4,702 matches
-
ai modernității europene este plină de lupte și compromisuri, generate de interese contradictorii, care au Încercat să-și impună agenda proprie asupra acestui proces. Europenii se miră adeseori de ce noi, americanii, prin contrast, am fost atât de Încrezători În teoria capitalistă și atât de patrioți și loiali față de țara noastră. Diferența constă În aceea că America nu a trebuit să facă față intereselor conflictuale, care adesea au Împiedicat dezvoltarea piețelor libere și a statelor-națiune În Lumea Veche. Experimentul politic și economic
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
africani În sudul Americii au anulat orice iluzie pe care americanii ar fi putut-o avea despre noblețea experimentului american. În mare măsură totuși proiectul american a fost ferit de obstacolele tradiționale și interesele conflictuale În măsura În care a fost posibil. Clasa capitalistă și guvernul țării au fost rar În conflict. S-a presupus pur și simplu că rolul pricipal al guvernului era protejarea proprietății private a cetățenilor săi, care Înseamnă protejarea unei economii bazate pe o piață capitalistă liberă. În Europa Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a fost posibil. Clasa capitalistă și guvernul țării au fost rar În conflict. S-a presupus pur și simplu că rolul pricipal al guvernului era protejarea proprietății private a cetățenilor săi, care Înseamnă protejarea unei economii bazate pe o piață capitalistă liberă. În Europa Însă, eventual, guvernul, chiar dacă fără tragere de inimă și-a asumat rolul de a tempera excesele pieței printr-o redistribuire mai echitabilă a bogăției pentru a se asigura că nici o persoană nu este lăsată deoparte. Astfel, americanii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cei mai patrioți oameni de pe Pământ, deoarece noi vedem economia noastră de piață liberă și guvernul american drept garantul visului american. Dacă oricare dintre aceste instituții ar suferi un eșec sau dacă americanii ar ajunge să creadă că ori sistemul capitalist ori forma noastră de guvernământ reprezentativ nu mai promovează visul american, ci, din contră, Îl subminează, stabilitatea sistemului Însuși ar fi pusă la Îndoială - acest lucru Începând să se Întâmple datorită influenței În creștere a corporațiilor asupra politicilor guvernamentale, polarizării
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
introduse ca o modalitate de a opri hemoragia care ducea la o deconstrucție pe scară largă a activităților guvernamentale. Exista o teamă reală printre liderii politici, În anii ’80 și ’90, că guvernul era pe cale să implodeze și că piața capitalistă ar putea să devină singurul arbitru al relațiilor umane. Mulți au avertizat că noțiunea de democrație era Întoarsă cu susul În jos și că opțiunile politice, care În mod tradițional se realizau prin vot de către cetățeni, depindeau din ce În ce mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
civile Împuternicesc oamenii să lupte pentru interesele lor Într-o lume În care corporațiile și guvernele este mai puțin probabil ca o vor face. Activiștii argumentează că o dependență prea mare de piața globală dereglementată a dus la o lăcomie capitalistă neînfrânată și, În același timp, la o diminuare a rolului tradițional al guvernului ca agent al redistribuției și furnizor al serviciilor sociale esențiale. Autorii studiului (realizat la Universitatea Johns Hopkins), cu privire la creșterea semnificativă a instituțiilor societății civile, au conchis că
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spre sfârșitul anilor ’80, guvernul american și-a adâncit angajamentul pentru o politică externă liberală. Atât președintele George Bush, cât și președintele Bill Clinton, au militat pentru o liberalizare sporită a comerțului, În speranța creării, În sfârșit, a unei piețe capitaliste globale, dominată de puterea economică a Americii. Angajamentul Americii la o politică externă multilaterală, bazată pe alianțe, a suferit o schimbare bruscă odată cu alegerea președintelui George W. Bush, În anul 2000. Politicienii conservatori și ideologii de extremă-dreaptă pregătiseră terenul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Adams, Charles, For Good and Evil: The Impact of Taxes on the Course of Civilization, Madison Books, New York, 1993, pp. 360-364. 67. Roosevelt, Theodore, The New Nationalism, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1910 (reeditată În 1961), p. 33. Capitolul 7. Inventarea piețelor capitaliste și a statelor-națiune 1. Heilbroner, Robert L., The Making of Economic Society, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1962, pp. 36-38, 50. 2. Polanyi, Karl, The Great Transformation: The Political and Economic Origins of Our Time, Beacon, Boston, 1944, p. 70; Jones, E.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și social, putând fi considerate astfel a fi doar un singur caz. Țările care actualmente se industrializează se influențează și ele reciproc în strategiile pe care le adoptă. În plus, ele sunt influențate și de modelul de industrializare din țările capitaliste dezvoltate. Lumea actuală nu este deci compusă din colectivități care evoluează independent, ci interdependent. Interdependența limitează însă dramatic variația naturală a fenomenelor sociale, restrângând astfel baza empirică a sociologiei. Interdependența fenomenelor sociale lasă fără răspuns întrebarea dacă particularitățile lor reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sunt lanțuri cauzale declanșate de un fenomen social important - o criză economică, o epidemie -, de un proces social mai general - industrializare, urbanizare, creșterea nivelului școlar - sau o caracteristică structurală profundă a colectivității - productivitatea muncii, tipul de tehnologie, organizarea socialistă sau capitalistă. Toate acestea sunt cauze „îndepărtate”, indirecte, dar nu mai puțin importante. Putem în acest punct să definim un lanț cauzal canonic: acesta începe fie cu o decizie, fie cu un fenomen social important, un proces global, un parametru structural al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variabilă. Aceasta face ca teoriile universale să reprezinte doar scheme abstracte al căror conținut trebuie specificat pentru fiecare sistem în parte. Dacă analizăm, de exemplu, schimbarea structurii unui microgrup, a unei întreprinderi sau a unei societăți globale, schimbarea unei societăți capitaliste sau a uneia socialiste, vom avea nevoie de modele teoretice diferite, specifice pentru fiecare dintre aceste mari clase de fenomene, deși o anumită structură conceptuală abstractă va fi comună - teoria abstractă a schimbării sociale. Teoria abstractă nu poate să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ceea ce într-un context social poate fi cauză, în altul încetează a mai fi. În acest sens, Traian Rotariu (1980) argumentează că relația dintre inegalitatea șanselor școlare și inegalitatea socială s-ar putea să nu mai fie generală. În societatea capitalistă actuală, inegalitatea șanselor școlare este o sursă (cauză) a inegalității sociale. Nu înseamnă însă că dacă s-ar produce o egalizare a șanselor școlare în acest tip de societate, aceasta ar duce și la oegalizare a șanselor sociale. Este probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar duce și la oegalizare a șanselor sociale. Este probabil, în acest caz ca să apară alte surse de inegalizare socială. Stratificarea socială (poziția socială) este explicată prin variabile contextuale diferite în contexte sociale diferite. Astfel, într-o societate de tip capitalist, poziția socială este determinată în primul rând de mijloacele economice de care dispune respectiva persoană; într-o altă societate, ea ar putea fi determinată primar de alte criterii, ca poziția într-un sistem de rudenie, apartenența la o clasă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Teoria abstractă a stratificării sociale este, astfel,puțin operațională în explicarea societății egiptene antice sau a societății americane contemporane. Pentru a deveni cu adevărat utilă, ea trebuie completată cu teorii contextuale ale stratificării în diferite tipuri de societăți (tributală, feudală, capitalistă). Acesta este, în fapt, punctul de vedere marxist în explicarea fenomenelor sociale: teoriile sociologice abstracte, universale, deși utile, nu pot oferi explicații satisfăcătoare fenomenelor sociale concrete; acestea trebuie explicate prin analiza structurilor particulare ale fiecărui tip de societate în parte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicații satisfăcătoare fenomenelor sociale concrete; acestea trebuie explicate prin analiza structurilor particulare ale fiecărui tip de societate în parte. Lucrarea lui Engels Situația clasei muncitoare din Anglia reprezintă un exemplu clasic de asemenea analiză; ea scoate în evidență impactul organizării capitaliste, a poziției proletariatului în societatea capitalistă asupra atitudinii acestei clase față de statul, dreptul și moralitatea societății burgheze. Putem înțelege în acest moment mai bine o anumită particularitate a organizării sociologiei ca disciplină științifică. În cadrul acestei discipline se pot distinge mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuie explicate prin analiza structurilor particulare ale fiecărui tip de societate în parte. Lucrarea lui Engels Situația clasei muncitoare din Anglia reprezintă un exemplu clasic de asemenea analiză; ea scoate în evidență impactul organizării capitaliste, a poziției proletariatului în societatea capitalistă asupra atitudinii acestei clase față de statul, dreptul și moralitatea societății burgheze. Putem înțelege în acest moment mai bine o anumită particularitate a organizării sociologiei ca disciplină științifică. În cadrul acestei discipline se pot distinge mai multe nuclee de organizare teoretică. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
abstracte ale diferitelor fenomene sociale importante de explicat: teoria stratificării sociale, teoria criminalității, a sărăciei, a calității vieții, a războiului și păcii, a întreprinderilor etc. Pe de altă parte, există teorii ale diferitelor tipuri de societăți; ale societăților socialiste sau capitaliste, ale societăților preindustriale sau industriale. În fine, există teorii contextuale care fac legătura dintre teoriile abstracte ale diferitelor fenomene sociale și teoriile tipurilor de societate în cauză. O teorie a calității vieții într-o societate socialistă și o teorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În fine, există teorii contextuale care fac legătura dintre teoriile abstracte ale diferitelor fenomene sociale și teoriile tipurilor de societate în cauză. O teorie a calității vieții într-o societate socialistă și o teorie a calității vieții într-o societate capitalistă vor avea în comun teoria abstractă a calității vieții, cât și o teorie contextuală a calității vieții într-o societate de tip industrial, dar vor diferi prin variabilele contextuale specifice celor două forme de organizare socială. Variabilele acționale sau pragmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
marile procese structurale ce caracterizează societatea globală nu influențează evenimentele din cadrul întreprinderii. A devenit însă clar că nu putem înțelege logica interioară a proceselor psihosociale făcând abstracție de logica globală a societăților din care fac parte acestea. Organizarea macrosocială (socialistă, capitalistă) își pune amprenta asupra tuturor proceselor din cadrul întreprinderii. Identificarea structurii. Adesea, interacțiunea dintre elementele unui sistem duce la stări caracterizate printr-o ridicată compatibilitate reciprocă, la creșterea coerenței interne, luând naștere stări de echilibru care, odată atinse, tind să se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ei, și aceasta poate lua diferite variante structurate ca ierarhie democratică (democrație locală, la bază, de tipul modelului propus de Likert) sau democrație „la vârf (sistemul autoconducerii). O colectivitate umană, trăind în anumite condiții, poate adopta o organizare de tip capitalist sau socialist; și în interiorul acestor mari opțiuni, sunt posibile mai multe variante. O persoană, în condiții similare de viață, poate sunt un anumit stil de viață sau altul: centrare pe profesie sau pe viața de familie, ascensiune socială sau distracții
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează o asemenea poziție diferențială. Ea nu consideră organizarea existentă a societății capitaliste drept singura sau cea mai bună posibil, ci, supunând-o unei critici de fond, explorează totodată alternativa socialistă de organizare socială. Distincția dintre sistemul abstract și structurile sale alternative deschide o perspectivă plină de consecințe pentru explicația sociologică. În principal
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai scurtă; datorită acestui fapt, lungimea celor două cozi va tinde să se egalizeze. Suprasistemele pot fi compuse din persoane, ca în cazul celor două cozi aflate în echilibru, sau din sisteme sociale care au finalități pregnante. Economia de tip capitalist poate fi privită ca un suprasistem compus din întreprinderi private. Lumea contemporană nu reprezintă un sistem dominat de finalități proprii globale, ci un suprasistem compus dintr-o mulțime de state, fiecare dintre ele având finalități specifice mult mai pregnante decât
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalităților sistemelor componente (statelor). Analiza dinamicii suprasistemelor deschide o perspectivă nouă asupra înțelegerii sistemelor înseși, din care sunt compuse primele. Un asemenea unghi de vedere ni-l oferă Ilie Bădescu (1984). Pornind de la teoria lui Immanuel Wallerstein (1979) asupra economiei capitaliste mondiale (în termenii propuși aici, un suprasistem) și a dinamicii „centru/periferie”, Bădescu oferă o imagine stimulativă a particularităților evoluției social-economice și, în mod special, culturale ale României, în contextul jocului forțelor europene și mondiale. Putem distinge două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a întreprinderii, trebuie să o privim însă și în calitatea ei de suprasistem. Teoria lui Marx ne oferă o asemenea perspectivă. El argumentează necesitatea considerării intereselor distincte ale claselor angajate în activitatea productivă - burghezia și proletariatul - pentru înțelegerea dinamicii întreprinderii capitaliste. Întreprinderea trebuie privită ca un suprasistem compus din persoane angajate într-un proces complex de competiție pentru statut social, putere, prestigiu, beneficii. Sunt situații în care deciziile organizaționale sunt luate în funcție de finalitățile întreprinderii, dar sunt situații în care, dimpotrivă, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
actuale. Orientarea întreprinderii americane, argumentează economistul american, nu este determinată, în primul rând, de interesul general al colectivității, nici de cel al beneficiarilor direcți ai produselor întreprinderii (clienții) sau de cel al posesorilor de capital, cum se întâmplă în întreprinderea capitalistă clasică, ci de interesele „tehnostructurii”. Astfel, tendințele de extindere ale întreprinderii americane actuale nu se explică, în mare parte, prin rațiuni de rentabilitate, ci prin finalitatea nemărturisită de a se crea noi posibilități de promovare pentru cei din conducerea tehnic-administrativă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]