23,403 matches
-
Ernest”. Pentru totdeauna isteț rostogolește-te În original, man from the moon Lider sindical și compozitor (1879-1915), executat În urma unui proces controversat și devenit subiect al mai multor cîntece folk. Anarhist rus, de descendență nobiliară (1842-1921), reprezentant al mișcării anarho-sindicaliste. Celebră grevă din anul 1913, izbucnită la fabrica de mătase Paterson din New Jersey. Aproximativ „tataie picior strîmb”
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
știe că n-avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trăiască mai departe. Își privi mîna și-și mișcă degetele: nu păreau să fie folositoare. — Oamenii nu ajung totdeauna ceea ce ar fi vrut să ajungă, spuse Anna. — Bineînțeles. Orice băiat dorește să devină un erou, un mare explorator, un autor celebru... Numai că de obicei prea puține dorințe de acest fel se realizează. Băiatul care voia s-ajungă bogat devine funcționar la bancă; cel care se visa explorator devine un funcționar colonial, plătit cu o leafă de mizerie ca să supravegheze, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
realizează. Băiatul care voia s-ajungă bogat devine funcționar la bancă; cel care se visa explorator devine un funcționar colonial, plătit cu o leafă de mizerie ca să supravegheze, pe o arșiță cumplită, munca băștinașilor; iar băiatul ce se voia autor celebru sfîrșește prin a fi angajat În redacția unui ziar de trei parale... Scuză-mă, te rog! adăugă Digby. Nu prea mă simt În puteri. SÎnt ușor amețit. Trebuie să Încetez... lucrul... pe ziua de azi. Se poartă bine cu dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nou o sumedenie de nume altădată familiare, dar pe fiecare pagină de ziar Îl Întîmpina și cîte un nume de om ilustru, despre care n-auzise niciodată pînă atunci. Alteori dădea și peste cîte un nume cunoscut al vreunui politician celebru cu douăzeci de ani În urmă. Se simțea ca Rip Van Winkle, revenit În lume după un somn de un sfert de veac; nu mai recunoștea pe nimeni și aproape nimic nu-i mai amintea de propria-i tinerețe. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Minte! exclamă Anna. Nu-l asculta! — Poftim! Te Îndeamnă să nu m-asculți! Asta nu te intrigă? Te vrea așa cum ești, nu cum ai fost... — Vreau un singur lucru - filmul! strigă Rowe. — Poți citi În ziare povestea vieții dumitale. Erai celebru, crede-mă! Anna se teme că, aflînd adevărul, ai putea să te crezi prea important pentru ea. — Dacă-mi dai filmul... Și-ți spun și ce știu despre dumneata? Hilfe părea să Împărtășească pînă la un punct ațîțarea lui Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
George al V-lea (1865-1936), care și-a sărbătorit, În 1935, douăzeci și cinci de ani de domnie. Un șiling are doisprezece pence. Înainte de război, fabricanții de țigări din Anglia introduceau În pachetele de țigări cîte o ilustrație, Înfățișînd personaje din cărți celebre sau locuri istorice. Cumpărătorii puteau, dacă aveau răbdare, să-și procure seria completă a acestor ilustrații. . Orășel din apropierea Londrei. . Plecați, slujba s-a Încheiat, aici, În sensul de: faptul s-a consumat, nu mai e nimic de făcut (În lat.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gălbui. Am recunoscut proiectul unei reclame de televiziune pe care-o pregătisem. Pentru acel film cu buget ridicat, o reclamă de treizeci de secunde făcând publicitate noii game de mașini sport Ford, speram să folosim o actriță dintre cele mai celebre. În după-amiaza accidentului, participasem la o conferință cu Aida James, o regizoare liber-profesionistă pe care-o convocaserăm. Din întâmplare, una dintre actrițe, Elizabeth Taylor, era pe cale să înceapă lucrul la un nou film artisitic la Shepperton. - M-a sunat Aida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale camerelor de reacții termonucleare, ale încăperilor de control cu faianță albă, ale misterioaselor scenarii de circuite electronice? Îmbrățișând-o pe Gabrielle, mi-am imaginat, așa cum mă învățase Vaughan, accidentele în care ar fi putut fi implicați cei frumoși și celebri, rănile care ar fi putut da naștere fanteziilor erotice, extraordinarele acte sexuale celebrând posibilitățile tehnologiilor nemaipomenite. În fanteziile acestea eram capabil în sfârșit să vizualizez acele morți și răni de care mă temusem întotdeauna. Mi-am închipuit soția rănită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cinema. Multe dintre actele sale sexuale erau în mod evident modele pentru cele pe care și le imagina întreținute de actriță în automobil. Cu toate acestea, Vaughan elaborase deja actele sexuale imaginare întreținute în mașină de o sumedenie de personalități celebre - politicieni, câștigători ai premiului Nobel, atleți internaționali, astronauți și criminali -, la fel cum își imaginase deja și moartea fiecăreia în parte. În timp ce ne plimbam împreună prin parcările aeroportului, căutând o mașină pe care s-o luăm cu împrumut, Vaughan mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sacrificate pe altarul unor rațiuni de stat (ori de partid) sau colective (în numele clasei muncitoare). Statul era net deasupra individului și intereselor individuale identificându-se cu partidul iar partidul cu liderul său. Prin urmare se ajungea din nou la acea celebră expresie: «Statul sunt eu!» (formula regelui despotic Ludovic al XIV-lea). Caracteristic pentru lipsa de transparență din aceste regimuri totalitariste comuniste este însăși limbajul său de lemn, exprimat atât în cadrul «cuvântărilor», cât și în presă: Limba de lemn este un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dovedit a fi mai degrabă o trambulină pentru emigrare, o modalitate de a obține «pașaportul Goma». După acest moment, de-a lungul anilor ’80, protestele intelectualilor (Mihai Botez, Mircea Dinescu) au fost mai ales individuale. Primele scrisori comune de protest, celebrele scrisori «ale celor șase» și «ale celor 18», au fost difuzate la Radio Europa Liberă la sfârșitul lui 1989, în pragul colapsului regimului. Cât privește securitatea și represiunea politică, după 1948 „represiunea a devenit și mai violentă lovind, conform principiului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
1949 și 1953, un număr imposibil de stabilit de deținuți politici, multe zeci de mii în orice caz, după unele surse peste 91.000 de persoane în perioada 1950-1964, au trudit până la exterminare pe șantierul canalului Dunăre - Marea Neagră sau în «celebrele» închisori Sighet, Gherla, Râmnicu Sărat sau Malmaison. [...] Represiunea, care în această perioadă a îmbrăcat poate formele cele mai violente din întreaga Europă de Est, s-a îndulcit întrucâtva după moartea lui Stalin; între 1956-1959 însă, de frica exemplului unguresc și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prosperitate și a lăsa cetățeanul numai să spere este cea mai mare imprudență a politicianului care crede că mulțimea este un animal fără creier. Disprețul pentru bunul-simț general popular a surpat mulți regi, și asta am învățat-o din istorie. Celebra legătură de fân pusă în fața măgarului care duce samarul, în speranța că o va atinge vreodată, într-un viitor imprecis, pachetul de hrană, ține cât poate să țină. Măgarul mai are însă un obicei prost: dă îndărăt.» [...] Datul îndărăt» din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este cimentat prin minciună și de aceea dorința de adevăr are efecte distrugătoare asupra lui. Lupta împotriva comunismului este lupta pentru reconstruirea normalității democratice, pentru eliberarea de sub dominația totalitară a unui spațiu social cât mai larg. Un alt disident polonez celebru, Adam Michnick, eseist politic, fost membru în conducerea „Solidarității”, vede în lupta împotriva minciunii și în reconstrucția societății civile obiectivele centrale ale luptei împotriva comunismului. Lupta împotriva comunismului nu putea fi lupta pentru puterea politică pur și simplu, ci lupta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe Dunăre până la Viena, unde luă barcastrada B9. După Köln trecu pe B33. Dar în fața muzeului observă că mâncase toate petalele. Firea lui de gândac de Colorado triumfase din nou. „Asta e“, își zise, aruncând tulpinile în cutia poștală a celebrei instituții. Vâsli în continuare înspre Denver, unde locuia un bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
riști să faci o apreciere compromițătoare, ca de exemplu: - Pentru mine e puțin cam lent - sau: - Îmi place pentru că e ironic - iar ea replică: - Adevărat, așa credeți? N-aș spune... - și tu rămâi descumpănit. Te lansezi vorbind despre un autor celebru, pentru că ai citit una din cărțile lui, două cel mult, iar ea, fără ezitare, atacă operele sale complete, pe care s-ar spune că le cunoaște la perfecție, iar dacă are vreun dubiu, e și mai rău, pentru că te întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ai citit una din cărțile lui, două cel mult, iar ea, fără ezitare, atacă operele sale complete, pe care s-ar spune că le cunoaște la perfecție, iar dacă are vreun dubiu, e și mai rău, pentru că te întreabă: - Și celebrul episod cu fotografia tăiată e în cartea asta sau în alta? Le încurc întotdeauna... - Tu încerci să ghicești, dat fiind că ea se-ncurcă. Iar ea: - Cum, ce spuneți? Nu se poate... - Ei, să spunem că v-ați încurcat amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l citești. „Ce importă numele autorului de pe copertă? Să ne transportăm cu gândul peste trei mii de ani. Cine știe ce cărți din epoca noastră vor mai exista, cine știe ce nume de autori vor mai fi cunoscute? Vor exista cărți ce vor rămâne celebre, dar care vor fi considerate opere anonime, cum e pentru noi epopeea lui Ghilgameș; vor exista autori ale căror nume vor fi întotdeauna celebre, dar de la care nu va rămâne nici o operă, cum s-a întâmplat cu Socrate; sau, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai exista, cine știe ce nume de autori vor mai fi cunoscute? Vor exista cărți ce vor rămâne celebre, dar care vor fi considerate opere anonime, cum e pentru noi epopeea lui Ghilgameș; vor exista autori ale căror nume vor fi întotdeauna celebre, dar de la care nu va rămâne nici o operă, cum s-a întâmplat cu Socrate; sau, poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui unic autor misterios, ca Homer.“ — Ați văzut ce raționament grozav? exclamă Cavedagna; și adaugă: Culmea e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exclusivitatea mondială chiar și în limba originală a autorului? Fapt este că Ermes Marana, care pare să fi devenit managerul lor, oferă lui Cavedagna o opțiune asupra noului și mult-așteptatului roman Într-o rețea de linii ce se leagă a celebrului scriitor irlandez Silas Flannery. O altă scrisoare, tot din Cerro Negro, e scrisă, în schimb, pe tonul unei evocări inspirate: prezentând - se pare - o legendă locală, cuprinde povestea unui bătrân indian numit „Părintele Povestirilor“, de vârstă imemorabilă, orb și analfabet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de vârstă imemorabilă, orb și analfabet, care povestește neîntrerupt istorisiri ce se petrec în țări și timpuri complet necunoscute lui. Fenomenul a atras la fața locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane publicate de autori celebri fuseseră recitate cuvânt cu cuvânt de vocea răgușită a „Părintelui Povestirilor“ cu câțiva ani înainte de tipărirea lor. Unii spun că bătrânul indian ar fi izvorul universal al materiei narative, magma primordială din care se ramifică manifestările individuale ale fiecărui scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
carte? S-ar întrerupe, oare, după primul paragraf? Ar prelungi la infinit preliminariile? Ar interpola un început de narațiune în altul, ca în O mie și una de nopții? Astăzi mă voi apuca să copiez primele fraze ale unui roman celebru, ca să văd dacă încărcătura de energie conținută în acel început trece asupra mâinii mele, care, după primirea impulsului corect, ar trebui să funcționeze singură. Într-o zi extrem de caldă de la începutul lui iulie, către seară, un tânăr a coborât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
receptorul în furcă. — Unora le vine greu să dea ceva, comentă ea. Asta are de-a face cu modul în care au fost aduși pe lume. Am citit despre asta într-o carte. Există un doctor pe nume Freud, foarte celebru, care a scris multe cărți despre astfel de oameni. — E din Johannesburg? se interesă domnul J.L.B. Matekoni. Nu cred, răspunse Mma Potokwane. E o carte de la Londra. Dar e foarte interesantă. Zice că toți băieții sunt îndrăgostiți de mamele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]