4,654 matches
-
că este prost plasată și că este expusă. Leopold a lăsat rezolvarea problemei pe seama aghiotantului și a șefului statululi major. Brooke a ajuns la concluzia că Overstaeten nu este capabil să înțeleagă situația și nici planurile de luptă ale BEF. Britanicii ar fi trebuit să se sprijine în flancul stâng pe aliatul belgian, dar Broole a început să se îndoiască de capacitatea de luptă a belgienilor. Aceste neînțelegeri nu erau singurele care îi nemulțumeau pe aliați. Aliații erau nemuțumiți de lucrările
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Dyle să organizeze o mai bună defensivă în breșa Leuven-Anvers. Două regimente au acoperit retragerea Diviziilor 4 și 7 belgiene, distingându-se în timpul luptelor de la Tirlemont și Halen. Dată fiind retragerea pe noua linie defensivă, care era acum sprijinită de britanici și francezi, regele Leopold a emis o proclamației pentru ridicarea moralului belgienilor după înfrângerile de pe malurile Canalului Alert. Pentru aliați, incapacitatea belgienilor să își apere frontiera de est a fost o dezamăgire. Se apreciase mai înainte de răzoi că defensiva belgiană
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
produs un efect de domino de prăbușire a liniilor defenisve aliate, armata belgiană, BEF și Armata I franceză fiind obligate să se retragă pe 16 mai ca să nu fie depășite prin flanc și încercuite. Belgienii, care apărau împreună cu francezii și britanicii aliniamentul Koningshooikt-Wavre, au considerat că, dacă Aramata a 2-a franceză nu ar fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a frontului le-a impus francezilor și britanicilor să abandoneze
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
francezii și britanicii aliniamentul Koningshooikt-Wavre, au considerat că, dacă Aramata a 2-a franceză nu ar fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a frontului le-a impus francezilor și britanicilor să abandoneze linia Anvers-Namur cu puternice poziții defensive în favoarea unor poziții defensive improvizate pe cursul râului. În zona de sud, generalul Deffontaine și Corpul al VII-lea belgian au fost obligați să se retragă din regiunile Namur și Liège, deși
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de coasta franceză a Canalului Mânecii. Gort a fost surprins să afle că francezii nu aveau nici planuri, nici trupe de rezervă pentru oprirea atacului german spre Canalul Mânecii. El era foarte îngrijorat de situația Armatei I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că blindatele germane ar fi putut să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum pozițiile defensive proprii
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
un asemenea atac era imposibil de declanșat. Șapte dintre cele nouă divizii ale sale erau angajate în luptele de pe aliniamentul râului Scheldt și, chiar dacă ar fi fost posibilă retragerea lor, această mișcare ar fi creat o breșă între belgieni și britanici pe care inamicul o putea folosi pentru încercuirea primilor. BEF se retrăgeau și luptau de nouă zile fără întrerupere și erau în criză de muniție. După părerea lui Gort, efortul principal trebuia făcut de francezi în sectorul de sud. Poziția
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
regelui, generalul Overstraten, a apreciat că o asemenea mișcare nu putea fi executată de armata belgiană fără să existe primejdia dezintegrării forțelor armate implicate. Francezii au sugerat un alt plan de ofensivă. Ei au cerut belgienilor să retragă Leie, iar britanicilor să se retragă spre frontiera franceză între Maulde și Halluin. Belgienii ar fi trebuit mai apoi să își extindă frontul, permițând unităților BEF astfel eliberate să declanșeze atacul. Pentru acest atac, Armata I franceză urma să suplimenteze efectivele britanice cu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
părți a Belgiei. Armata sa era epuizată și din punct de vedere tehnic era o sarcină care putea fi dusă la îndeplinire cu greutate și într-o perioadă de timp prea lungă. În acest timp, devenise evident pentru belgieni și britanici că francezii fuseseră practic înfrânți, iar forțele aliate din punga de la frontiera franco-belgiană urmau să fie anihilate dacă nu erau luate rapid măsuri. Britanicii, care își pierduseră încrederea în aliații lor, au decis să își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și într-o perioadă de timp prea lungă. În acest timp, devenise evident pentru belgieni și britanici că francezii fuseseră practic înfrânți, iar forțele aliate din punga de la frontiera franco-belgiană urmau să fie anihilate dacă nu erau luate rapid măsuri. Britanicii, care își pierduseră încrederea în aliații lor, au decis să își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul belgian din dimineața zilei de 22 mai se întindea pe aproximativ 90 km de la nord la sud. Belgienii apărau partea estică a frontului aliat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
își pierduseră încrederea în aliații lor, au decis să își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul belgian din dimineața zilei de 22 mai se întindea pe aproximativ 90 km de la nord la sud. Belgienii apărau partea estică a frontului aliat, în vreme ce britanicii și francezii se retrăgeau spre vest pentru apărarea portului Dunkerque. Frontul de vest rămânea intact, dar belgienii ocupau ultima lor poziție fortificată, cea de la Leie. Corpul I belgian, cu doar două divizii incomplete (și acelea cu efectivele incomplete), fusese implicat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
stăvilarele fiind deschise. 2. Armata britanică și Armata I franceză ar trebui să atace spre sud-vest spre Bapaume și Cambrai cât mai devreme, în mod sigur mâine, cu aproximativ opt divizii, cu Corpul belgian de cavaleri pe flancul drept al britanicilor. Acest ordin ignora faptul că armata belgiană nu se putea retrage pe Yser, iar în cazul cavaleriei belgiene nu prea existau șanse ca să se poată alătura atacului la timp. Retragerea belgienilor ar fi avut justificări militare. O linie defensivă pe
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
3, 9 și 10) au declanșat mai multe contraatacuri locale, reușind să captureze 200 de prizonieri din rândul trupelor germane. Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au putut fi stopate decât cu ajutorul intervenției "Luftwaffe". Belgienii le-au reproșat francezilor și britanicilor faptul că în această fază a luptelor nu le-au asigurat sprijinul aerian necesar. Capul de pod german amenința flancul de răsărit al Diviziei a 4-a britanice. Montgomery a mutat în această zonă câteva unități din cadrul Diviziei a 3
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să declanșeze un contraatac împotriva flanclui stâng al germanilor și să slăbească presiunea exercitată asupra belgienilor de vreme ce trupele comandate de von Bock atacau direct împotriva pozițiilor fortificate britanice de la Kortrijk. Înaltul comandament belgian a cerut cel puțin de cinci ori britanicilor să atace flancul stâng vulnerabil al diviziilor germane dintre Scheldt și Leie ca să evite colapsul liniilor belgine. Admiralul Sir Roger Keyes a transmis un mesaj către Înaltul Comandament Aliat: Van Overstraten dorește cu disperare un contraatac britanic puternic. Ori la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
putând duce la crearea unei breșe între pozițiile proprii și flancul sudic al belgienilor de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a germanilor spre Dunkerque ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această manevră a expus flancul Armatei I franceze de lângă Lille. Odată cu retragerea britanicilor, germanii au început înaintarea și au ocupat pozițiile eliberate, ceea ce a dus la încercuirea grosului Armatei I franceze
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această manevră a expus flancul Armatei I franceze de lângă Lille. Odată cu retragerea britanicilor, germanii au început înaintarea și au ocupat pozițiile eliberate, ceea ce a dus la încercuirea grosului Armatei I franceze. Gort și șeful statului său major, generalul Henry Pownall, au fost conștienți că retragerea britanicilor implica distrugerea Armati I franceze și și-
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Armatei I franceze de lângă Lille. Odată cu retragerea britanicilor, germanii au început înaintarea și au ocupat pozițiile eliberate, ceea ce a dus la încercuirea grosului Armatei I franceze. Gort și șeful statului său major, generalul Henry Pownall, au fost conștienți că retragerea britanicilor implica distrugerea Armati I franceze și și-au asumat consecințele deciziei. Luptele din 26-27 mai au dus armata belgiană în pragul distrugerii. Belgienii mai controlau linia Ypres-Roulers în vest și linia Bruges-Thelt în est. Pe 27 mai însă, frontul central
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
spre porturile Nieuport și La Panne, aflate în adândimea teritoriului aliat. În acel moment, belgienii nu mai dispuneau de mijloace de rezistență. Dezintegrarea armatei belgiene și prăbușirea sectoarelor de front pe care le apăra au dus la acuze neîntemeiate din partea britanicilor. Adevărul este că belgienii reușiseră să reziste în condiții de inferioritate numerică și tehnică după retragerea britancilor. De exemplu, a fost apărarea liniei Scheldt, a cărei apărare a fost preluată de belgieni după retragerea Diviziei a 4-a de infanterie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
răspuns la sugestia miniștrilor săi să decidă formarea unui guvern în exil, Leopold a spus „Am decis să rămân. Cauza Aliaților este pierdută.” Capitularea belgienilor a intrat în vigoare la ora patru dimineața a zilei de 28 mai. La început, britanicii și francezii au făcut numeroase reproșuri la adresa aliatului belgian, denunțând capitularea lui Leopold. Mai mult, premierul belgian Hubert Pierlot declarat public că regele a acționat împotriva sfatului guvernului său, care luase o hotărâre în unanimitate în favoarea continuării luptelor. Ca u
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
umane de proporții. Asemenea acuze sunt nedrepte. Aliații au știut și au și admis în particular pe 25 mai în timpul unei întâlniri cu reprezentanții belgieni că armata comandată de Leopold se afla în pragul prăbușirii. Răspunsul lui Churchill și al britanicilor a fost în continuare mai rezervat, cel puțin la nivel oficial. Aceasta s-a datorat și prezentării foarte favorabile a luptei de apărare a belgienilor făcute de by Sir Roger Keyes în ședința de cabinet de pe 28 mai, ora 11
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
sunt aproximative, rapoartele dând cifre diferite. Pierderiel din timpul luptelor din Belgia nu sunt cunoscute, dar francezii au suferit următoarele pierderi de-a lungul luptelor din 10 mai - 22 iunie: Pierderiel din timpul luptelor din Belgia nu sunt cunoscute, dar britanicii au suferit următoarele pierderi de-a lungul luptelor din 10 mai - 22 iunie: Raportul consolidat al "Oberkommando der Wehrmacht" cu privire la operațiunile din vest din perioada 10 mai - 4 iunie (în limba germană: "Zusammenfassender Bericht des Oberkommandos der Wehrmacht über die
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Maxim. Aceasta a fost folosită pe scară largă de către Armata Britanică, Royal Air Force, Marina Regală Britanică și Imperiul Britanic. Mitraliera Vickers sau arma Vickers este un nume folosit în special pentru a se referi la arma de calibrul 0.303 britanic (0,303 inch, aproximativ 7,7 mm), mitralieră răcită cu apă produsă de , inițial pentru armata britanică. Mitraliera necesită de obicei o echipă de șase până la opt oameni pentru a o opera: un trăgător, un om care alimentează arma cu
Mitralieră Vickers () [Corola-website/Science/333254_a_334583]
-
strict literar. Experiența primei conflagrații mondiale a demonstrat că submarinele germane au fost marea amenințare la adresa convoaielor aliate. British Navy și-a echipat ca urmare peste o sută dintre vasele de luptă cu sonare. Dacă în primii ani ai războiului britanicii sarcina urmăririi prin sonar a submarinelor a revenit unui număr redus de vase militare, acest număr a crescut rapid prin transformarea rapidă a unor vase civile de pescuit pentru vânătoarea de U-boot . Principalul obiectiv al tacticii haitei de lupi a
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
Düren. Armata I, care era deja staționată în apropierea Pădurii Hürtgen, trebuia să execute atacul principal prin pădurea Hürtgen spre valea Rurului. Armata a 9-a trebuia să înainteze la nord de pădure, prin câmpia Rurului. Corpul al XXX-lea britanic trebuia să reducă punga de la Geilenkirchen în nord în cadrul unei operațiuni separate, "Clipper". Obiectivul pe termen lung după ce ar fi fost traversată valea Rurului era atingerea aliniamentului Rinului și cucerirea de capete de pod la Krefeld și Düsseldorf, care ar
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
acest moment a mai fost pierdut o lungă perioadă de timp până să fie organizată prima acțiune importantă. Primele tentative au fost făcute de RAF, care a încercat la începutul lunii decembrie să le distrugă în cursul unor bombardamente aeriene. Britanicii au lansat raiduri la care au participat sute de bombardiere, dar distrugerile provocate barajelor au fost neglijabile. Pe 13 decembrie, Corpul V, care ajunsese deja pe malul vestic al Rururlui, a primit ordin să organizeze un atac pornit din mai
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Asediul orașului Calais a fost o bătăile dusă pentru controlul orașului și portului Calais în timpul blitzkriegului german prin care Wehrmachtul a ocupat nordul Franței în 1940. Luptele au precedat cu puțin evacuarea britanicilor din BEF (Corpul Expediționar) prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo. Cele două operațiuni au fost subiect de dezbateri pentru multă vreme, existând păreri conform cărora sacrificarea garnizoanei britanice de la Calais a fost un preț prea mare plătit pentru reușita evacuării de la
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]