5,261 matches
-
ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
destinul meu sucit. Pentru că, domnilor, eu m-am născut în zodia Racului, dar, ca să încurce de tot lucrurile, ursitoarele mi-au dat pasiuni puternice, răstignindu-mă între ele și tendința racilor de a da înapoi. Ceea ce a fost un adevărat blestem pe capul meu deoarece m-a împiedicat totdeauna să ajung la țintă. Aplecat asupra cărților mele de drept, vroiam o dreptate pe care s-o împart singur, fără ajutorul nimănui. Mi se părea că nici o dreptate care nu depindea numai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sub ruinele mănăstirii, somnul era precum mersul pe ape. Copăcel, puiule, copăcel! Cine pe cine pășește? Poartă în casă, rostogolește-te, norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii; mâine, Dumnezeu știe prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Copăcel, puiule, copăcel! Cine pe cine pășește? Poartă în casă, rostogolește-te, norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii; mâine, Dumnezeu știe prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai născut om singur. În icoană abia că distingea un cerc. Om singur. Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în parte îi atribuie confortul unei cifre. Rareori omul iese din transa numerelor; dacă se întâmplă să rămână pe dinafară, singur și-a închis ușa în nas; din lașitate sau din frică și-a închis ușa. Se rupe omul de blestemul ombilicului-ștreang de dragul unei pseudo-libertăți ca un chirurg care-și amputează ambele mâini numai să-și usuce îmbrățișarea. Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Libertatea este o alunecare lichidă spre nicăieri. Timpul se despletea râu, Petru înota împotriva curgerii, se lovea de stânci. Venele pietrelor se legau noduri, hemoragie de nisip în pântecele scoicilor. Libertatea de a fi râu nu-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer nicio urmă de secetă. Petru s-a făcut punte peste ape și peste furtuni, Petru s-a lăsat pășit de obsesii lacustre, Petru și-a răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot sunt plăcute lui Dumnezeu. 65. Treziți-vă, fraților, treziți-vă! Ardem de vii! A căzut blestem peste noi! A coborât foc din cer pentru păcatele noastre! Ardem! Ne facem scrum! Ne facem cenușă! Doamne, îndură-te de noi! Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila ta și nu după mulțimea păcatelor noastre! Săriți, oameni buni! Săriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ia doi frați cu matale și vezi ce se mai poate scoate! Părinte Anania, nu sta cu mâinile în sân, evacuează arhiva! Iacobe, vezi, focul nu a ajuns până la gater, trage repede două brazde în jur, poate-l scapă de blestem! Gavril, golește șopronul! Buteliile, dă-le drumul la vale spre păstrăvărie! Ai grija mai sunt 6 butoaie cu păcură, scoate-le să nu explodeze! Blestemaților, of, blestemaților! Dumnezeii mamei voastre de blestemați, curve ordinare, lepădături, târfe..... foc, nenorociților, peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putoare. Până în vârful muntelui se ridicau nori groși de păcat. L-a bătut Dumnezeu. Și-a meritat moartea. Pe toți ne-a necinstit hodorogul, pe toți ne-a vândut și ne-a cumpărat după cum îl ținea chimirul. L-au ajuns blestemele noastre! Doamne, pe ăsta nu-l aduna la sânul tău! Lângă clopotniță, maiorul, învelit cu o pătură, părea ostenit după o zi de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iertați-mă, fraților, iertați-mă! Părinte Ioane, nu te mai ruga pentru mine, dezleagă-mă de toate cele ce nu au fost ale mele. Poiana Fântânele, piatră peste piatră, nici în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vreodată decât la sunetul pașilor tăi. IERONIM: Mai spune! Cât de frumos știi tu să spui! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ce să-ți mai spun? Tu crezi că aici, în singurătatea mea, totu-i înflorit și luminos, dar nu-i așa. Blestemul care mă înlănțuie, Făt-Frumos, nu poate fi înlăturat. N-ai să-l poți rupe nici tu. Mi-a fost sortit să rămân mereu tânără și frumoasă, dar mereu departe de cel drag. IERONIM: Nu poate fi nici un blestem care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i așa. Blestemul care mă înlănțuie, Făt-Frumos, nu poate fi înlăturat. N-ai să-l poți rupe nici tu. Mi-a fost sortit să rămân mereu tânără și frumoasă, dar mereu departe de cel drag. IERONIM: Nu poate fi nici un blestem care să ne despartă! Dă-mi mâna, să mergem pe malul lacului, acolo unde erai când te-am visat. Dă-mi mâna, să mergem! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mâna mea... ți-o dau, Făt-Frumos, dar atât de rău îmi pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu depărtat. Și-mi voi purta mereu umbra amăgitoare prin spațiul neguros al timpului. Du-te, Făt-Frumos! IERONIM: Am să rătăcesc, fără popas și mâhnit, în nesfârșirea sufletului meu. Blestemul e mai tare decât mine! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ți-am spus că așa va fi! Plătim cu lungi tristeți orice părere de bucurie. (se depărtează) Totuși, nu uita, luna-nfrumusețează lumea pentru dragostea noastră! (dispare) IERONIM: Nu-i drept! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
copilule... Oare fericirea să fie minciuna unei clipe? IERONIM: Chiar de n-ar fi așa, am drept la fărâma de fericire a zilei de astăzi! (strigă) Ursitoarelor! Mi-ați menit tinerețe fără bătrânețe. Menirea voastră, fără dragostea împlinită e un blestem. Rupeți vraja care-o împresoară pe Frumoasa fără corp! Locul ei nu-i în singurătate, locul ei este lângă mine! Locul ei este între oameni! Pentru că povestea noastră este povestea tuturor îndrăgostiților! (Efect sonor. Intră Cezara.) CEZARA: M-ai chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de sânge. Sunt acuzați că amestecă acest sânge în liturghiile lor (pâine nedospită), și că îl folosesc pentru a practica magie superstițioasă. Ei sunt acuzați că își torturează victimele, mai ales pe copii, și că în timpul acestei torturi urlă amenințări, blesteme și aruncă vrăji împotriva arienilor. Această crimă sistematică are un nume special. Se numește «crimă ritual㻓. Sugerezi că Streicher s-ar putea să aibă vreo legătură cu aceste omoruri? Nu știu dacă sugerez ceva, Bernie. Eu doar m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se lăsase din nou pe bancă. Din adâncul oboselii care îl cuprinsese iarăși, a răspuns cu mai multă blândețe: \ Eu nu-l am, știu. Dar nu vreau să discut asta cu dumneavoastră. Lucrăm împreună pentru ceva care ne reunește dincolo de blesteme și rugăciuni. Numai asta e important. Paneloux s-a așeză lângă Rieux. Părea și el emoționat. \ Da, a spus el, da, dumneavoastră de asemenea acționați pentru mântuirea omului. Rieux a încercat să zâmbească. Mântuirea omului e un cuvânt prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
faci? - se adresa direct. Antonia era o sfîntă! Dacă În clipa aceea ar fi fost lîngă el, i-ar fi mărturisit acesteia tot. S-ar fi simțit, poate, mai ușurat, ar fi primit și un sfat, mai multe; ori un blestem, meritat, pentru cele făptuite cu Ann; fusese un neajutorat atunci, ar fi putut Încerca, pentru cele petrecute, o scuză, Îi luase cineva mințile. Lot nu fusese pedepsit. Asta era: să nu ai prea multe mustrări de conștiință! Ai făcut-o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece ani: Pace în război, una din puținele cărți pe care le-a produs ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor. Nu-mi voi mai ridica mâinile din noroiul doctrinelor. Și blestemul patriei mele, al aceleia care va apărea fără doar și poate în viitor, să cadă asupra lor!“ Așa să fie! Așa să fie, zic eu despre savanții, despre filozofii care se nutresc în Spania și din Spania, despre cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate la Isfahan, cu femei și bagaje, Înșirând Înjurături și blesteme. De Îndată ce a trecut de Poarta Tirah, cere să fie condus la prietenul său, care Îl instalează În casa lui, bucuros să aibă, În sfârșit, prilejul de a-și dovedi recunoștința. Efuziunile obișnuite sunt rapid date la o parte. Abu Taher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doilea dintre fiii ei. Malik Șah s-a lăsat repede convins, l-a copleșit cu titluri cu totul surprinzătoare pentru cei nouă ani ai lui, dar epoca e pompoasă, ceremonioasă: „Rege al regilor, Stâlp al Statului, Protector al Cârmuitorului Dreptcredincioșilor...” Blestem și deochi, noul moștenitor n-a Întârziat, la rându-i, să moară. Tot atât de brusc ca și fratele său. Din cauza unei febre la fel de suspecte. Chinezoaica avea un ultim fiu, i-a cerut sultanului să-l desemneze pe acesta drept succesor. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe seama conjuncțiilor aștrilor. Numai cancerul și-a păstrat, În toate limbile, denumirea astrologică. Spaima e intactă. Rămas, câteva clipe, gânditor și melancolic, nu Întârzie s-o ia de la capăt, pe un ton vioi, foarte afectat, dar cu atât mai sfâșietor. — Blestem acest cancer. Cu toate acestea, nimic nu dovedește că el mă va ucide. șahul Îmi cere extrădarea: sultanul nu poate să mă predea pentru că rămân oaspetele său, nici nu poate să lase nepedepsit un regicid. În zadar Îi detestă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]