7,296 matches
-
întâmplat când ai sunat la ziar? —Era doar echipa de la știrile de noapte - au spus că nu știu ce fac editorialiștii lor. Mi-au dat numărul lui de mobil. —Pe care îl aveam deja. Tăcerea dură mai mult de un minut, Maggie chinuindu-se să se gândească la următoarea lor mișcare. Apoi, deodată, Uri sări în picioare și fugi spre mașină. —Uri, Uri, ce s-a întâmplat? Urcă mai repede în mașină. Uri îi spuse că pe când era în armată ieșea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
marine, ci despre ea. După care o făcea lată, scoțând totul la lumină. Făcuse asta și în acel moment din trecut. O costase atât de scump, încât ai fi presupus că învățase să se controleze. Dar nu. Iat-o acum chinuindu-se să nu roșească. — Uri Guttman s-a dovedit o sursă inestimabilă. —Arheologie, zici? Bruce Miller își punea șervețelul în jurul gâtului. — Asta transformă și noaptea trecută într-o coincidență sau cum? —Noaptea trecută? —Atacul împotriva Bet Alpha. —Vă referiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici la unul din episoadele decisive ale culturii umane, akedah-ul, momentul în care marele părinte l-a dus pe fiul său la Muntele Moriah, pentru a-l sacrifica zeului al cărui prim credincios devenise. Timp de secole, evreii s-au chinuit să înțeleagă ce fel de tată e în stare să-și ucidă propriul fiu și ce fel de Dumnezeu e Cel care i-a cerut asta. Și nu există îndoieli în privința asta, Avraam a fost gata să facă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la fel de uluit ca și cei doi. Shimon Guttman, acum cu transpirația curgându-i pe frunte, scoase de undeva de dedesubt, un obiect pe care îl arătă la cameră. Maro și cam de aceeași mărime cu o casetă audio. Maggie se chinuia să-și dea seama la ce se uita. Dar chipul lui Uri era luminat de revelație. Știa exact despre ce era vorba. Probabil crescuse printre lucrurile astea. Nu-ți voi arăta textul de aproape, spuse Uri, traducând în continuare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu sunteți membru al grupului. Capetele de iepure rămaseră nemișcate prin apropiere. Erau și ele blocate în afara cordonului, dar ceva legat de neclintirea lor o neliniștea pe Maggie. Se gândi la cei care îi mânuiau, oricine ar fi fost aceștia, chinuindu-se cu algoritme complexe, utilizând programe de deparolare serioase, lucrând la spargerea barierei lui Guttman. Dacă acești oameni fuseseră destul de inteligenți pentru a o urmări pe Maggie sau pe Lola Hepburn până în acest punct în Second Life, cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
căluș. Știind că vorbele erau inutile, adăugă: și ce ați făcut cu Uri? Doi dintre bărbații din fața ei înaintară un pas, ca și cum ar fi anticipat și încercat să prevină o reacție violentă. Și aveau dreptate: instinctiv, încercă să scape. Se chinui să-și miște brațele, dar își dădu seama că erau legate cu ceva ce părea a fi bandă adezivă din plastic, ca o etichetă lipită pe un produs nou, atât de rezistentă, încât putea fi tăiată doar cu o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mici părți din fețele lor, care nu erau ascunse. Ochii bărbatului mai înalt, din stânga ei, erau negri, inexpresivi și sticloși, ca un iaz înghețat iarna. Lăsa impresia că până și asta, priveliștea unei femei înconjurate de bărbați mascați, care se chinuia să respire, îl plictisea. Maggie se uită la partenerul lui sau mai degrabă se uită către el, sperând să găsească acolo vreo licărire de umanitate. Dar ceea ce văzu îi dădu fiori. Căci ochii verzi ai acestui om trădau într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
susținut al muzicii tehno de la radio, le explică încântat indiciul tatălui său. — Vedeți, l-am citit prea repede. Am presupus că „Mergi spre vest, tinere“ trebuia să se refere la Zidul de Vest. Era evident. Dar de ce s-ar fi chinuit tata atâta doar ca să facă ceva evident? Voia să spună mergi spre vest prin Ierusalim, spre vestul orașului. În locul pe care „fratele meu“ - tatăl tău, Mustafa - l-ar fi știut. Indiciul era în cuvântul Mishkan. Poate să se refere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de parc-ar fi și el de culoare. — Are dreptate, îl susținu din toată inima Darlene. — To’ te-ai lăsat de binefaceri pen’ cei orfani și nu vrai nici s-ajuți portaru’, poate dai ceva unei fete sărace care se chinuie să vândă apă chioară ca să ia un amărât de comision. Ce zici? (Jones văzuse pasărea zburătăcind în jurul scenei în timp ce Darlene se străduia să danseze. Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reacție normală. Este ceva neobișnuit pentru tine. — Faci toate astea numai ca să mă înfurii? Poți să mă înfurii și fără să te străduiești atâta. Și acum las-o în pace. Singura ei dorință este să se pensioneze. E ca și cum ai chinui un animal necuvântător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie în somn. — Ascultă ce spune, strigă fericită doamna Levy. Și tu vrei să o arunci afară în zăpadă? Abia am reușit să-i pătrund în suflet. E ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
impunător pe platforma de sus a câte unui autobuz blestemat, trecea peste poduri cu șine sau gonea pe pistele unor aeroporturi, gata să se ciocnească cu câte un avion cu reacție care aterizase și se îndrepta spre el. Noaptea era chinuit de vise, iar ziua de traseul imposibil pe care i-l fixase domnul Clyde. Nimeni din Cartierul Francez nu părea interesat de crenvurști. Și în consecință câștigul pe care îl aducea acasă era tot mai mic, iar mama lui tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a spus Gonzalez că l-a mușcat de mână pe gangsterul ăla. Trebuie să o văd. Vechea ei ură față de Levy Pants a ieșit din nou la suprafață. — Tot vrei să te mai joci cu hoașca aia senilă? N-ai chinuit-o destul? — Tu chiar nu vrei să fac nici cea mai mică faptă bună? Nici în cărțile de psihologie nu dai de un individ ca tine. Ar trebui să te duci la doctorul lui Lenny, măcar pentru a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se arătă surprins. Dar buzele lui se mișcară din nou. — Geen lichten dwaas. — E răcit? întrebă nervoasă o femei. Parcă tușește? — Nu tușește, spuse o altă voce. Hagar aruncă o privire peste umăr. Un bărbat solid, din spate, care se chinuise să țină pasul cu ceilalți, cu fața roșie și gâfâind, ținea acum un casetofon în mână, îndreptându-l spre urangutan. Avea pe față o expresie hotărâtă. — E un truc de-al tău? îl întrebă el pe Hagar. Nu, răspunse acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
imaginație care făceau din el un bun cercetător, îl făceau să fie și puțin isteric. Era înclinat să se auto-diagnosticheze cu boli îngrozitoare. Mergea la doctorul lui la fiecare două săptămâni și îi dădea telefon chiar și mai des. Era chinuit de dureri, mâncărimi, iritații și temeri bruște, care îl trezeau în miez de noapte. Dramatiza problemele mărunte. Un accident minor era o încercare letală, dacă îl ascultai pe Henry povestind. Așa încât, deși comportamentul lui legat de călătoria la Bethesda era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise Adam, în timp ce serveau prânzul. Mă simt bine, Josh. Mulțumită ție. Sunt puțin cam obosit, câteodată. Și am pielea uscată. Am făcut câteva riduri. Dar mă simt bine. De ce? — Eram curios, spuse Josh, pe un ton cât mai indiferent. Se chinuia să nu se holbeze la fratele lui. De fapt, aspectul lui Adam se schimbase radical. De unde înainte avea doar câteva fire cenușii la tâmple, acum îi încărunțise tot părul. Linia părului se retrăsese. Pielea din jurul ochilor și buzelor era ridată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știu e că am auzit-o pe Nadejda țipând, iar când m-am dus în bucătărie, ea arăta spre fereastră. M-am uitat și am văzut pasărea planând spre sol. Bineînțeles, am alergat imediat în stradă, dar dispăruse. Ticălosul se chinuia să nu zâmbească. — Richard, este o problemă foarte serioasă. E un animal transgenic. Dacă scapă, e posibil să își transmită genele și altor papagali. Te asigur că a fost un accident. — Unde e Nadejda? — Vine la prânz, acum. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a Javei. La o mie trei sute de kilometri depărtare. — Și camera e în avion? — Da, așa cred. Gorevici continuă să se învârtă pe loc, evitând privirea acuzatoare a lui Zanger. Era o adevărată comedie a erorilor. În junglă, Gorevici se chinuise să resusciteze maimuța aproape o oră, înainte ca animalul să dea semne de viață. Apoi se luptase să lege urangutanul și să-l tranchilizeze din nou, mai puțin, de data aceasta, monitorizând cu atenția reacțiile lui, pentru ca acesta să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
el, pentru că, dintr-o dată, începu să țipe. Femeia închise ușile mașinii. Înainte ca mașina să înceapă să se miște, Dave urlă și sări în spatele ei, prinzându-se de mânerele ușii. Mașina albă acceleră, prinzând viteză. Dave nu-și dădu drumul, chinuindu-se să-și mențină echilibrul. Când reuși să se prindă mai bine, se trase în sus, așa încât să poată vedea prin geamul din spate. Îi văzu pe bărbatul în halat alb și pe femeie împingându-l pe Jamie pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atât de bine exersat Încât ajunsese să nu mai pară nici fals, nici prostesc. Sunteți pacienta care avea programare la ora trei? Recepționera părea să aibă mari dificultăți În pronunțarea literei r și, ca pentru a compensa acea lipsă, se chinuia foarte mult accentuând sunetul, ridicând vocea și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi lăsa gura apă după niște ardei umpluți - un fel de mâncare extrem de Înșelător, de vreme ce fiecare din surorile ei Îl gătea Într-un stil total diferit. Ardei... umpluți... Respirația ei Își Încetinea ritmul pe măsură ce păianjenul Începea să coboare. Pe când se chinuia Încă să privească tavanul, Zeliha avu senzația că celelalte persoane din Încăpere nu se aflau În același spațiu ca și ea. Păși În regatul lui Morfeu. Era prea multă lumină acolo, totul era aproape strălucitor. Încet, cu mare băgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
străino! Intră, așază-te și tu la masa noastră, a spus Banu, Întinzând gâtul pe deasupra unei aripioare crocante de pui la cuptor. Profetul Mahomed ne sfătuiește să Împărțim mâncarea cu străinii. Buzele Îi erau lucioase, obrajii la fel, de parcă se chinuise ceva timp să-și Întindă grăsimea de pui pe toată fața, până și pe ochii ăia ai ei căprui și luminoși. Cu doisprezece ani mai În vârstă și cântărind cu treisprezece kilograme mai mult decât Zeliha, părea a-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cel părăsit și cel care părăsise se modifica. Acum Îndrăgostitul tatuat se simțea superior, ca și când cheia inimii fostei iubiri se afla În mâinile lui sau ale ei. De Îndată ce se ajungea În această fază și fosta iubire Își pierdea atracția, cei chinuiți de suferințe stăruitoare ale inimii puteau În sfârșit să renunțe la obsesia lor, pentru că iubirea adoră puterea. De aceea ne putem Îndrăgosti nebunește de alții, dar rareori putem răspunde iubirii celor Îndrăgostiți nebunește de noi. Istanbulul fiind unor oraș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țină celor din grup un discurs despre istoria baletului. — Da, da, Cecchetti, a chicotit Poetul Extrem de Netalentat și s-a apucat să-i explice lui Armanoush: dacă n-ar fi fost el, balerinii n-ar mai fi trebuit să se chinuie mergând pe vârfuri, Înțelegi? — Ce-o fi fost În capul lui? a adăugat cineva și apoi s-au pus cu toții pe râs. — Spune-ne, Amy, de unde ești? a Întrebat-o Poetul Extrem de Netalentat pe Armanoush peste murmurul obișnuit din cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care dezvăluia educația ei, rușinea de a-i fi văzuți chiloții dominându-le pe toate celelalte. Însă apoi, Într-o clipă, un val de panică a măturat umilința. A Încercat să-l oprească cu o mână, În timp ce cu cealaltă se chinuia să-și tragă fusta la loc, Însă Înainte să-și dea seama el i-o ridicase din nou. Ea a luptat, el a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imprudent În spațiul strâmt dintre dric și camioneta Coca-Cola din față. Șoferul de lângă Asya a Înjurat furios Încetinind. În timp ce acesta mormăia printre dinți alte Înjurături, iar Armanoush se uita la taxiul din față cu o uimire crescândă, Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]