4,790 matches
-
Învață-mă și pe mine să fac asta! țip surescitată. Vreau să fac și eu asta! — Și eu! zice Danny. Ridică celălalt shaker, îl răsucește stângaci, apoi îl aruncă spre mine. Eu încerc să-l prind, dar shakerul aterizează pe canapea. — Ai două mâini stângi! mă ia peste picior Danny. Hai, Becky. Trebuie să te antrenezi să prinzi buchetul la nunta asta. — Ba nu! — Ei, nu! Nu vrei să urmezi tu? — Danny... Încerc să râd lejer. Voi doi trebuie neapărat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-au ajuns încă. Poate Elinor n-a reușit să ajungă! Putem să ne așezăm și să bem liniștiți câte o ceașcă de ceai! Slavă Cerului că... — Becky? Mă răsucesc pe călcâie... și-mi stă inima. Uite-i, pe o canapea din colț. Luke are expresia aia radioasă pe care o are ori de câte ori o vede pe maică-sa, iar Elinor stă pe marginea canapelei, îmbrăcată cu un taior în carouri, garnisit cu blană. Are părul țeapăn, ca un coif, dat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceai! Slavă Cerului că... — Becky? Mă răsucesc pe călcâie... și-mi stă inima. Uite-i, pe o canapea din colț. Luke are expresia aia radioasă pe care o are ori de câte ori o vede pe maică-sa, iar Elinor stă pe marginea canapelei, îmbrăcată cu un taior în carouri, garnisit cu blană. Are părul țeapăn, ca un coif, dat cu fixativ, iar picioarele, evidențiate de dresul deschis la culoare, par și mai subțiri decât i le știam. Elinor ridică privirea spre noi, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în urma unui cuplu în vârstă, cu haine de blană asortate. Văd din hol apartamentul, luminat discret, și deja destul de înțesat de oameni. Sinceră să fiu, nu m-am prea înnebunit niciodată după apartamentul lui Elinor. E tot pe bleu, cu canapele de mătase și perdele grele, iar pe pereți sunt atârnate cele mai inexpresive tablouri din lume. Nu-mi vine să cred că îi plac cu adevărat. De fapt, nici nu cred că se uită vreodată măcar la unul dintre ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cynthiei se încordează ușor. Este „Noi îți vom găsi rochia la care visezi“. A, drăguț! spune Suze, încuviințând politicoasă. Ale mele erau mai bune, îmi șoptește în ureche. Cynthia ne conduce înăuntru și ne invită să ne așezăm pe o canapea de culoarea untului. — Mă întorc imediat, spune cordială. Între timp, puteți să vă uitați pe niște reviste. Suze și cu mine ne zâmbim încântate una alteia, după care ea se repede și ia Contemporary Bride, iar eu înșfac Martha Stewart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un peisaj montan care îți taie respirația. Am putea și noi să facem nunta într-un câmp cu maci, iar eu aș putea să-mi împletesc spice de orz în păr, iar Luke ar putea să facă pentru noi o canapea de două persoane, cu mâinile lui, pentru că familia lui se ocupă cu prelucrarea lemnului de șase generații. Apoi ne-am întoarce acasă într-o căruță veche de țară... — Ce e aia „servire franțuzească, mănuși albe“? zice Suze, holbându-se nedumerită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dintre visurile mele! îi explic. Eu am o tonă de visuri. Putem s-o punem pe listă, ca o altă posibilitate? Bine, spune în cele din urmă. Încă una posibilă. Să notez. Se îndepărtează, iar Suze se lasă pe speteaza canapelei și mă privește încântată. — Vai, Bex, o să fie atât de romantic! Tarkie și cu mine ne-am dus și ne-am uitat la biserica în care o să te măriți tu. E foarte frumoasă! — E drăguță, sunt eu de acord, înăbușindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sherman și... — Becky? Glasul lui Luke îmi dispersează gândurile. Ce-i cu tine? — Nimic, spun, dându-mi seama cu o ușoară tresărire că tocmai sunt pe cale să dau peste măsuța de cafea. Totul e perfect. Mă așez lângă el pe canapea, Elinor îmi întinde un pahar cu vin rece ca gheața și iau o înghițitură, uitându-mă pe fereastră la luminile strălucitoare ale Manhattanului care se întind până în depărtări. Elinor și Luke sunt în mijlocul unei discuții despre Fundație, așa că iau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
problemă! Nimic important, mă trezesc spunând. Păi, îmi pare bine că te-am auzit... pa! Las receptorul jos, tremurând vag. E doar pentru câteva zile. Ce contează câteva zile? Mă întorc în sufragerie, unde Danny stă într-o rână pe canapea, zapând. — Toate bune și frumoase? zice, ridicând capul. Da, spun. Parcă ziceai ceva de o băutură. — E în shaker, spune, dând din cap spre dulăpiorul de cocktail, exact în clipa în care ușa de la intrare se deschide. — Bună! strig. Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
niște miros de ceară topită. Ieri am încercat să mut mobila ca s-o așez într-o manieră mai feng shui și mai armonioasă. Dar Luke a intrat în sufragerie exact în clipa în care am dat una cu piciorul canapelei în DVD player, și nu cred c-a fost prea impresionat. Dumnezeule, aș vrea foarte mult să-și deschidă sufletul în fața mea, așa cum fac personajele din Cei mai frumoși ani. Însă, de fiecare dată când îl întreb „Vrei să vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu cred c-a fost prea impresionat. Dumnezeule, aș vrea foarte mult să-și deschidă sufletul în fața mea, așa cum fac personajele din Cei mai frumoși ani. Însă, de fiecare dată când îl întreb „Vrei să vorbim?“ și bat ușor în canapea invitându-l să se așeze, el, în loc să zică „Da, Becky, aș vrea să-ți împărtășesc niște lucruri care mă macină“, el ori mă ignoră pur și simplu ori îmi spune c-am rămas fără cafea. Știu că a încercat s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rochie. — Becky, cred că avem ceva de discutat, spune Christina, privindu-mă insistent. Erin, te rog strânge tu toate astea și cere-i scuze Carlei în numele meu. Becky, vino cu mine. Intrăm în biroul elegant în tonuri de bej, cu canapea din piele întoarsă, și ea închide ușa. Se întoarce și - preț de o clipă cumplită, am sentimentul că o să urle la mine. Dar, în loc de asta, îmi face semn să mă așez și mă scrutează atent. — Ce faci, Becky? Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
drăguță, zice mami, clătinând din cap. Unele fete nu înțeleg deloc ce e aia recunoștință. Nu pricep în ruptul capului chestia asta. Lucy lucrează pentru Wetherby’s Investment Bank. Locuiește cu Tom în Reigate. Au perdele care se asortează cu canapeaua. Unde naiba l-a cunoscut pe basistul ăsta cu piercing în sfârc? Îmi vine brusc în minte conversația pe care am auzit-o fără voia mea în grădină, când am fost acolo ultima dată. Lucy nu părea prea fericită. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înțeles, spune Danny, gata să se retragă. Te... cred pe cuvânt la faza asta. Becky, cred că e timpul să te culci. — Da. Așa cred și eu. Ne vedem mai târziu. Intru clătinându-mă în apartament, arunc toată corespondența pe canapea și mă duc direct spre dormitor, la fel de hotărâtă ca un drogat care tânjește după doza lui. Somn. Am nevoie de somn... Luminița de la robotul telefonic începe să pâlpâie și, în timp ce mă lungesc în pat, mă întind și apăs pe buton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zic repede. Pe bune, totul e super! Sunt doar puțin obosită. — Pari cam terminată. Mă duc să pun de-un ceai, și pe urmă vreau să aflu totul despre Suze. Iese din cameră, iar eu mă prăbușesc fără vlagă pe canapea. Ce naiba fac acum? The Pines Elton Road 43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX CĂTRE BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 mai 2002 Becky, draga mea, nu vreau să te îngrijorezi, dar se pare că femeia aia deranjată la cap despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea. Fac niște cafea proaspătă (fără cofeină - asta are voie Michael să bea de la o vreme) și amestec în ierburi, care nu-mi prea place cum arată, după care ne croim drum care cum poate prin harababura din sufragerie către canapea. — Deci, spune el, dând la o parte un teanc de reviste pentru a se putea așeza. L-a ajuns și pe el stresul, până la urmă. Îmi urmărește mișcările, în timp ce îi torn laptele, cu mâinile tremurând. După cum se prezintă lucrurile, văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
după o pauză, nu pot să vină. — Păcat. Când vin încoace? — Ăă... Iau o înghițitură de cafea, evitându-i privirea. Nu știu ziua exactă... — Becky? Vocea lui mami răsună veselă în cameră, iar eu sar ca arsă, vărsând cafea pe canapea. Becky, scumpa mea, trebuie să vorbim despre formație. Mi-au spus că nu pot să cânte „Rock DJ“, pentru că basistul lor nu poate să cânte decât la patru corzi. Așa că mi-au trimis o listă de melodii pe care pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Auzi, te superi dacă te sun eu mai încolo? Am puțină treabă acum. Dar, scumpa mea, trebuie neapărat să-mi aprobi lista de melodii! Îți trimit un fax? — Da. OK, da. E foarte bine. Trântesc receptorul și mă întorc pe canapea, încercând să par stăpână pe situație. — Da’ știu că mama ta e implicată cu trup și suflet în pregătirile de nuntă, spune Michael zâmbind. — A... da. Este. Telefonul începe să sune din nou și îl ignor. Voiam de mult să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui mami. Mă întreba Janice: cum vrei să fie împăturite șervețelele? Mitră de episcop sau lebădă? Înhaț telefonul cât ai clipi. — Mami, te rog frumos, hai să vorbim mai încolo. Am musafiri! — Te rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe bune, și dacă le faci lebădă, cât o să rămână așa? Două secunde, cel mult! — Becky! exclamă mami, șocată. Cum vorbești? Janice a făcut un curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mult. Mă privește pătrunzător. Ceva nu e în regulă aici. — Eu... Nu, totul e OK. Pe bune... Mă opresc în clipa în care din colțul camerei se aude un zgomot egal și lin. Faxul lui mami. Arunc repede cutia pe canapea și mă arunc spre fax. Dar Michael e mai agil ca mine. Înșfacă pagina din aparat și începe s-o citească. — „Muzica pentru nunta Rebeccăi și a lui Luke. Data: 22 iunie. Locație: The Pines, Elton Road 43... Oxshott...“ Ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ăsta e atât de imens că în mod sigur am să mă rătăcesc, așa că mă duc înapoi la parter și trec cât pot de firesc de Palm Court, spre lifturi. În clipa în care trec de un alcov cu o canapea, mă opresc. Un păr negru familiar. O mână familiară, care ține ceva ce pare gin tonic. — Luke? El se întoarce spre mine și mă privește alb - și abia atunci îmi dau seama că am fața pe jumătate ascunsă. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
alcoolismului țăranilor români - scrie ziaristul - nu are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul rural : „Nu-i omul bețiv fiindcă este cârciumă În sat, după cum nu-i muierea săltăreață fiindcă are canapea la Îndemână. Și cârciuma și canapeaua Își fac loc acolo unde sunt cerute” <endnote id="(100, pp. 113-115)"/>. Ulterior, același Miron Cristea a devenit patriarh, iar la Începutul anului 1938 a fost numit prim- ministru. Tot În acea perioadă, ziarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul rural : „Nu-i omul bețiv fiindcă este cârciumă În sat, după cum nu-i muierea săltăreață fiindcă are canapea la Îndemână. Și cârciuma și canapeaua Își fac loc acolo unde sunt cerute” <endnote id="(100, pp. 113-115)"/>. Ulterior, același Miron Cristea a devenit patriarh, iar la Începutul anului 1938 a fost numit prim- ministru. Tot În acea perioadă, ziarul de extremă dreapta Porunca Vremii (nr.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
executate. Senatorul Sergiu Nicoaescu susține că pistolul ar fi fost ținut cu două mâini care se sprijineau pe masă. Așa cum am văzut pistolul a rămas pe masă după împușcatură, iar rănitul a încercat să se ridice și a căzut pe canapeaua din spatele scaunului". M. M.: Deci, s-au scuturat urmele. S. B.: Condrea Alexandru spune că s-au conservat probele.: "M-am întors în biroul colonelului Pârcălăbescu, am văzut că pistolul era în același loc. Am luat măsuri de conservare a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
al Statului major al Gărzilor patriotice. Acesta din urmă a scos cartușul de pe țeava pistolului, iar pistolul, împreună cu încărcătorul cu muniție, au fost puse într-un plic alb care s-a sigilat cu scotch. S-a conservat vestonul și husa canapelei și două carnete cu un stilou". M. M.: Ce zice că rezultă din expertiza balistică? S-a tras cu pistolul respectiv? Trebuia să facă expertiza balistică a glonțului, a pistolului, să vadă: s-a tras cu el, nu s-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]