4,680 matches
-
Guderian pentru ziua de 13 mai era simplu. Divizia a II-a Panzer din nord urma să formeze flancul drept al forței de asalt, cu punctul de plecare lângă Donchery. Divizia I Panzer, întărită cu Regimentul de infanteriei "Großdeutschland", un batalion de geniști de asalt și artileria Diviziilor a II-a și a X-a trebuia să declanșeze atacul principal la nord de Sedan și să cucerească dealurile Marfee din flancul orașului. Divizia a X-a Panzer trebuia să traverseze Meuse
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pentru lucrările de construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-a mers până acolo încât locotenentul Delas din batalionul I al regimentului 147 a fost trimis în arest pentru că a ordonat trageri cu muniție reală pentru instuirea servanților tunurilor antitanc de 25 mm. Comandantul diviziei, generalul Lafontaine, considera că mai importante decât instruirea de luptă sunt fortificațiile care, în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mai bune, regimentul 213, a fost de pe poziții pentru ca să fie înlocuit de regimentul 331, format din rezerviști în vârstă și fără nicio experiență militară. Au fost cazuri în care regimentele de infanterie au fost formate din companii provenite din diferite batalioane, din diferite regimente. De exemplu, compania a 6-a din regimentul 295 de infanterie a fost format din militari provenind din comapanii provenind din trei regimente. Asemenea acțiuni au dus la scădrea coeziunii unor unități militare, care fuseseră în momentul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
vertebrală a Regimentului 55 de infanterie și ocupa pozițiile fortificate în buncărele de pe Meuse. În momentul mobilizării, unitatea avea un moral ridicat și o foarte bună coeziune a trupei. Modificările constante la care a fost supus regimentul a făcut ca batalioanele sale să fie dezorganizate. Pentru sprijinirea Diviziei a 55-a, în regiune a fost adusă Divizie a 71-a de rezervă. Prezența noii mari unități militare a dus la creșterea densității soldaților pe linia frontului. Pe 10 mai însă, mutarea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
momentul în care francezii și-au dat seama de eroare, cei mai mulți infanteriști și artileriști își abandonaseră deja echipamentul militar greu. Principalul asalt terestru a fost executat de Divizia I Panzer și sprijinită de Regimentul de infanterie Großdeutschland ("Infanterie-Regiment Großdeutschland") și Batalionul de geniști de asalt 43 ("Sturmpionier-Battalion 43") și aceasta din cauza faptului că divizia de blindate avea în componență doar un regiment de pușcași. "Großdeutschland" avea să rămână în componența diviziei de tancuri pentru tot restul campaniei și a fost prima
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
88mm multirol cu ajutorul căruia s-a reușit scoaterea din luptă a buncărului. Următoarea tentativă de traversare a râului a fost din nou respinsă de focul de mitralieră dintr-o poziție laterală, care nu fusese detectată până atunci. Doar după ce militarii batalionului al 2-lea au reușit să neutralizeze cuibul de mitralieră, regimentul a reușit să traverseze râul. De-a lungul restului zilei, germanii și-au transferat pe celălalt mal unitățile combatante, care au scos din luptă buncărele franceze unul câte unul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ca întăriri. Asaltul Diviziei a 10-a Panzer a fost respins pe frontul de pe Meuse. Singurul succes a fost acela a unui grup mic de 11 soldați (cinci geniști și șase infanteriști) din Compania a 2-a a "Panzerpionier-Batailion 49" (Batalionul al 49-lea de geniști Panzer). Fără să aibă spijinul camarazilor și acționând pe cont propriu, această mică unitate comandată de sergentul major Walter Rubarth a distrus șapte buncăre. Subunitățile din Batalionul I al Regimentului de pușcași al 86-lea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
din Compania a 2-a a "Panzerpionier-Batailion 49" (Batalionul al 49-lea de geniști Panzer). Fără să aibă spijinul camarazilor și acționând pe cont propriu, această mică unitate comandată de sergentul major Walter Rubarth a distrus șapte buncăre. Subunitățile din Batalionul I al Regimentului de pușcași al 86-lea au traversat râul la 21:00 și au luat cu asalt restul buncărelor de la Coat 246, unde se aflau principalele poziții defensive franceze. La sfârșitul zilei, securitatea capului de pod fusese asigurată
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
preia sarcina britanicilor după eșecul acestora din urmă. Atacurile aliaților au eșuat deoarece s-au desfășurat fără o coordonare corespunzătoare. În afară de aviația de vânătoare, germanii au folosit la respingerea atacurilor aeriene aliate și o puternică concentrare a artieleriei antiaeriene (Flak). Batalioanele 1 și 2 Flak ale ale Diviziei a X-a Panzer numărau 303 de piese de artilerie. Aceste forțe făceau parte din Regimentul 102 Flak, care era dotat cu tunuri de 88 și 37 mm și tunuri cu tragere rapidă
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și Brigada I de cavalerie). Un al doilea mare grup era format din Divizia a 2-a de cavalerie ușoară și Divizia a 3-a de tancuri, întărea Corpul XXI. Corpul X putea să se alăture atacului aliat cu două batalioane de recunoaștere, elemente ale Diviziei a 71-a de infanterie, cu Divizia a 205-a de infanterie și un batalion de tancuri. Francezii puteau mobiliza peste 300 de tancuri, dintre ca 138 tacuri grele. Tancurile franceze erau înarmate cu tunuri
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și Divizia a 3-a de tancuri, întărea Corpul XXI. Corpul X putea să se alăture atacului aliat cu două batalioane de recunoaștere, elemente ale Diviziei a 71-a de infanterie, cu Divizia a 205-a de infanterie și un batalion de tancuri. Francezii puteau mobiliza peste 300 de tancuri, dintre ca 138 tacuri grele. Tancurile franceze erau înarmate cu tunuri mai puternice și cu blindaje mai bune decât cele germane. Panzer IV avea un blindaj de 30 mm în vreme ce tancul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de 14 mai. Comandantul artileriei Corpului al X-lea, colonelul Poncelet, a încercat inițial să își păstreze unitățile pe amplasamentele inițiale, dar a acceptat fără tragere de inimă să dea ordinul de retragere. Decizia lui a dus la abandonarea de către batalioanele de artilerie a numeroase tunuri grele și a dus retragerea în debandadă a Diviziei a 55-a de infanterie („panica de la Bulson”) și la dezorganizarea parțială a Diviziei a 71-a de infatenterie. Poncelet a fost atât de puternic afectat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ar fi avut sorți de izbândă pe 13 mai, această misiune avea să se dovedească imposibilă o zi mai târziu. Atacul Corpului al X-lea presupunea o lovitură cele două flancuri efectuate de câte un regimet de infaterie și un batalion de tancuri. Forțele care trebuiau să acționeze pe flancul drept au ajuns pe poziții cu întârziere, astfel că cele de pe flancul stâng au pe direcția nordică. Planificatorii francezi consideraseră că deplasarea unităților pentru atac urma să se facă într-un
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în timpul deplasării se creaseră blocaje de trafic la ieșirile din Gaulier și Sedan. În plus, soldații germani erau epuizați după ce fuseseră în plină acțiune timp de cinci zile. Un contraatac rapid efectuat de doar două regimente de infanterie și două batalioane de tancuri ar fi putut să transforme înaintarea germană într-un eșec. Chiar dacă germanii ar fi rezistat atacului inițial, dar francezii ar fi reușit să păstreze controlul asupra înălțimilor Bulson, formațiunile Armatei a 2-a franceză ar fi putut să
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
37 mm au încercat să oprească blindatele franceze, carea au ocolit poziția de la Connage, deplasându-se mai apoi spre vest. În același timp, infanteria franceză a înaintat din sud-est spre flancul drept german. Atacul infanteriei franceze a fost respins cu ajutorul batalioanelor de gerniști de asalt și a tancuri din Regimentul al II-lea Panzer la 5 km sud-vest de Bulson. La 10:45, Lafontaine a ordonat o retragere, iar germanilor le-au ajuns în sfârșit în zonă artileria grea a Regimentului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
o retragere, iar germanilor le-au ajuns în sfârșit în zonă artileria grea a Regimentului Großdeutschland. Tunurile de 88 mm și tancurile grele Panzer III și IV au ajuns în cele din urmă în regiunea confruntărilor armate. Până în acel moment, Batalionul al 7-a de tancuri francez fusese deja distrus, iar Regimentul al 213-alea de infanterie francez suferise pierderi grele. Francezilor le mai rămăseseră doar 10 tancuri funcționale din cele 40 inițiale. În cele două încleștări la care luase parte
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
al 7-a de tancuri francez fusese deja distrus, iar Regimentul al 213-alea de infanterie francez suferise pierderi grele. Francezilor le mai rămăseseră doar 10 tancuri funcționale din cele 40 inițiale. În cele două încleștări la care luase parte, Batalionul al 7-lea de tancuri pierduse 10 din cele 13 tancuri din dotare. Întârzierile în acțiune de pe flancul drept au făcut ca Regimentul al 205-lea de infanterie și Batalionul al 4-lea de tancuri să nu ajungă în pozițiile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
40 inițiale. În cele două încleștări la care luase parte, Batalionul al 7-lea de tancuri pierduse 10 din cele 13 tancuri din dotare. Întârzierile în acțiune de pe flancul drept au făcut ca Regimentul al 205-lea de infanterie și Batalionul al 4-lea de tancuri să nu ajungă în pozițiile de plecare decât la 10:45, într-un moment în care luptele de pe flancul stâng fuseseră deja pierdute de franceizi, iar o acțiune pe flancul drept nu mai avea sens
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
infanteriei a fost făcută cu viteză redusă, ceea ce a făcut ca blindatele să le depășească în scurtă vreme. Lipsite de spirjinul infanteriei, tancurile franceze au atacat dar au fost respinse. În momentul atacului francez, germanii aveau la Stonne doar un batalion al regimentului Großdeutschland sprijinit de doar nouă tunuri antitanc. Atunci când francezii au luat cu asalt pozițiile defensive germane, au întâmpinat o resitență puternică. Atuncui când germanii au reușit să distrugă trei tancuri Char B1, echipajele franceze au intrat în panică
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
nicio vreo rezistență din partea francezilor. Mulți soldați francezi au fost într-o asemenea stare de șoc, încât au fost luați prizonieri mai înainte ca să deschidă focul. Această situație ilustrează diferențele dintre calitatea pregătirii trupelor din cele două tabere. Cele două batalioane de geniști de asalt de sub comanda lui Korthals au înregistrat cele mai importante succese. Prin eliminarea buncărelor din sectroul Bellevue, geniștii au deschis drumul pentru Diviziile I și a II-a Panzer. Reușita geniștilor a fost obținută fără ca ei să
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
cu "Maria Zorileanu". După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Constantin Paulian a ocupat diferite poziții de execuție în cadrul "Regimentului 9 Artilerie" și "Regimentului 1 Artilerie". În anul 1909 trece în arma infanteriei, fiind numit comandant de batalion în "Regimentul Gorj No. 18", iar la 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul "Batalionului 7 Vânători", cu garnizoana de pace la Galați. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
a ocupat diferite poziții de execuție în cadrul "Regimentului 9 Artilerie" și "Regimentului 1 Artilerie". În anul 1909 trece în arma infanteriei, fiind numit comandant de batalion în "Regimentul Gorj No. 18", iar la 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul "Batalionului 7 Vânători", cu garnizoana de pace la Galați. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a trecătorilor
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
porturile pe care le-a studiat a fost și St Nazaire. Pritchard a prezentat un raport cu privire la metodele de distrugere a docurilor. Germanii aveau în St Nazaire și în zona învecinată aproximativ 5.000 de militari. Portul era apărat de Batalionul de artilerie navală 280 sub comanda căpitanului de marină Edo Dieckmann. Batalionul era dotat cu 28 de tunuri de calibre diferite, de la 75 mm la tunuri montate pe vagoane de cale ferată de 280 mm, toate plasate în poziții de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a prezentat un raport cu privire la metodele de distrugere a docurilor. Germanii aveau în St Nazaire și în zona învecinată aproximativ 5.000 de militari. Portul era apărat de Batalionul de artilerie navală 280 sub comanda căpitanului de marină Edo Dieckmann. Batalionul era dotat cu 28 de tunuri de calibre diferite, de la 75 mm la tunuri montate pe vagoane de cale ferată de 280 mm, toate plasate în poziții de tragere care să acopere toate căile de acces către port. Batalionul era
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Dieckmann. Batalionul era dotat cu 28 de tunuri de calibre diferite, de la 75 mm la tunuri montate pe vagoane de cale ferată de 280 mm, toate plasate în poziții de tragere care să acopere toate căile de acces către port. Batalionul era sprijinit în misiunea sa de tunurile și proiectoarele de căutare lae Brigăzii de artilerie antiaeriană a Marinei sub comanda căpitanului de marină Karl-Konrad Mecke. Brigada ara echipată cu 43 de tunuri antiaeriene cu calibre dce la 20 la 40
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]