientă a fondurilor bugetare (care în acest cadru sunt tratate ca bunuri comune). Sunt propuse două modele formale
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
care duc la o folosire neeficientă a fondurilor bugetare (care în acest cadru sunt tratate ca bunuri comune). Sunt propuse două modele formale, utilizate pentru a explica modul în care se comportă universitățile pe piața atragerii de studenți, și se argumentează că subfinanțarea cronică a acestora este o consecință a stimulentelor pe care le produce cadrul instituțional existent. Cuvinte-cheie: buget de stat, acțiune colectivă, învățământ superior, subfinanțare 6.1. Introducere Statul intervine în foarte multe modalități pentru a sprijini financiar educația
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
comportament și de procese organizaționale specifice (bunăoară, la nivelul universităților) care sunt esențiale pentru a înțelege sistemul educațional românesc. Dată fiind importanța mecanismului de finanțare, el este, în același timp, un instrument-cheie al proceselor de reformă a învățământului superior. Vom argumenta că multe dintre schimbările pe care le putem detecta în comportamentul universităților publice din România pot fi corelate cu stimulentele și constrângerile derivate din acest mecanism de finanțare. În prima parte a capitolului vom lua în discuție nivelul scăzut al
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
evidenția faptul că universitățile nu reușesc să ofere decât în mod cu totul excepțional programe de studii pentru care taxele cerute să fie mai mari decât alocațiile bugetare, fapt care face ca subfinanțarea lor să devină și mai gravă. Vom argumenta că explicațiile obișnuite ale acestei situații nu sunt satisfăcătoare. În căutarea unei explicații alternative, vom face apel la cele două modele construite și vom argumenta că subfinanțarea universităților românești se datorează nu numai nivelului redus al alocărilor bugetare, ci și
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
decât alocațiile bugetare, fapt care face ca subfinanțarea lor să devină și mai gravă. Vom argumenta că explicațiile obișnuite ale acestei situații nu sunt satisfăcătoare. În căutarea unei explicații alternative, vom face apel la cele două modele construite și vom argumenta că subfinanțarea universităților românești se datorează nu numai nivelului redus al alocărilor bugetare, ci și schemei generale de finanțare, deci cadrului instituțional existent. Ultimul subcapitol cuprinde concluziile. 6.2. Mecanisme de finanțare a învățământului superior. Cazul românesc Una dintre problemele
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
structurale ale sistemului de învățământ superior. Una dintre acestea este numărul de universități care oferă programe de studii finanțate de la buget. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât eficiența folosirii fondurilor publice e mai scăzută. (Or, se poate argumenta că acest număr e foarte mare în România). Să observăm că aceste concluzii nu depind de valoarea absolută Q a bugetului de stat pentru finanțarea de bază a învățământului superior, deci de nivelul subfinanțării acestuia. Desigur, pentru un anumit nivel
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
de modificarea actualei politici de finanțare a învățământului superior din România. Cum se și poate face așa ceva, aceasta e o altă poveste, pe care însă nu o putem aborda în spațiul acestei lucrări. 6.5. Concluzii În acest capitol am argumentat că unul dintre determinanții subfinanțării cronice a învățământului superior din România este mecanismul general de finanțare a acestora, prin alocarea de către guvern a unui număr de locuri de studii (ceea ce se numește „cifra de școlarizare”) care sunt subvenționate integral de la
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
subfinanțării cronice a învățământului superior din România este mecanismul general de finanțare a acestora, prin alocarea de către guvern a unui număr de locuri de studii (ceea ce se numește „cifra de școlarizare”) care sunt subvenționate integral de la bugetul de stat. Am argumentat că, plecând de la această premisă, ajungem la o altă întrebare simplă: de ce este educația superioară atât de ieftină în România? Răspunsul pe care l am oferit aici este într-un contrast evident și direct cu cele pe care le putem
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
volumul). La această vârstă ajunge să surprindă fenomene inaccesibile simțurilor permanența, invariația gândirea sa făcând o cotitură decisivă, ridicându-se în plan abstract. Se întâlnesc încă și tendințe de sincretism, dar în această perioadă copilul devine capabil să explice, să argumenteze, să dovedească adevărul judecăților sale. Se dezvoltă operațiile gândirii absolut indispensabile oricărei activități intelectuale: analiza și sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, clasificarea și concretizarea logică. Gândirea devine mai productivă, ca rezultat al creșterii gradului de flexibilitate și mobilitate, al utilizării diferitelor
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX - lea, prin promovarea ideii de libertate umană, a activismului în istorie, prin sesizarea surselor înstrăinării (alienării) umane. Una dintre cele mai luminoase pagini ale filosofiei este aceea în care I.Kant argumentează ideea că omul nu poate fi tratat niciodată numai ca mijloc, că el trebuie să fie considerat întotdeauna ca scop. Secolul al XIX-lea a adăugat perspectivelor despre om, o modalitate de abordare foarte diferită de cea născută și dezvoltată
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
nivelul care a obținut cele mai multe puncte; Notă Se cere elevilor obiectivitate în acordarea notelor, atât pentru colegi, cât și pentru ei înșiși, pentru a afla nivelul de comunicare la care se află și punctele ce trebuie îmbunătățite; EXERCIȚII MONOLOGUL 1. Argumentați că fragmentul următor este un monolog scenic: Rică Venturano: “Am scăpat până acum! Sfinte Andrei, scapă-mă și de-acu încolo; sunt încă june! Geniul bun al viitorului României, protege-mă! Și eu sunt roman! (răsuflă din greu și își
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]