KorAP: Find »[drukola/base=avangardă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...188 >

4,682 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

cele prezentate anterior este oferită de către Andreas Huyssen, care, din perspectiva postmodernismului american, analizează disputata relație poststructuralism postmodernism cu date comparativiste. Chiar dacă observă că în America exista de pe la sfârșitul anilor 1970 un consens în ceea ce privește opinia conform căreia postmodernismul ar reprezenta "avangarda contemporană" în domeniul artelor, iar poststructuralismul echivalentul acestuia în "teoria critică" în înțelesul ei larg, între cele două concepte existând numeroase suprapuneri, consideră totuși că "ele sunt departe de a fi identice sau chiar omoloage"73. Mai mult decât atât

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
aici, întrebările legate de raporturile dintre conceptele de postmodernism și cel de paradigmă, postmodernism și foucaldianul "episteme" survin aproape firesc în câmpul dezbaterii. De asemenea, multe abordări ale postmodernismului au în vedere și relația pe care acesta o stabilește cu avangarda sau cu poststructuralismul. Prin efortul de a identifica diferențele specifice în raport cu aceste curente, postmodernismul acest "essentially contested concept" își poate formula o serie de trăsături care să-l poată descrie mai bine. Chiar dacă, probabil, o definiție nu poate fi oferită

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
unii comentatori considerau că fiecare epocă a avut "postmodernismul" său (un fel de interogativitate radicală pusă la lucru din dorința de a transcende limitele impuse de presupozițiile perioadei respective sau un fel de proces care deține o parte din trăsăturile avangardei), și filosoful francez vede în postmodernism o stare constantă, inițială a modernismului, care îi suspectează principiile, dar care, în același timp, îl face să existe. Astfel, Lyotard remarcă faptul că postmodernul "face cu siguranță parte din modern. Tot ceea ce e

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
parte, cei care văd în postmodernism ruptura de modernism, ajung să accentueze atât de mult diferențele specifice față de cel din urmă curent, depășirea și chiar negarea sa, încât transformă postmodernismul într-un nou avangardism (care, bineînțeles, se poate compara cu avangarda modernismului însuși și stabili astfel o posibilă continuitate). O altă problemă în legătură cu interpretarea lui "post-" și a post-modernului, această "cratimă înconjurată de o contradicție" (Charles Newman), este aceea că de cele mai multe ori implică o tratare evaluatoare (postmodernismul fiind astfel considerat

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
postmodernismul a devenit o constantă a scrierilor sale și în general numărul lucrărilor pe această temă poate alcătui un corpus ilustrativ (la care de altfel face referire), rămâne la convingerea că postmodernismul reprezintă doar o "față a modernității", alături de modernism, avangardă, decadență și kitsch. După cum remarcă și Mircea Martin în "Postfață", Matei Călinescu se dovedește "extrem de rezervat în a da un conținut real termenului de postmodernism" și deși demersul său este unul productiv, stăruie întrebarea: "de ce n-am putea admite că

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
diacronic, sincronic, dar și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei, toate aceste asemănări conturându-i ideea apartenenței postmodernismului modernității. În "Concluzia" la Cele cinci fețe ale modernității, criticul își rezumă propria orientare: "Teoria mea sau, mai precis, viziunea asupra postmodernismului rămâne, în ultimă instanță, metaforică și poate fi cel mai

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
într-o anumită măsură, verificate, astfel încât nivelurile de plecare nu mai sunt atât de bine diferențiate. 2.3.4. Alte apropieri ale termenului În încercarea de a da consistență conceptuală postmodernismului, acesta a fost alăturat nu doar modernismului, ci și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare a demarcațiilor realizate

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
punctată și de alte centre de dispută, multe dintre ele ivindu-se din problemele de definire a modernismului și de încadrare a unor forme de manifestare în interiorul său. Una din cele mai întâlnite "dispute secundare" ține de apropierea postmodernismului de avangardă, situație întânită mai ales în literatură sau arte. Ihab Hassan consideră că aceste asimilări conceptuale derivă din "instabilitatea semantică" a postmodernismului în calitate de termen categorial. În acest sens, pe de o parte avem dificultățile ridicate de "relativa tinerețe" a postmodernismului, iar

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
ar numi același fenomen modernism"196. Deși recunoaște că mai ales din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu are tendința de a asimila postmodernismul "neoavangardei" și uneori chiar "avangardei" (de

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu are tendința de a asimila postmodernismul "neoavangardei" și uneori chiar "avangardei" (de notat că teoreticianul român aduce și el critici 198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
asimilări ale postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu are tendința de a asimila postmodernismul "neoavangardei" și uneori chiar "avangardei" (de notat că teoreticianul român aduce și el critici 198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De asemenea, criticul american menționează identificarea realizată de Miklos Szabolcsi dintre modernism și avangardă, pe de o parte, și dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în scrierile sale târzii că postmodernismul este încă un curent

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De asemenea, criticul american menționează identificarea realizată de Miklos Szabolcsi dintre modernism și avangardă, pe de o parte, și dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în scrierile sale târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
scrierile sale târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de postmodernism ar corespunde de fapt modernismului târziu. Există, de altfel, și la Umberto Eco o alăturare dintre avangardă și modernism 199, dar și o distincție între postmodernism și avangardă: dacă avangarda a avut ca țel distrugerea trecutului și a tradiției pentru a ajunge la ceva lipsit de formă, abstract, până la tăcere sau la foia albă de hârtie, postmodernismul

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a se face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de postmodernism ar corespunde de fapt modernismului târziu. Există, de altfel, și la Umberto Eco o alăturare dintre avangardă și modernism 199, dar și o distincție între postmodernism și avangardă: dacă avangarda a avut ca țel distrugerea trecutului și a tradiției pentru a ajunge la ceva lipsit de formă, abstract, până la tăcere sau la foia albă de hârtie, postmodernismul își manifestă, prin opoziție, disponibilitatea de a revedea trecutul, de a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de postmodernism ar corespunde de fapt modernismului târziu. Există, de altfel, și la Umberto Eco o alăturare dintre avangardă și modernism 199, dar și o distincție între postmodernism și avangardă: dacă avangarda a avut ca țel distrugerea trecutului și a tradiției pentru a ajunge la ceva lipsit de formă, abstract, până la tăcere sau la foia albă de hârtie, postmodernismul își manifestă, prin opoziție, disponibilitatea de a revedea trecutul, de a-l recunoaște

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de a-l recunoaște, chiar dacă într-o modalitate ironică sau parodică. Pe lângă aceste mari dificultăți de discernere între curente, se poate nota și o diferență de teoretizare dintre postmodernismul european și cel american. Astfel, Călinescu observă că în critica americană avangarda ar fi de fapt sinonima modernismului și cea care se opune în mod radical postmodernismului, care este conceput ca fiind un curent mai apocaliptic și de dată recentă, în timp ce în critica europeană, avangarda și modernismul ar fi net distinse, chiar dacă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Astfel, Călinescu observă că în critica americană avangarda ar fi de fapt sinonima modernismului și cea care se opune în mod radical postmodernismului, care este conceput ca fiind un curent mai apocaliptic și de dată recentă, în timp ce în critica europeană, avangarda și modernismul ar fi net distinse, chiar dacă se acceptă raporturile complexe dintre ele. Într-o măsură similară, Andreas Huyssen se întreabă dacă nu cumva postmodernismul anilor 1960 reprezintă avangarda americană, chiar dacă din perspectiva europeană aceasta părea că s-a încheiat

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
curent mai apocaliptic și de dată recentă, în timp ce în critica europeană, avangarda și modernismul ar fi net distinse, chiar dacă se acceptă raporturile complexe dintre ele. Într-o măsură similară, Andreas Huyssen se întreabă dacă nu cumva postmodernismul anilor 1960 reprezintă avangarda americană, chiar dacă din perspectiva europeană aceasta părea că s-a încheiat, răspunsul său fiind acela că "postmodernismul american al anilor 1960 a fost ambele: o avangardă americană și sfârșitul avangardismului internațional"200 (s. a.). De altfel, Huyssen realizează o distincție între

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
o măsură similară, Andreas Huyssen se întreabă dacă nu cumva postmodernismul anilor 1960 reprezintă avangarda americană, chiar dacă din perspectiva europeană aceasta părea că s-a încheiat, răspunsul său fiind acela că "postmodernismul american al anilor 1960 a fost ambele: o avangardă americană și sfârșitul avangardismului internațional"200 (s. a.). De altfel, Huyssen realizează o distincție între postmodernismul anilor '60 și cel al anilor '70 și '80: dacă primul s-a concentrat pe respingerea unor anumite tipuri de modernism prin revitalizarea moștenirii avangardei

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
avangardă americană și sfârșitul avangardismului internațional"200 (s. a.). De altfel, Huyssen realizează o distincție între postmodernismul anilor '60 și cel al anilor '70 și '80: dacă primul s-a concentrat pe respingerea unor anumite tipuri de modernism prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de modernism și de avangardism

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției culturale și a conservării în cel mai fundamental mod, ca o problemă estetică și politică"201. Dacă postmodernismul timpuriu s-a format plecând de la unele premise și idei ale modernismului și ale avangardei, postmodernismul cristalizat a dezvoltat un tip de sensibilitate care s-a îndepărtat de acestea, indicând problematici noi, diferențiatoare și care par să-i asigure un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța delimitărilor teoretice și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
îndepărtat de acestea, indicând problematici noi, diferențiatoare și care par să-i asigure un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța delimitărilor teoretice și în această problematică particulară; pentru criticul român, distincția dintre modernism și avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc simple, pericolul mixajelor și al asimilărilor conceptuale, uneori involuntare

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]