4,649 matches
-
autoguvernarea comună. Odată cu dezvoltarea uneltelor și a procesului muncii s-au mărit și orașele, a apărut tot mai des proprietate privată și accentuarea inegalității sociale. Democrația a înnăscuta a fost încetul cu încetul înlăturata ea cedînd locul formelor de guvernămînt autoritare că monarhia, aristrocratia, oligarhia și tirania. Dar chiar și în decursul mai multor veacuri, în unele țări chiar și pînă în zilele noastre, s-au păstrat unele forme tradiționale democratice de organizare a guvernării. Tradițiile democratice înnăscute au avut o
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
putând fi constatat foarte rar în cazul bărbaților, părinți singuri. Datorită acestor schimbări în interiorul familiei, apar modificări ale regulilor, ale granițelor dintre membrii familiei și subsisteme sau modificări ale întregii structuri familiale. De exemplu, mamele singure tind să fie mai autoritare, mai rigide în aplicarea regulilor, pentru a suplini lipsa tatălui iar tații singuri devin în aceste situații mai delicați, mai afectuoși, dar sunt mai restrictivi în unele reguli. Într-o familie monoparentală pot apărea modificări la nivelul subsistemului adulților, astfel
Psihologia familiei () [Corola-website/Science/312845_a_314174]
-
Wilhelm I, Prințul Frederic a devenit Prințul moștenitor al Prusiei iar Victoria a devenit Prințesă moștenitoare. Cu toate aceste, noul cuplu de Prinți moștenitori au fost izolați politic; punctele lor de vedere liberale și anglofile erau în opoziție cu regulile autoritare ale primului ministru pruscac, Otto von Bismarck. Simpatiile lor au creat o ruptură în rândul familiei extinse a reginei Victoria, deoarece fratele mai mic, Prințul de Wales, a fost căsătorit cu Prințesa Alexandra a Danemarcei, fiica cea mare a lui
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
de la el. Marianne s-a recăsătorit cu Adolph Bargiel și a avut un fiu, Woldemar Bargiel, care mai târziu a devenit un compozitor important. Friedrich Wieck care a fost desemnat să se ocupe de educația copiilor săi era văzut ca autoritar și stict, dar nu nedrept. Întreaga sa atenție a fost dedicată Clarei pe care, datorită talentului său muzical, voia să o facă cunoscută cât mai repede posibil drept un copil minune și o virtuoază a pianului. Drept urmare a retras-o
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
proprietatea principatului în mâna magnaților, dar a și confiscat o serie de proprietăți nobiliare (mai ales celor pe care nu i-a considerat că sunt destul de fideli) cu care a înbogățit atât principatul cât și propria sa familie. Domnia lui autoritară și strictă s-a bazat pe avere și pe forța lui militară. În 1636 Ștefan Bethlen a încercat să-l înlocuiască, pentru care a obținut și sprijinul Pașei de la Buda care i-a promis și acordul Poartei Otomane, față de care
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
a auzi în limba maternă vorba lui Dumnezeu ca să fie capabil s-o înțeleagă. De aici provine una dintre cele cele cinci sola, și anume "„Sola Scriptura”", adică "Numai prin Scriptură", ceea ce înseamnă că Biblia e singurul Cuvânt inspirat și autoritar al lui Dumnezeu, fiind accesibilă tuturor, cu alte cuvinte, e limpede și se interpretează singură (doctrină ce se opune direct învățăturii Bisericii Romano-Catolice că Biblia poate fi interpretată corect numai de Sfânta Tradiție Apostolică, de Magisterium, adică papa, episcopii și
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Suceava. În afară de susținerea învățământului în limba română, episcopul Eugenie Hacman a contribuit la dezvoltarea eparhiei bucovinene. El a sprijinit construirea de noi biserici, în perioada păstoririi sale fiind construite Palatul mitropolitan și Catedrala Mitropolitană din Cernăuți (1844-1864). Deoarece a condus autoritar eparhia, favorizând introducerea limbii germane în administrația eparhială și pe ruteni în dauna românilor, episcopul și-a pierdut atașamentul clerului. Această atitudine a sa a lovit, de multe ori, în interesele românilor din Bucovina. Deși românii din Imperiul Austro-Ungar doreau
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
al V-lea ci Juan Carlos I. După moartea dictatorului Franco, regele Juan Carlos I a instituit rapid reforme, spre marea nemulțumire a Falange și a elementelor conservatoare în special din armată care se aștepatu ca el să mențină statul autoritar. Regele l-a numit prim ministru al Spaniei pe Adolfo Suárez, un fost lider al Mișcării Naționale. La 20 mai 1977, liderul recent legalizatului Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) Felipe González, acompaniat de Javier Solana, l-a vizitat pe Juan
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
regele Arthur, și în „"Life of Brian"”, unde a fost Brian Cohen. Acele roluri au fost mai degrabă „normale”, dar în Flying Circus a tins să se specializeze în personaje mai apropiate de propria lui personalitate : în exterior figuri calme, autoritare, dar care de-abia ascund o imprevizibilitate maniacă. În multe feluri, Chapman a fost epitoma respectabilității de școală publică, un fumător de pipă înalt, căruia îi plăcea alpinismul și rugbyul. În același timp, era mândru să fie gay, foarte excentric
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
de multe ori oameni obișnuiți în situații obișnuite, comportându-se absurd fără nici un motiv aparent. Precum Chapman, fața de poker a lui Cleese, accentul de clasă medie și statura impunătoare l-au ajutat să pară convingător când a interpretat figuri autoritare - pe care le-a minat progresiv. Multe dintre personajele sale suferă de un tip de nebunie incipientă, dar rămân serioase, impasibile atunci când se comportă de o manieră ridicolă. Binecunoscut este că în „"Ministry of Silly Walks"” („Ministerul Mersurilor Caraghioase”) - de
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
economic neîngrădit, individualism exacerbat și restrângerea rolului statului la poliție, justiție și armată. Stânga contemporană este împotriva diminuării rolului statului dincolo de o anumită limită, dar totodată și împotriva exagerării acestui rol, așa cum ar dori unii populiști, ce vor un stat autoritar, cu un șef atotputernic, capabil să îngrădească exprimarea opiniilor adversarilor politici. Ideile și idealurile stângii țin de căutarea neîncetata a omului după o stare mai bună, pentru sine și pentru comunitatea din care face parte. Pentru aceasta e nevoie de
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
prezent spre trecut, dă o cheie de lectură a întregii poezii, ca rememorare nostalgică - amintire a stării de a fi a unei vârste anterioare, de-atunci. Acest vers impune eul ca instanță a comunicării în textul poetic, care se adresează autoritar acelui “ta” ambiguizat prin substantivul în vocativ, sugerând obținerea fericirii depline - presentimentul pierderii acesteia.
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
povestea nobleții neamului, pretinzând descinderea din niște Balzac d'Entraignes, iar înainte de Revolutie semnând cu particula nobiliară. În sânul familiei unui bogat negustor de postavuri, în anul 1778, se naște Anne-Charlotte-Laure Sallambier viitoarea mamă a lui Honore de Balzac. Femeie autoritară, inteligentă, instruită, frumoasă ea este preocupată de problemele timpului, de științe și literatură dar mai cu seama de ocultism. Citește scrierile mistice, biblioteca sa conținând operele teosofilor Jacob Boehme, Emanuel Swedenborg, Saint-Martin ("filozoful necunoscut"). Odată cu anul 1797 este formată familia
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
pentru dezvoltarea statală. Copilăria tânărului rege Ludovic al XIV-lea (1643-1715) va fi marcată de sentimentul de insecuritate creat chiar de aceste mișcări ample împotriva Regenței. Cert este că, din 1661, de la moartea lui Mazarin, Regele-Soare începe să conducă din ce în ce mai autoritar, preferând funcționarii scrupuloși, practic executanți, miniștrilor autoritari și cu inițiativă. În mod concret, existau puține instituții în dreptul francez de la acea vreme care să limiteze puterea regelui; însă până atunci contextul politico-social, marii nobili sau statul descentralizat au prevenit instaurarea unei
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
al XIV-lea (1643-1715) va fi marcată de sentimentul de insecuritate creat chiar de aceste mișcări ample împotriva Regenței. Cert este că, din 1661, de la moartea lui Mazarin, Regele-Soare începe să conducă din ce în ce mai autoritar, preferând funcționarii scrupuloși, practic executanți, miniștrilor autoritari și cu inițiativă. În mod concret, existau puține instituții în dreptul francez de la acea vreme care să limiteze puterea regelui; însă până atunci contextul politico-social, marii nobili sau statul descentralizat au prevenit instaurarea unei monarhii autoritare. Ludovic al XIV-lea avea
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
funcționarii scrupuloși, practic executanți, miniștrilor autoritari și cu inițiativă. În mod concret, existau puține instituții în dreptul francez de la acea vreme care să limiteze puterea regelui; însă până atunci contextul politico-social, marii nobili sau statul descentralizat au prevenit instaurarea unei monarhii autoritare. Ludovic al XIV-lea avea însă totul de partea sa: poporul care îl adora, înalți funcționari competenți, marii nobili ținuți sub control, pacea religioasă instaurată de bunicul său etc. Domnia „Regelui-Soare”, marcată de interminabile războaie de dominare continentală, dar și
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
asemenea fată frumoasă, de familie bună. Pe de altă parte, familia lui Mahler o considerau pe Alma ca fiind cochetă, nedemnă de încredere și prea preocupată să vadă bărbații tineri căzând pradă farmecelor sale. Mahler era de la natură schimbător și autoritar - Natalie Bauer-Lechner, partenera sa precedentă, spunea că viața cu el era „ca și când ai fi într-o barcă ce este balansată neîncetat de valuri”. Alma a devenit iritată de faptul că, la insistența lui Mahler, nu poate exista decât un compozitor
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
standardizate de serie, produse textile, precum "Le Bon Marché". Sunt construite galeriile Lafayette pentru clase mici și mijlocii. Cel mai mare romancier francez , Émile Zola, a scris un roman despre acest magazine-La paradisul femeilor. În ciuda binefacerilor, imperiul devine tot mai autoritar. Perioada era lipsită de conflicte politice și de opizitie. Erau organizate două alegeri generale. Nu mai existau partide politice în Franța, alegerile fiind câștigate doar de candidații oficiali. Era un regim cu instrumente ce controla viață politică. În 1852 s-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
acord ulterior și s-a proclamat în favoarea republicii. Legitimiștii și Orleaniștii susțineau revenirea monarhiei, ambele formând o mică majoritate. Cele două grupări cădeau de acord că Contele de Paris (candidatul grupării orleaniste) să fie desemnat “monarh”. Legitimiștii doreau o monarhie autoritară. Orleaniștii doreau o monarhie militară. Contele de Chambaud era atașat de simbolurile regaliste și nu voia să renunțe la drapelul alb, deși tricolorul era deja utilizat de câteva decenii și acceptat de întreagă populație a Franței. Nu se putea ajunge
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
iar Boulanger a fost demis. În 1872, printr-o lege, armata avea interdicția de a face politică. Militarii nu puteau să voteze. Boulanger a fost transferat în provincie și a fost scos din armată. Partizanii săi republicani doreau un regim autoritar, un guvern mai puternic și s a fie introdus un referendum, deși constituția din 1875 îl interzicea. Se cerea că responsabilitatea executive să fie preluată de președinte. De Boulanger s-au apropiat bonapartiștii, socialiștii radicali și monarhiștii și grupuri antisemite
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
evreilor și străinilor, având sprijinul cotidianului Echo de Paris și dispunând de gruparea paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce se declarau franceze, patriotice, apolitice, antimarxiste, antiparlamentare și autoritare, că Crucea de Fox, Jeunesses Patriotes, Solidarite Francaise, fiind finanțate de mari industriași că Renault, Michelin și Mercier. Fascismul nu a pătruns decât în cercuri restrânse că mișcarea condusă de Georges Valois, în revistele politice și literare că cele ale
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
identități culturale naționale, în armonie cu nevoile regimului conducător din Uniunea Sovietică, pe baza realismului socialist, pe împrumutul de legitimitate și până la respingerea valorilor tradiționale. In cultură au apărut două tendințe: una, oficială, foarte dogmatică, care glorifica fără discernământ regimul autoritar și alta care a încercat să impuna valori autentice, manevrând conform împrejurărilor pentru a evita cenzura. Cea dintâi a fost destul de săracă în calități culturale durabile, în schimb cea de-a doua a impus, mai ales, după trecerea primului deceniu
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
politica socială a lui Bismarck, pe care l-a eliberat din funcția de cancelar, căutând însă - cu succes parțial - să șteargă diferențele în acordarea de drepturi grupărilor etnice minoritare. Politica lui internă și externă a lăsat impresia unui împărat mai autoritar ca bunicul său Wilhelm I, însă istoricii socotesc "regimentul lui personal" ca o contradicție cu politica lui socială, împăratul nefiind de fapt deosebit de autoritar, frecvent contrazicându-se sub influența unor miniștri sau generali. În perioada lui de domnie au loc
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
de drepturi grupărilor etnice minoritare. Politica lui internă și externă a lăsat impresia unui împărat mai autoritar ca bunicul său Wilhelm I, însă istoricii socotesc "regimentul lui personal" ca o contradicție cu politica lui socială, împăratul nefiind de fapt deosebit de autoritar, frecvent contrazicându-se sub influența unor miniștri sau generali. În perioada lui de domnie au loc lupte pentru putere ale diferitelor partide politice, fapt care determină schimbări frecvente ale cancelarilor. Astfel, în conflictele dintre național-liberalo-conservativi și partidul social-democrat, din 7
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
1999 este cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității "Mihail Kogălniceanu" din Iași, actualmente fiind conf.univ.dr. și rector al acestei universități. Susține cursurile: Istoria Statului și Dreptului Românesc, Istoria Politică a Lumii Moderne, Alianțe Politico-Militare Contemporane, Regimuri Totalitare și Autoritare în secolul XX, Istoria Europei Centrale și de Est. A publicat 11 volume de specialitate (10 ca unic autor și unul în colaborare), precum și 95 de studii, articole și recenzii în volume și reviste de specialitate, ori în reviste de
Cristian Sandache () [Corola-website/Science/305504_a_306833]