8,235 matches
-
încropi cât de cât un guvern capabil să scoată țara din criză. Numele generalilor Rădescu și Sănătescu au fost puse în capul listelor unor executive, însă nici unul na fost pe placul odiosului Stalin care voia un guvern după chipul și asemănarea celui de la Moscova, aflat în proprietatea sa exclusivă. La 6 martie 1945, A.I. Vâșinski, adjunctul lui Molotov, a reușit să-i impună regelui Mihai formarea unui guvern de stânga sub conducerea marionetei dr. Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor, o anexă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fost Val Condurache. La început, el a crezut ca și matale că preiau întâmplări din realitate și le pun pe hârtie. Sigur, unele proze pleacă de la realitate, dar dacă am compara lucrul real cu ceea ce scriu eu, am observa că asemănările sunt foarte mici. De pildă Iguana neagră, cartea recent lansată. Eu am văzut iguana, am studiat-o și mi-am imaginat o mică poveste. În multe din prozele dumnea-voastră există umor, după cum și dumneavoastră sunteți considerat un om cu simț
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
1878 de I. Negruzzi și cu Une camaraderie a lui Scribe, pe care Caragiale o tradusese, Zgîrcitul risipitor "modelează" ultimul act și discursul lui Cațavencu; o scenă din Noaptea furtunoasă (lectura ziarului) se recunoaște în Rusaliile lui Alecsandri, piesa avînd asemănări și cu Iorgu de la Sadagura al aceluiași din opera căruia Iașii în carnaval par a prefigura pe Conul Leonida... ; Iorga a demonstrat că celebrul Rică Venturiano apăruse ca personaj într-o povestire publicată în Orientul latin ce se tipărise la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
chema la viață semeața seminție. ÎNTRE OGLINZI PARALELE Criticii și istoricii literari dar și cititorii obișnuiți au practicat și continuă să practice raportarea reciprocă a vieții și operei celor doi scriitori, cu accent pe deosebirile evidente dar fără a neglija asemănările discrete, primele fiind mai ușor de sesizat și datorită particularităților psihologiei umane căreia entitățile cu semn contrar i se impun mult mai ușor; chiar dacă Mateiu "nu gustă literatura paternelului său populată cu mitocani" (B. Cioculescu), o tendință semnificativă a cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
intoxici generații de copii cu străvechi și moarte poncife, cu "comentarii" care nu comentează nimic și cu citate din critici potrivite forțat după metoda milițianului puternic. În consecință, elevii tăi vor ajunge să urască și ei literatura, după chipul și asemănarea ta. Va fi singura ta realizare obiectivă. Am corectat de curînd "eseurile" profesorilor care solicitau titularizări pe post. Să mă ierte Dumnezeu, dar foarte, foarte multe au fost mai rele decît ale unor școlari codași. Am găsit în ele greșeli
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
60 în Occident o reorientare tematică, propulsând imaginea către dobândirea puterii absolute în societate, prin intermediul unor modele"23 fie preluate din realitatea concretă, fie din miturile mentalului colectiv. Cuvântul grecesc είκών, de la είκω (a semăna) are, la origine, sensul de asemănare (în limba latină imago; în slavă ikona sau obraz) și poate avea mai multe înțelesuri: imagine, reprezentare, chip, portret. Vorbind despre discurs, imaginea ca reprezentare văzută, nu cea imaginată (imaginară), a fost și rămâne întâiul locutor. Susțin acest aspect de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
poruncă, regulă sau teorie. Eva vizualizează cu ochii minții cunoașterea fără limite și o imaginează în spațiul minții ce nu are graniță, în lumea ei interioară, nedeterminată de convenții. Ea își dorește cunoașterea absolută, caracteristica esențială ce o duce la asemănarea cu Dumnezeu. Însă acolo se află și căderea pleacă din dorință și cade în neputință -, o neputință despre care Dumnezeu știa și pentru care crease prima normă, avertizându-i și pe ea, și pe Adam. Însă imaginarul ei nu s-
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
că toate reproducerile picturale ale viziunilor divine îl înfățișează pe Dumnezeu în ipostaza unui om, iar principala rațiune din spatele acestui demers estetic este aceea că artistul rămâne fidel credo-ului biblic: Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea să. Blake spune, în acest sens, în Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom: "Mân can have no idea of any thing greater than Mân aș a cup cannot contain more than its capaciousness But God is a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
read the Bible together în its infernal or diabolical sense [...]" (E: 44). Precum în cazul anterior implicând îngerul, relația dintre eul creator și diavol este biunivoca: influență exercitată de primul asupra ultimului și invers sunt menținute în echilibru atât de asemănările de funcții, cât și de diferențele de structură. Biblia iudeo-creștină se metamorfozează astfel în biblia iadului, care reprezintă, în expresia lui Frye, "Biblia așa cum o citea Blake" (1976, p. 244). Într-o scrisoare către Dr. Trusler, datata 16 august 1799
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
retrăiască intens momentele care I-au marcat viața, fără a-l întrerupe (de dezvoltat). Opțiunea pentru această continuitate a discursului epic își are originea în două motive. Primul ar fi că autorul și-a pregătit deja cititorul pentru dezlegarea enigmei asemănării izbitoare dintre cele două femei (Ileana și Lena), pentru că ,,vocea” care intervenea mereu în povestirea lui Mavrodin avea și rolul de a oferi cititorului anumite elemente cheie pentru dezlegarea misterului celor două povești. Naratorul exterior celor două personaje surprinde anumite
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și mari observăm că există o legătură și între cuvintele deschiși și mari; ambele arată însușiri ale cuvântului ochii. Ele nu depind unul de altul, fiindcă nici unul nu-l lămurește pe celălalt, dar se află în raport cu al treilea cuvânt (ochii). Asemănarea sintactică dintre deschiși și mari se asociază cu asemănări morfologice : ambele sunt adjective, ambele sunt la plural masculin acuzativ. Legătura sintactică dintre deschiși și mari se numește relație de coordonare, iar termenii ei sunt cuvântul coordonat 1, adică deschiși și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cuvintele deschiși și mari; ambele arată însușiri ale cuvântului ochii. Ele nu depind unul de altul, fiindcă nici unul nu-l lămurește pe celălalt, dar se află în raport cu al treilea cuvânt (ochii). Asemănarea sintactică dintre deschiși și mari se asociază cu asemănări morfologice : ambele sunt adjective, ambele sunt la plural masculin acuzativ. Legătura sintactică dintre deschiși și mari se numește relație de coordonare, iar termenii ei sunt cuvântul coordonat 1, adică deschiși și cuvântul coordonat 2, adică mari. „Coordonarea cu acord este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
raport sintactic este relația subiectpredicat. Trebuie să se apeleze la un alt criteriu în funcție de care să se soluționeze această problemă. Meritul principal al cercetătorilor care au urmărit să dovedească caracterul de determinant verbal al subiectului este acela că au evidențiat asemănarea dintre subiect și ceilalți determinanți ai verbului (complemente, nume predicativ), deși această asemănare nu merge până la identitatea și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în funcție de care să se soluționeze această problemă. Meritul principal al cercetătorilor care au urmărit să dovedească caracterul de determinant verbal al subiectului este acela că au evidențiat asemănarea dintre subiect și ceilalți determinanți ai verbului (complemente, nume predicativ), deși această asemănare nu merge până la identitatea și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
prin analiza comparativă a unor exemple ca următoarele: el vorbește ca profesor și el vorbește ca un profesor. Astfel, dacă - din punctul de vedere al conținutului - ca profesor exprimă calitatea determinantului, ca un profesor numai determină calitatea determinantului, ci doar asemănarea, prin comparație, cu calitatea respectivă în sine. Din punct de vedere formal, așa-numitul complement al calității se deosebește de circumstanțialul comparativ prin aceea că primul („complementul calității”) se exprimă printr-un substantiv nearticulat, în timp ce în al doilea (circumstanțialul comparativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Verbele cu sens lexical mai slab se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element predicativ suplimentar și verbele copulative, cu nume predicativ; așa sunt verbe ca: a rămâne, a sta, a părea, a se arăta etc. Asemănarea cu predicatul rezultă și din echivalența elementului predicativ suplimentar cu predicatul unei propoziții coordonate sau subordonate: S-a întors bolnavă și plângând. - poate fi înțeles ca s-a întors și era bolnavă și plângea, iar am văzut-o bolnavă și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
plângea, iar am văzut-o bolnavă și plângând înseamnă am văzut că era bolnavă și plângea. * Prin faptul că apare pe lângă un verb, elementul predicativ suplimentar pare apropiat de un complement , în primul rând de un complement circumstanțial de mod. Asemănarea cu un complement circumstanțial de mod se manifestă și prin posibilitatea echivalenței elementului predicativ suplimentar, în unele situații, cu adverbe sau cu alte construcții circumstanțiale: mâncau grăbiți poate echivala cu mâncau grăbit, mâncau în grabă etc. elementul predicativ suplimentar se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sunt complemente circumstanțiale de mod: vine alergând, dacă gerunziul nu poate caracteriza verbul însoțit, ci arată doar o acțiune săvârșită simultan, el este element predicativ suplimentar: vine plângând. * Prin referirea la un nume, elementul predicativ suplimentar pare apropiat de atribut; asemănarea cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nu poate caracteriza verbul însoțit, ci arată doar o acțiune săvârșită simultan, el este element predicativ suplimentar: vine plângând. * Prin referirea la un nume, elementul predicativ suplimentar pare apropiat de atribut; asemănarea cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
suplimentar: vine plângând. * Prin referirea la un nume, elementul predicativ suplimentar pare apropiat de atribut; asemănarea cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
simplu femeie. Și tot Sfântul Ioan Gură de Aur identifică, în opera sa, misiunile femeii. Ea este soție-să nu uităm că Dumnezeu a pregătit-o în mod minunat pentru acest rol, este mamă, totul apropiind-o de copii (singurătatea căminului, asemănarea naturii, delicatețea și știința, devotamentul și iubirea), este stapână a casei, grija femeii fiind să grijească de lucrurile casei, iar a bărbatului de negoțul public, armată, celelalte toate. Femeii îi este orânduită conducerea interioară. Dacă ea se achită cu fidelitate
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
în casa ei, în familia ei. Adânca chemare a femeii este aceea de Mamă! Un nume sfânt și plin de demnitate. Ea este chemată să izvorască viață din viața ei și să aducă la viață o ființă 1după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a forma caractere tari pe care mai târziu să se rezeme ca pe niște stâlpi de nădejde Biserica și Națiunea noastră. Este cea mai nobilă chemare. Timpurile pe care le trăim se cer a fi împlinite. Mari sunt
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de fapt ea a rămas alături de bărbatul său la crearea de valori spirituale. Deci și în societatea veche, ca și în cea nouă, femeia aduce pe lume nu o bucată de carne, ci o făptură vie, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, unde chipul părinților și în special al mamei rămâne viu și lucrător pentru viață. Valorile pe care le cultivă în sufletul copilului rămân ca o bază pentru a fi „om” și rămân legate strâns de viață, de suflet
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
-i fie de ajutor soțului: „Nu este bine ca omul să fie singur. Să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 1, 18). în al doilea rând, femeia este mamă. Ea aduce pe lume o ființă nouă, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, pe care este obligată să-l crească, să-l ocrotească și să-l educe, conturându-i personalitatea și formând omul creștin cu adevărat de mai târziu pe care se va rezema Biserica și societatea. Societatea de azi a
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
analizei, constând în unificarea mintală într-un întreg, a unor părți sau însușiri. Analiza și sinteza sunt operații mintale opuse: totuși, numai prin unitatea lor este posibil progresul gândirii în rezolvarea problemelor. b) Comparația este operația mintală de stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre lucruri sau fenomene. Orice comparație se face pe baza unui criteriu, a cărui precizare clară este necesară. c) Abstractizarea este operația mintală prin care se desprinde o anumită însușire a unui obiect sau fenomen (fără a ține
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]