5,057 matches
-
meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-o feerică nuntă cu natura. În balada Meșterul Manole, divinitatea sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar suferința metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
marginea grădinii și mașina lui Jake trăgând pe alee; vine după mine pentru că nu mai suporta încă o noapte în Londra fără iubita lui. „Am călătorit toată noaptea ca să te găsesc.“ Roți de mașină pe asfaltul aleii... Imaginația mea combină balade americane cu cântece country. N-o să-l sun pentru că n-aș rezista ispitei și l-aș ruga să vină după mine. Mai degrabă îi trimit un mesaj. Nu e cea mai bună metodă de a-ți exprima sentimentele, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ăsta, pe Hemingway, cine o fi el... — Da, când am luat, în adolescență, premiul pentru recitare la Dialog la distanță, recitam din... nalt la stat/ mare la sfat/ și viteaz cum n-a mai stat, adică din Toma Alimoș, că balada asta ar trebui să fie emblema poporului român, nu Miorița. Atunci am mai fost fericit, când am reușit un rol, când a apărut o cronică bună de spectacol, dar și-aici e o problemă, ori eram, cum scriau cronicile, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unică, albă și curată, cu țâțele ca bostanii. Ea mi-a dat prima dată din pom și eu am mâncat... * — A doua trădare a fost în adolescență, eram prin liceu, recitam cu mare succes nu știu ce poezie din Coșbuc, apoi o baladă populară, Toma Alimoș, câștigasem deja toate premiile la Cântarea României, fusesem la televizor, la emisiunea Dialog la distanță, eram cel mai cunoscut adolescent din țară, ți-am mai povestit asta, atunci când ți-am amintit de mama... La liceul unde învățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aveau grija mea, mă menajau, la mate aveam eu ceva probleme, dar s-au rezolvat și alea. Drăguță, îmi zice într-o zi profa de franceză, vreau să te înregistrez pe magnetofon! Adică, să înregistreze ea cum recit, măcar o baladă, ceva, poate-mi spui Mănăstirea Argeșului, că aia-mi place mie, chiar dacă tu ești specialist în Toma Alimoș, te-aștept mâine la mine, zice ea graseind, vino pe la cinci. Mă duc, nuuu? Bat, intră!, îi aud vocea, intru și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nurii copți de iad și de Olimp; Curată diademă de lacrimă și stele Cu demoni albi și purități rebele! Victor, care lucrând la roata olarului fredona multe cântece, le știa versurile simple, recita poeziile eroice ale clasicilor români, doine și balade, s-a văzut În situația de a nu reține nimic, cuvinte cunoscute se amestecau Între ele cu altele cărora le intuia semnificația, dar nu voia să se recunoască Învins, cum să nu poată el reține două versuri, chiar a Îmbătrânit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care își cântă muza, Eroi precum e Mircea, Mihai, și cu Ștefan, Mulțimea ce-aștepta reformele lui Cuza... Istoria cea veche cu ale ei momente, Biserici, catedrale, tradiții strămoșești, Faptul de vitejie înscris pe monumente, Ozana care curge, pe lângă Humulești... Balada Mioriței cântată sus pe munte, Vioara fermecată din mâna lui Enescu Și cuta ce-ți apare, fără să vrei, pe frunte, Când în apus de soare, îți cântă Porumbescu... Colțul căzut din stâncă și stropul cel de apă, Nisipul de pe
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înfiorătoarei boli, sub titlul Holera. Înainte de a prezenta amintirile unui martor ocular asupra primului și celui mai groaznic val epidemic, cel din 1831, Russo a evidențiat și un ecou al zisei calamități surprins în lumea satelor. Astfel, el a menționat Balada Vîlcului, unde se povestește lupta inegală între vajnicul țăran și holeră: "Sus pe malul Oltului/ La casele Vîlcului/, Vâlcu bea și veselește,/ De holeră nici gîndește", cu toate că maică-sa l-a prevenit: "Tu bei și te veselești/ Și de holeră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
românului. Vâlcu, în desperare îi oferă toate bunurile sale, carul, boii, oile, tot, numai să scape copilele, "care-i sânt dragi ca soarele". Dialogul cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831. Acesta zugrăvește într-un salon ieșean, la 1839, în culori foarte sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care am avut nenorocire de a rămâne singur, viu din patruzeci persoane ce locuiau într-o casă, să spui drept că nu crez episodelor nouă de la 1848. Dar frica trezită în voinicii noștri cetățeni mi-au adus aminte de o baladă și de un om... cinstit"345. Și scriitorul dă viață mai departe baladei lui Vâlcu și evocării marii epidemii din 1831, văzută de un ofițer al miliției ostășești și amintită de noi la locul cuvenit. Temerile societății ieșene au fost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
locuiau într-o casă, să spui drept că nu crez episodelor nouă de la 1848. Dar frica trezită în voinicii noștri cetățeni mi-au adus aminte de o baladă și de un om... cinstit"345. Și scriitorul dă viață mai departe baladei lui Vâlcu și evocării marii epidemii din 1831, văzută de un ofițer al miliției ostășești și amintită de noi la locul cuvenit. Temerile societății ieșene au fost bine întemeiate, căci într-o corespondență din regiunile de margine ale Moldovei din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
toate acestea? Mama la pian, capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul, tata în pantaloni verzi, cu jambiere, gândurile lui despre creierul decongelat al bunicului, numele aruncătorului de flăcări, Tempus, melodia „Când scorușii înfloresc“, care făcea să ți se strângă inima, balada lui Brahms în Re minor, executată de pianină, tocul bunicului, care desena în aer istoria literaturii suedeze... Asta ca să nu mai vorbim despre literatura universală... Da, îmi amintesc totul. Imaginile lui Doré nu trebuie să mi le amintesc. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lunci, și-așa mă ndepărtez de moarte; doar casele fără de prunci sunt ca pustii, cu geamuri sparte. Fii binecuvântată, viață, tu, cap de operă preasfânt și singurul pe-acest pământ care n-atârni de un fir de ață! Mai 2012 Balada Mărțișorului În concepția savantului Nicolae Paulescu Orice fapt, are-o istorie, are un trecut al lui; spre-nceputuri când mă sui văd că omul care-n zori e. Umblă vertical, culege fructe-n Paradis și-l vom surprinde sub acel
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
simți instinctiv că mă jignise și se rugă: ― Iartă-mă! Am spus o prostie! I-am mângâiat absent părul, privind în gol, fără a-i răspunde, căci iertarea nu venise încă de la inimă. Iliuță începu, de astă dată la chitară, balada lui Ciprian Porumbescu. Asta ne făcu să uităm de-a binelea supărarea. ... Ascultam furați de muzică și dispoziția noastră de receptivitate era așa de lacomă, încît cel mai mizerabil cântec ni se părea fermecător. Pesemne unde îl înfrumusețam cu cristalele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meu meu a vrut de fapt să spună că trupa Ionescu organizează în acest moment un concurs de aptitudini muzicale la care poate participa oricine, dar nu toți deodată, iar cei care vor reuși să impresioneze asistența cu vreo melodie, baladă, rondel, arie, cantată, suită, fugă, messă sau recviem, ba chiar și cu o drăguță povestioară, vor câștiga, la alegere, o călătorie gratuită înapoi pe Pământ cu taxiul sau un afiș în mărime naturală cu Plinius cel Tânăr și Guillaume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gura plină. E prea târziu să mă mai schimb. Ea mănâncă meticulos și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc. Mai e și muzica. Nu baladele răgușite și moralizatoare pe care le mai ascultă uneori Selina - ci jazz, operă, muzică clasică. Îmi citesc și cartea, Freud, să zicem, sau Hitler. Nu Banii. Banii îmi produce panică, chiar și atunci când tipul povestește despre sistemul bancar italian sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se țină timp de două săp tămâni doar de pileală și de cântat în cor balade sinistre: There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven.... Mai făceau ceva. Pe o ceață s-o tai cu cuțitul și un frig de Bobotează alergau ca demenții, de cel puțin zece ori pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cum un geolog construiește dintr-un dinte găsit tipul de animal ce a trăit acum mii de ani. ["CONCEPȚIUNEA ROLULUI"] 2255 La concepțiunea rolului alungați ideea artei și gîndiți-vă în locul personajului ce-l reprezentați. [JUDECATA LITERARĂ] 2259 Poeziile lirice slabe, baladele bune. Miron și Florica *** colecțiuni. [SCRIITORII MODERNI FAȚĂ CU ÎNAINTAȘII] 2257 Când mă aflu față cu cei bătrâni, cu literatura din deceniile trecute, pare că sunt într-o cameră încălzită... Simți că acești oameni erau într-un contact nemijlocit cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
medii, ale celor din «galerie»” (op. cit., p. 162). Cele mai radical demitizante sînt, la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în volumul de debut (Figurile de ceară, 1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și modern style. Caracterul lor pictural a fost sesizat de toți comentatorii; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]