KorAP: Find »[drukola/base=bou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...217 >

5,404 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456

de vită“, fapt care trimite cu ideea la vacă, nu la bou. Dacă senatorul i-ar fi spus colegului că e vită, situația avea un miez litigios. Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca a fi bou, dar există expresii - precum „vită-ncălțată“ sau „vită-n bocanci“ - care deranjează. Odinioară, când agricultura românească avea o bază în boi, nu era o rușine să fii bou. Cel mult, o chestiune de destin. Erai născut pentru a trage la jug

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
e vită, situația avea un miez litigios. Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca a fi bou, dar există expresii - precum „vită-ncălțată“ sau „vită-n bocanci“ - care deranjează. Odinioară, când agricultura românească avea o bază în boi, nu era o rușine să fii bou. Cel mult, o chestiune de destin. Erai născut pentru a trage la jug în tăcere. De când nu mai vedem boi pe ulițe, diferența dintre metaforă și insultă s-a pierdut. În fapt, senatorul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca a fi bou, dar există expresii - precum „vită-ncălțată“ sau „vită-n bocanci“ - care deranjează. Odinioară, când agricultura românească avea o bază în boi, nu era o rușine să fii bou. Cel mult, o chestiune de destin. Erai născut pentru a trage la jug în tăcere. De când nu mai vedem boi pe ulițe, diferența dintre metaforă și insultă s-a pierdut. În fapt, senatorul care a urmărit să-și irite colegul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
nu mai vedem boi pe ulițe, diferența dintre metaforă și insultă s-a pierdut. În fapt, senatorul care a urmărit să-și irite colegul l-a lăudat. A zis despre el, indirect, că e supus, muncitor și eficient. Ca un bou, în sensul bun al cuvântului. Pentru că există și un sens mai puțin bun, privnd inteligența boului. Dumnezeu știe de ce, nimeni nu e preocupat de inteligența curcanului sau a berbecului, dar când vine vorba despre bou, oamenii au pretenții. În Senat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
senatorul care a urmărit să-și irite colegul l-a lăudat. A zis despre el, indirect, că e supus, muncitor și eficient. Ca un bou, în sensul bun al cuvântului. Pentru că există și un sens mai puțin bun, privnd inteligența boului. Dumnezeu știe de ce, nimeni nu e preocupat de inteligența curcanului sau a berbecului, dar când vine vorba despre bou, oamenii au pretenții. În Senat, dialogul de șeptel dintre cei doi parlamentari a produs confuzie. Colegii s-au întrebat, pe drept

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
muncitor și eficient. Ca un bou, în sensul bun al cuvântului. Pentru că există și un sens mai puțin bun, privnd inteligența boului. Dumnezeu știe de ce, nimeni nu e preocupat de inteligența curcanului sau a berbecului, dar când vine vorba despre bou, oamenii au pretenții. În Senat, dialogul de șeptel dintre cei doi parlamentari a produs confuzie. Colegii s-au întrebat, pe drept cuvânt, la ce comisie să fie repartizat incidentul, la cea economică sau la cea interesată de secretul de stat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
dintre cei doi parlamentari a produs confuzie. Colegii s-au întrebat, pe drept cuvânt, la ce comisie să fie repartizat incidentul, la cea economică sau la cea interesată de secretul de stat. La cât de prost merge industria cărnii, un bou în plus sau în minus contează. Totodată, prezența în Parlament a unui bou care s-a dat om timp de o legislatură sau poate mai multe poate dăuna mult imaginii României. E destul să ne închipuim că Europa numără în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
cuvânt, la ce comisie să fie repartizat incidentul, la cea economică sau la cea interesată de secretul de stat. La cât de prost merge industria cărnii, un bou în plus sau în minus contează. Totodată, prezența în Parlament a unui bou care s-a dat om timp de o legislatură sau poate mai multe poate dăuna mult imaginii României. E destul să ne închipuim că Europa numără în Senatul nostru nu doar un bou, ci o întreagă cireadă. În acest caz

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
contează. Totodată, prezența în Parlament a unui bou care s-a dat om timp de o legislatură sau poate mai multe poate dăuna mult imaginii României. E destul să ne închipuim că Europa numără în Senatul nostru nu doar un bou, ci o întreagă cireadă. În acest caz, e clar că legile au fost votate de o minoritate, iar cireada a avut rolul dintotdeauna al cirezii: să meargă unde o trimite văcarul și să umple lumea de praf. S-ar părea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
dintotdeauna al cirezii: să meargă unde o trimite văcarul și să umple lumea de praf. S-ar părea că povestea e de competența comisiei de morală. Dar și aici apar niște probleme. Senatorul care a constatat că are un coleg bou trebuie să vină cu dovezi. Dacă n-o face, înseamnă că e porc, fapt care complică și mai mult situația. Cu producția de porci stăm mai bine. Când îi spui cuiva „Porcule“, neîndoielnic că nu-i o figură de stil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
fapt care complică și mai mult situația. Cu producția de porci stăm mai bine. Când îi spui cuiva „Porcule“, neîndoielnic că nu-i o figură de stil. E o observație de bun-simț, pe care o poate face până și un bou veritabil, cu coarne și copite, nu doar cu mapă și laptop. La noi, politica e plină de jivine. Pentru prima oară s-a creat precedentul definirii unor specii și clase. Ceea ce e bine. Și pentru media e bine, deoarece nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
plină de jivine. Pentru prima oară s-a creat precedentul definirii unor specii și clase. Ceea ce e bine. Și pentru media e bine, deoarece nu trebuie să mai aibă complexe. Dacă un senator zice despre alt senator că e un bou, Parlamentul e viețuitoarea cea mai îndreptățită să cunoască adevărul. Și să scutească presa și televiziunea de corvoada unor adresări imprecise, mincinoase și lirice, de tipul „domnul deputat“, „domnul senator“ sau „domnul ministru“. Dacă e șacal, să i se spună entității

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
ca un gropar să vrea să ajungă poet și anormal ca un poet să vrea să ajungă gropar? Și e de bine sau de rău? Soția unui deputat află dintr-un ziar al opoziției că bărbatul ei a fost făcut bou de șef. Profund afectată de cele citite și convinsă că toți se uită la ea ca la consoarta boului, femeia se pune pe plâns, iar la unsprezece noaptea, când deputatul se întoarce acasă de la partid, îl ia la rost: „Mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
e de bine sau de rău? Soția unui deputat află dintr-un ziar al opoziției că bărbatul ei a fost făcut bou de șef. Profund afectată de cele citite și convinsă că toți se uită la ea ca la consoarta boului, femeia se pune pe plâns, iar la unsprezece noaptea, când deputatul se întoarce acasă de la partid, îl ia la rost: „Mă, tu n-ai mândria ta? Păi, să-mi zică mie oricine vacă, îl mănânc de viu! Trebuia să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
când deputatul se întoarce acasă de la partid, îl ia la rost: „Mă, tu n-ai mândria ta? Păi, să-mi zică mie oricine vacă, îl mănânc de viu! Trebuia să-i spui în față: «Bă, nenorocitule, pe cine faci tu bou și vită încălțată, că-ți mut falca din loc!!!»“ „În primul rând - o informează bărbatul cu același glas potolit cu care își adoarme adversarii și colegii la Cameră -, nu mi-a zis deloc vită încălțată, ci doar bou. În al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
faci tu bou și vită încălțată, că-ți mut falca din loc!!!»“ „În primul rând - o informează bărbatul cu același glas potolit cu care își adoarme adversarii și colegii la Cameră -, nu mi-a zis deloc vită încălțată, ci doar bou. În al doilea rând, să știi că e de bine. Mă ia în seamă. După ce mă ia în seamă așa, îi pare rău și începe să mă ia în seamă și altfel.“ La o săptămână după incident, ziarele scriu că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
douăzeci de kile la care a ajuns în numai patru luni de la alegeri, și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-a zis iar «Mă, boul». Ia ascultă cum îți spun eu acum vacă, văcuța mea iubită și pufoasă, vițelușa mea dulce... Vezi, în pat sună altfel.“ Femeia, căreia soțul îi spune pentru prima oară, în douăzeci de ani de căsnicie, vacă, nu știe dacă e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
bag printre mașini, ies schiloadă.“ Când s-a strâns oare atâta popor? Unii s-au bulucit în stradă și toată circulația e dată peste cap. Și e normal să fie așa, când până și polițistul din intersecție se uită ca boul, cu fluieru-n gură la etajul opt. „Da, domnule - zice el cu autoritatea pe care i-o dă fluierul -, se vede clar fusta și o mână. Fusta e liliachie.“ Dacă polițistul vede o Sfântă liliachie înseamnă că se uită la etajul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277

avut cui face catehism, căci copiii au fost declarați de limbă maghiară. Numai în biserici se mai auzea limba română. Primul ministru Telek declarase: „20 de ani nu va fi dreptate pentru români”. Intelectualii și preoții au fost expediați în „bou vagon” în România. Eu, fiind cunoscut de ei ca având origine italiană am fost tolerat. În cei patru ani de ocupație maghiară și mai cu seamă în timpul luptelor ce s-au dat pentru ocuparea Orăzii am riscat percheziții, ca la

Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac (2015) [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871

care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
toate partidele și fariseii care înalță zilnic liturghii luciferice banului? Ochiului dracului? N-avem bani pentru medicamente, n-avem bani pentru pâine și nici chiar de lumânări. De ce, Doamne? Cum e posibil? Cum?? De ce? "Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: Doamne, pe când alții huzuresc mereu Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: Pentru că ești bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de sprijin al părții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
Cum e posibil? Cum?? De ce? "Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: Doamne, pe când alții huzuresc mereu Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: Pentru că ești bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de sprijin al părții dorsale taburetul, doamna Condor, dintr-o curiozitate specifică marilor detectivi, și-a început activitatea de investigație, formulând o întrebare simplă, aparent banală: Doamnă Rozalia, de ce-i așa de afumată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
stângă și biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]