5,357 matches
-
vede din faptul că îl invită să vină la ea în fiecare dimineață, între orele unu și două, și că acesta o vizitează zilnic, iar prințesei nu i s-a urât până acum de el“, încheie generăleasa, adăugând că, datorită „bătrânei“, prințul a început să fie primit de două-trei familii din lumea bună. „E bine că nu șade toată ziua în casă și nu se rușinează ca prostul.“ Fetele, cărora li se transmiseseră aceste vești, făcură imediat observația că mama le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost faptul că s-a înșelat la nesfârșit asupra oamenilor“ și care, simultan, îl dăduse pe prinț în grija „puternicei“ bătrâne Belokonskaia, la Moscova, în condițiile în care, cu siguranță, fusese nevoie de mari rugăminți ca să obțină această protecție, pentru că „bătrâna“, în anumite cazuri, se punea greu în mișcare. Dar, întrucât se spărsese gheața și se simțea o adiere nouă, generalul se grăbi să se destăinuie și el. Se dovedi că și acesta manifestase un interes neobișnuit. Le comunică, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumva prea nemaiauzită. În privința acestui din urmă punct, generalul era întotdeauna prudent. Făcu investigații: “într-adevăr, există așa ceva, deși, de altfel, trebuie să mai verific“. Acest fliegel-aghiotant tânăr și „de viitor“ fu ridicat pe cele mai înalte culmi de laudele bătrânei Belokonskaia de la Moscova. Doar un aspect al reputației lui era întrucâtva delicat: câteva legături și, după cum se spunea, câteva „victorii“ asupra unor inimi nefericite. Văzând-o pe Aglaia, acesta deveni un oaspete neobișnuit de statornic în casa Epancinilor. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să umble cu acțiuni penale; și-a dat drumul la elocință, iar acasă, cu copiii, nu discută decât în stilul înalt. În fața judecătorilor de pace a vorbit acum cinci zile. Și pe cine s-a apucat să apere? Nu pe bătrâna care îl implora, care îl ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
băncuță. Lângă ea era altă băbuță curățică, mai în vârstă decât ea, tot în doliu și tot cu bonetă albă; probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și pe prinț, le zâmbi și, de câteva ori, în semn de bucurie, își aplecă drăgăstoasă capul. — Mamă, spuse Rogojin, sărutându-i mâna, iată-l pe bunul meu prieten, prințul Lev Nikolaevici Mâșkin. Am făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frate de sânge, a făcut multe pentru mine. Binecuvântează-l, mamă, așa cum ți-ai binecuvânta fiul pe care l-ai născut. Stai, bătrână, uite-așa, lasă-mă să-ți împreunez degetele... Însă înainte ca Parfion să apuce să facă ceva, bătrâna își ridică mâna dreaptă, își împreună cele trei degete și îi făcu, cu evlavie, de trei ori cruce prințului. Apoi încă o dată îi făcu cu capul un semn drăgăstos și gingaș. Hai să mergem, Lev Nikolaevici, spuse Parfion. Numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altă durere a mea, care-i veșnică și mereu aceeași. Dar uite de ce te-am așteptat cu atâta nerăbdare: încă mai cred că însuși Dumnezeu mi te-a trimis ca prieten și frate bun. N-am pe nimeni decât pe bătrâna Belokonskaia, dar ea e plecată acum și, pe deasupra, din pricina bătrâneții, a ajuns proastă ca oaia. Acum răspunde-mi simplu, cu da sau nu: știi cu ce scop a strigat aceea din caleașcă acum trei zile? — Pe cuvânt de onoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridicat cuțitul asupra mea. Atunci am presimțit asta de cu dimineață, privindu-te; știi în ce stare eram atunci? De cum am făcut schimb de cruci, poate, mi-a și licărit gândul ăsta în minte. De ce m-ai dus atunci la bătrână? Cu asta ai vrut să-ți stăpânești mâna? De fapt, nici nu se poate să te fi gândit, ai presimțit numai, ca și mine... Am simțit amândoi același lucru. Dacă atunci n-ai fi ridicat asupra mea mâna (de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și dea seama de ce m-am tot dus pe acolo timp de-o jumătate de an? Și, imaginează-ți: nu mi-a suflat o vorbă astăzi, nu mi-a dat a înțelege nimic. Și doar intrasem în casă prin contrabandă, bătrâna nu știa că-s acolo; altfel, cine știe, m-ar fi dat afară. M-am dus riscând pentru tine, să aflu cu orice preț... De la catul de sus se auziră iarăși țipete și zgomote; câteva persoane coborau scara. — Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a plecat în oraș și de acolo pe Insula Kamennâi, ca s-o găsească pe Belokonskaia, care, ca un făcut, era pe atunci la Petersburg; de altfel, avea să plece curând din oraș; Belokonskaia era nașa de botez a Aglaiei. „Bătrâna“ Belokonskaia ascultă toate confidențele febrile și disperate ale Lizavetei Prokofievna, nelăsându-se câtuși de puțin impresionată de lacrimile mamei derutate; chiar o privi întrucâtva ironic. Era teribil de despotică; în prietenie, chiar într-una veche de tot, nu putea suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai bine să aștepte să iasă ceva; că prințul, după părerea ei, e un tânăr cumsecade, deși bolnav, ciudat și cam neînsemnat. Cel mai rău e că își întreține amanta în văzul lumii“. Lizaveta Prokofievna a înțeles foarte bine că bătrâna era puțin supărată pentru insuccesul lui Evgheni Pavlovici, pe care chiar ea îl recomandase. S-a întors la Pavlovsk încă și mai iritată decât la plecare și de îndată toți au pățit-o cu ea pentru că „au înnebunit“, pentru că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se făcuse cunoștință cu invitații. Printre ei erau inși care pentru nimic în lume nu i-ar fi recunoscut pe Epancini egali măcar pe departe cu ei. Printre ei erau unii care se urau de-a dreptul unii pe alții; bătrâna Belokonskaia o „disprețuise“ toată viața pe soția lui „moșulică-demnitarul“, iar aceasta, la rândul ei, nu o iubea nici pe departe pe Lizaveta Prokofievna. Acest „demnitar“, care, cine știe de ce, îi protejase pe Epancini încă de pe când aceștia erau tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Până la urmă ieși din hotel, nefiind deloc în apele lui; capul i se învârtea, dar unde să se ducă, totuși? Luă o birjă și porni spre Rogojin. Acesta nu se întorsese; sună, dar ușa nu se deschise; sună la ușa bătrânei Rogojina; cineva îi deschise și-i spuse că Parfion Semionovici nu este acasă și, poate, va lipsi trei zile. Prințul se simțea scos din sărite, văzând cu ce bizară curiozitate era privit. De data aceasta nu mai reuși să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmă, fiecare pe alt trotuar, făcură colțul străzii Gorohovaia apropiindu-se de casa lui Rogojin, prințul simți din nou că i se taie picioarele, așa că mergea aproape cu greu. Era de-acum aproape zece seara. În partea clădirii unde locuia bătrâna, ferestrele erau deschise, ca și mai înainte; ale lui Rogojin erau închise și, în întunericul de afară, storurile albe lăsate erau și mai vizibile. Prințul se apropie de casă pe trotuarul de pe cealaltă parte a străzii; Rogojin, de pe trotuarul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
silnică în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și uneori pare a-și aminti de fiul ei iubit, Parfion, dar vag; Dumnezeu i-a cruțat mintea și inima de conștiința grozăviei care se abătuse asupra tristei ei case. Lebedev, Keller, Ganea, Ptițân și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în "Romînul" cât și în "Presa" formulîndu-se una care pîn' acum nu ieșise la lumină. "Romînul" face pe o parte a dreptei responsabilă, de actele politice ale prințului Grigorie Sturza. "Presa" zice că d. Maiorescu lasă a se înțelege că bătrâna dreaptă este cu Rusia. Pe ce-și întemeiază însă "Romînul" acuzarea aceasta? 1. Pe împrejurarea că nu am combătut "Democrația națională"; 2. Pe depeșele adresate odinioară de d. Lascar Catargiu către prefectul de Iași, prin care i se recomandă acestuia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
întîmplă de stătură mitropoliți și domnitori țării oameni străini nouă, nu cu legea sfântă, ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele rele, adică greci; cari, după ce nu se îndurară nici se leneviră a pune jos obiceiurile cele bune, bătrâne ale țării, pentru care stricăciune a obiceiurilor curând le fu a aduce și țara la risipire desăvârșită și la pustiire... De care lucru bine venise vremea cuvântului lui David, sfânt prooroc și împărat, a-l zicere și noi cu puținel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în cestiunea aceasta, ci pe acel Matei Basarab care spune clar, limpede: stătură stăpânitori țării oameni străini nouă, nu cu legea, ci cu neamul și năravurile cele rele, adică greci, cari nu se îndurară a pune jos obiceiurile cele bune, bătrâne al țării, pentru care curând le fu a aduce țara, la risipire desăvârșită și la pustiire. {EminescuOpXII 277} Acestea le spune la 1639 Matei Vodă. La 1669 Radu Vodă (Leon) zice: și atuncea grecii iară ne-au fost împresurat cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
noi când peste brazda acestei nefericite țări au trecut una sută douăzeci și unul de ani de domnie fanariotă, când în atâți ani orașele șesului s-a umplut cu asemenea oameni cari "nu se îndurară a pune jos obiceiurile bune, bătrâne ale țării pentru care curând le fu a o aduce la risipă și la pustiire? " Și oare nu se văd efectele acestei dominațiuni? Niciodată țăranul n-a fost mai mizer decât azi, niciodată sarcinile ce i s-a impus mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ansamblu. Și The Sandbox pleacă de la o situație aparent absurdă: o fiică și soțul ei ce își aduc mama, respectiv soacra, la groapa de nisip asociată cu jocurile copilăriei, dar care se dovedește groapa în care începe să se scufunde bătrâna, iar tânărul ce face încontinuu gimnastică lângă groapă (din fericire pentru actorul gimnast, piesa este foarte scurtă, durând aproximativ un sfert de oră) se dovedește a fi îngerul morții, cel ce se adresase, de altfel, cu foarte mare prietenie celorlalte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Însă și cu mesajul civic și politic pe care Îl transmiteau Statele Unite, ca țară a libertăților politice și a toleranței religioase. Se degaja, astfel, imaginea plină de prospețime a unei națiuni tinere, viguroase și democratice, nealterată de viciile și prejudecățile bătrânei Europe, portret care, desigur, prelungea stereotipiile surselor sale europene, dar, În același timp, conținea și note proprii, dictate de specificitatea receptării realităților americane În mediile românești. 1. Primii ardeleni În America Relația dintre Franklin XE "Franklin" și românii ardeleni se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
individ cu gust literar și mentalitate tipic iluministe, cum era Ürmösy. O domniță româncă se roagă singură În noaptea de Anul Nou, cerând să se poată mărita cu iubitul ei, sărac și urât de părinții fetei. Aceștia pun o vecină bătrână să-i comunice fetei prin hornul casei, ca și cum ar fi o voce divină, că ruga ei este respinsă. La auzul mesajului, fata va muri de durere. Dincolo de dificultățile lingvistice sau de modificarea prin intermediar, era exact deformarea pe care o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și rânduieli de ursită. Durata vieții este materializată Într-un ghem care se deșiră, Într-o carte scrisă cu soroace și, cel mai adesea, candelă a vieții. Imaginea morții În concepția populară nu are nimic terifiant: ea apare ca o bătrână care se chinuiește pentru a-și duce la Îndeplinire slujba și pe care Sfântul Haralambie o are În grija sa. În aceeași linie se Înscrie și opera lui Nichifor Crainic. Simpatia pentru țăran și pentru sat ca generator al unei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
astfel un băiat pe a cărui frunte era Înscris Ipidean. În cazul acesta, marca identitară cu care s-a ivit marchează evoluția copilului și reprezintă o Încălcare a normalității. În Petrea Cățelei, soluția pentru a rămâne Însărcinată, dată de o bătrână, este pescuirea unei mreane În tău, cu avertismentul că trebuie s-o mănânce singură după ce o fierbe. În basmul Țintă Mândră Frunză de aur, doi bătrâni mâhniți din cauza lipsei copiilor se hotărăsc să aducă orice găsesc În cale. Baba găsește
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
moașei, semnul norocos de la ceafă, faptul că flăcăul devine bogat, Întâlnirea Întâmplătoare de la târg ( În discuția celor trei, cuvântul noroc se repetă În sintagma noroc să ne dea Dumnezeu), Învoiala rapidă (de parc-ar fi fost un făcut) și concluzia bătrânelor, care pun totul sub pecetea norocului de a fi fost agățată În par. Venirea la târg, când - fără să se cunoască - eroii se Întâlnesc din nou, are un aer ireal: cuvintele și faptele lor par să se plieze unui scenariu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]