6,215 matches
-
mâna și, pentru că tot se aflau la Paris, i-o ridică galant la buze, dar, spre surprinderea și oarecum panica lui, Fenimore Îl trase spre ea, Într-o Îmbrățișare grăbită, și Îl sărută scurt pe obraz, Îngropându-și chipul În barba lui, Înainte de a urca În tren. Impiegatul trânti ușa În urma ei, iar Henry o văzu apărând la fereastra de pe culoar, mergând spre el, făcându-i cu mâna și zâmbind timid, dar Îndepărtându-se odată cu trenul ce ieșea lent din gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească, Își rase obrajii și Își tunse barba. Făcu această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească, Își rase obrajii și Își tunse barba. Făcu această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr de pe maxilar, În compensație; și apoi, Îi plăcea aerul de ușor mister pe care Îl crea barba, ca și felul În care ea filtra expresiile faciale care ar fi putut dezvălui ce gândea. Își luă halatul și papucii și porni spre camera de baie plină de aburi. Îndelung instruit, Smith pusese apă În cadă exact la temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șilingii. Mormăind, schimbând glume și Împingându-se, suiră cele patru etaje pe scările fără mochete, până „la cucurigu“, grăbindu-se să apuce locurile cele mai bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele holului, Îndreptându-și lavaliera și netezindu-și barba. Costumul de seară, proaspăt călcat, arăta bine. Smith Îi ținu paltonul negru. Vârî brațele pe mâneci și Își supse burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai cum „să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îmbrăcați de seară - zări un bărbat cu un costum Norfolk cafeniu, care tocmai se așeza. Era George Bernard Shaw, care tocmai Începuse să facă cronică teatrală pentru Frank Harris În The Saturday Review. Recunoscu părul roșu ca o pălălaie și barba asortată, ca o limbă de foc, căci Îl ascultase vorbind la Întrunirile socialiștilor fabieni, cu mai mulți ani În urmă, pe când era student. Ignorarea codului vestimentar al teatrului era elocventă pentru radicalismul său neînfricat. Lui Herbert Îi mai scăzu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la timp pentru a vedea spinarea lui George Bernard Shaw dispărând pe ușile batante și Îl prinse din urmă pe King Street, pășind alert către St James’s Square. — Domnule Shaw! Shaw se Întoarse, săltând bărbia și Împingându-și sfidător barba Înainte. Da, domnule. — Îmi Îngăduiți să mă prezint? Herbert Wells. V-am ascultat de multe ori vorbind... În anii ’80 mergeam la Întrunirile din casa lui William Morris, din Hammersmith. Shaw zâmbi. — Serios? zise el cu glasul de tenor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât de simplă, dar atât de ingenioasă. Cum de-i luase omenirii atât de mult să vadă că, doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
continue studiile la Antwerp, nu-și putea petrece decât weekendurile În Malines, În vreme ce Du Maurier o avea pe Carry numai pentru el În restul zilelor. Ceea ce i se păru interesant lui Henry era faptul că, În desene, Moscheles apărea cu barbă neagră, păr lung și negru și un nas proeminent, coroiat, adesea cântând con brio la pian, pentru amuzamentul lui Du Maurier și al lui Carry; de asemenea, că recunoștea că, În perioada aceea a vieții, făcuse experiențe reușite În domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
luminat de nici un foc. Mai exact: el a căutat, eu eram mereu la doi pași în urma lui. Într-o pauză de marș, la lumina lunii care a durat ceva mai mult, și-a săpunit fața și și-a ras temeinic barba de trei zile. Eu a trebuit să-i țin superiorului meu oglinjoara. Abia când, cu brazdele lui ce duceau spre vest, un ogor ne-a convins să îndrăznim, am părăsit pădurea protectoare. Ogorul părea proaspăt arat și se termina după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
început nu s-a întâmplat mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea, fără să-și miște capul, numai cu coada ochiului. Încerca să alcătuiască cuvinte, devenea tot mai clar, m-a rugat cu glas încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ucenic pietrar și sculptor în piatră. Un meșteșug pentru care se găsea de lucru din belșug. Monumentele funerare aveau oricând căutare. În încheiere, consilierul meu profesional și-a oferit plăcerea de a face pe profetul - lipsit, ce-i drept, de barbă, dar convingător: „Când ai terminat cu asta, tinere, vii și faci o cerere de înscriere la noi. Până atunci, precis că o să avem iarăși cărbuni“. Fără „dacă“ și „dar“. Eu, care, de la sfârșitul războiului, nu am vrut să mai ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot nu fumam, acum eram solvabil la orice oră, rezervele mele de tutun fiind sleite cu precădere de desenatul după model. O singură dată s-a întâmplat ca un bătrân cu părul ondulându-i-se vâlvoi pe cap și cu barbă să-mi pozeze pe gratis sau, cum a spus el, „numai de dragul artei!“. Dar desenatorului de sub castani îi lipsea, oricât ar fi fost el de harnic, indicația care să-l corecteze. Mi-ar fi plăcut să-i arăt acelei profesoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
desen Pelikan era umplut de ceea ce aveau de oferit bătrânii astmatici contra unei plăți în țigări: coală după coală, felurite, pline de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei Manfred, cu capul buclat de viking din Nordfriesland, care mai târziu - asta ar fi o poveste în sine - a fost răpit și dus la Paris. Noul meu profesor va fi avut vreo cincizeci și cinci de ani, dar, cu barba lui albită de timpuriu arăta mai bătrân și, cu demnitatea lui concentrată, semăna un pic cu Dumnezeu Tatăl, chiar dacă nu era cunsocut pentru severitate biblică, ci mai degrabă pentru o relație laxă, tolerantă cu elevii lui, care-l percepeau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-un teatru în care personajele, în funcție de amintire, apar costumate când așa, când așa, se servindu-se fără jenă, ca și când ar fi inventate, din camera de recuzită. Căci, din cauză că în preajma și pe teritoriul de protecție al acestui bărbat cumsecade cu barba încrețită expresiv, posibilul și imposibilul deveneau imaginabile și reprezentabile în tablouri, mai târziu, când cerneala nu mai voia să mi se termine odată, un personaj închipuit și-a aflat locul în menajeria lui Pankok. Capitol după capitol, el își trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vizita mea; ei mă priveau de la o distanță acoperită de ospitalitate. Cu toate astea, acel coate-goale sosit din Germania cu un rucsac și pantaloni de catifea reiată era mai străin decât un străin. Ca să atenuez aspectul meu exterior, îmi tăiasem barba sălbatică, mai mult dintr-un moft decât din motive de autostilizare existențială. Acum mă simțeam despuiat, de îndată ce au început să mă examineze. Surorile Annei, una un pic mai mare, cealaltă mult mai mică, au ușurat primii pași într-un context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la intrare. Mi-a părut mai bătrân ca nainte. Mă chiombisem amar de ori la el la lumina soarelui; da abia În beznă mi-a căzut fisa că semăna oareșcum cu Repetto, și-a făcut poc că răsărea mai cu barbă. Ironia sorții, pă bune: tomna În noaptea de mă nebunea frica dă Încercare, mă duc și văd vaxu ăla de nu se potrivea dă nici o culoare. Am mers pă cărarea a pavată dă toată căsii și-am intrat pă dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tortură pe care Secția de Investigații il importase recent de la Bremen etc. Într-o dimineață ploioasă, Molinari a luat omnibuzul din colțul străzii Humberto I. În mahalaua Palermo, o dată cu el a coborât și necunoscutul, care Își schimbase ochelarii pe o barbă blondă. Ca Întotdeauna, Parodi i-a făcut o primire oarecum seacă; a avut tactul de a nu face nici o aluzie la misterul din Villa Mazzini; a vorbit, lucru obișnuit pentru el, despre ce poate face un bărbat care cunoaște temeinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tras semnalul de alarmă. La San Martín a urcat poliția. Toți m-au acuzat, până și doamna baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: În toiul vânzolelii polițiștilor, am observat ceva: colonelul Își răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale lui García Lorca, pentru a-și lămuri noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce-și luase numele din revistele lui Nick Carter, un băiat din Bancalari (În Catamarca), o doamnă care voia să treacă drept baroneasă, pentru că În afacere apare și o prințesă, un bătrân care de seara până dimineața și-a pierdut barba și era În stare să te ia pe sus, cu toate că trebuie că ai vreo optzeci de kilograme, „la o Înălțime considerabilă“, și să te bage Într-o toaletă. Erau bărbați hotărâți; pentru toată afacerea, aveau la dispoziție patru nopți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la fiece carrefour al Istoriei. În cazul nostru, numele Oaspetelui de piatră e Samuel Nemirovsky. Vă scutesc chiar și de cel mai mic amănunt referitor la acest ebenist Întru totul banal: frunte senină și Înaltă, ochi de o tristă demnitate, barbă neagră de profet și statură interșanjabilă cu a mea. — Neîntrerupta frecventare a elefanților nu-i mai Îngăduie ochiului perspicace să zărească nici chiar musca cea mai de râsul lumii, a opinat pe nepusă masă doctorul Shu T’ung. Observ, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În rânduiala și așezarea la mobiler, că să da orb și-mi cânta că tranzita prin ogeac după memore. Pă iel, care nu m-a ginit vrodată, mi-l Închipuiez acu că-l văz, cu bicicletele beznite ca două nopți, barba dă cioban și pelea ca mezu de bulcă, da iera totuș c-un cap mai nalt. Io Îi repetam fără istov: „Don Alejandro, patroane, dă câte ori se Întețește vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta caschet dă velur, care nu-l omitea nici când se dăștepta. țiu bine minte, avea un ghiul d-ălea cu piatră mare ca ou și lustruită, și io Îmi bărbeream barba În degetu lui. Îți iau vorba dân gură și mi-o trec mie. Ca să-ți arăt că don Alejandro iera, ca și mandea, alt mugur Încolțit În moderna mraniță imigrantă, pencă mergea pă juma dă veac de când nu mai dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]