4,545 matches
-
văruite, mângâind evantaiele agățate pe pereți sau numărând ciucurii care împodobeau fața de masă. Seara, tinerii se întorceau acasă. Nu vorbeau mult, sau dacă vorbeau o făceau numai ca să spună că nu era încă momentul. După masă, Marcel cânta din chitară și beau toți lichior mirosind a anason. Rambert avea aerul că reflectează. Miercuri, Marcel se întorsese spunând: "S-a hotărât pentru mâine seară la miezul nopții. Fii gata". Din cei doi oameni cu care păzeau postul, unul era atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de chitară: „Hare Krishna, Hare, Hare!”. Pentru noi, relația cu cei duși este alta. Suntem o cultură foarte rădăcinoasă și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca un copil căruia i se dă pe neașteptate drumul acasă de la școală. O iau pe Broadway și o cotesc pe un drum lateral, trecând pe lângă tarabe cu poșete contrafăcute, accesorii colorate pentru păr și un tip care cântă la chitară, dar cam aiurea. Curând mă trezesc mergând pe o străduță pietruită superbă, apoi pe alta. De fiecare parte, se află clădiri vechi de cărămidă roșie, cu scări pentru incendiu de sus până jos, cu copaci plantați pe trotuar, și atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
real? Nu cumva noi eram visul lor? Avatul, crapul, lipanul și somnul mureau de bătrânețe. Carasul și plătica își așteptau genocidul din plictiseală. Plevușca murea de infantilism. Miresele morunilor își depuneau icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite îmi picura pe față. Pescari înecați își atârnau hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
dl.Voiosu”,îi răspunse necunoscutul. Nu se poate ! Dl.Voiosu sunt eu”. ”Ba se poate. De fapt sunt dl.primar Voiosu”. Dl.Voiosu,fabricantul de spirtoase realiză faptul că a făcut un salt temporal.De undeva se auzea vocea și chitara lui Pavel Stratan,cântând melodia “Eu beu,puțin câte puțin”... “Deci ajung primar !” cugetă plin de emoție. Celălalt domn Voiosu nu comentă. ”E bine să-ți schimbi mașina !”,îl sfătui cu afabilitate. ”Mâine să vii cu un camion modern și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
numismat. Are toate monedele și bancnotele tranziției. Un ziarist i a trecut pragul casei și a scris un articol intitulat „Muzeul din apartament”. Acum este din nou mândru. Alături de o pianina clasică are și o pianină electronică.Cânta și la chitară. Intre timp soția s-a resemnat. Dar și-a luat revanșa.S-a înnoit... „Ca și Veronica Micle Damele ce le cântați Știu ca să desfunde sticle, Dar înfundă pe bărbați”. (G.Lesnea) “E un secret,ascuns în noi Momentul plin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
surdină au ascultat acordurile din „The lady in red” de Chris de Burgh.Cina se dovedi romantică. -Un toast,preciză Emil.Ridic pocalul pentru frumusețea ta,pentru splendoarea acestei întâlniri,pentru împlinirea destinului.Cin!... De pe noul disc erau învăluiți de chitarele din „Wonderful Tonight” de E.Clapton.Alinta se strânse la pieptul lui.O sărută tandru pe gât,pe păr,pe frunte,pe năsuc și coborî la buza de jos.Percuția tobelor îi determină să găsească o poziție adecvată îmbrățișării.Inimile
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bună învățătura Evangheliei și libertatea adusă de Cristos? Oare în locul lui Robespierre, a lui Marx, Lenin, Fidel Castro nu-i mai bun Martin Luther King sau Ioan Paul al II-lea? In locul armelor, nu-i mai bună muzica unei chitare? Oare vor ajunge vreodată instituțiile să înțeleagă ca omul și viața lui sunt de neatins, și că el, capodopera creației, are deasupra lui doar pe Dumnezeu creatorul și răscumpărătorul său? Sunt întrebări ce mi le pun și nu este prima
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cele din urmă, Luke a trecut la subiect. Ar fi vrut să ne mai vedem. Să mă invite la cină, dacă eram de acord. Pe tot parcursul convorbirii, Brigit stătuse la un metru de mine și cântase frenetic la o chitară imaginară. își rășchirase picioarele și își scuturase sălbatic pletele, dând din cap în sus și-n jos. Pe când refuzam cu stângăcie invitația lui Luke, Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în fața mea. Ăăă, nu, nu cred, am bolborosit răspunzându-i lui Luke. Vezi tu, eu, ăăă, nu vreau un prieten. Ceea ce era o minciună sfruntată. Nu-l voiam pe el ca prieten. Brigit se așezase în genunchi, cânta frenetic la chitară și privea în tavan cu o expresie de genul „Am orgasm“, pe care chitariștii o afișează în permanență. Din fericire, Luke nu a încercat să mă convingă că am putea să ne întâlnim ca simpli amici. Bărbații trecuți în categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă adun ca să pot vorbi. Dar nu! Mai urma o strofă. Domnul Plant o luase din nou din loc, urlând și cârâind și promițând amor pasional în stânga, în dreapta și în mijloc. După care a urmat un solo frenetic de chitară. Și, în final, vocea lui Shake spunând: „Fă chestia cu mesajul, băiete!“ Dar eu mi-am pierdut tot curajul. Mi-am adus aminte cât de furios fusese Luke, cât de rău fusese cu mine. Mi-am adus aminte că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă lase să intru. Am plătit imediat fiindcă auzeam voci cunoscute, am coborât scările spiralate apoi m-am întânit pentru prima oară în viață cu o orgă de lumini. În sală luminau ca de pe altă planetă postere imaginând dansatori sălbateci, chitare electrice, portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Marius arunca bulgări în Sini și ea râdea ferindu-se pe cât putea din calea proiectilelor albe. Era veselă. Uitase dorul de casă, de prietenul ei care cu siguranță că n-o mai aștepta, de frați, de muzica folk și de chitara ce suspina sub mângâierile lui Marian. În acele momente se născuse din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ea simți instinctiv că mă jignise și se rugă: ― Iartă-mă! Am spus o prostie! I-am mângâiat absent părul, privind în gol, fără a-i răspunde, căci iertarea nu venise încă de la inimă. Iliuță începu, de astă dată la chitară, balada lui Ciprian Porumbescu. Asta ne făcu să uităm de-a binelea supărarea. ... Ascultam furați de muzică și dispoziția noastră de receptivitate era așa de lacomă, încît cel mai mizerabil cântec ni se părea fermecător. Pesemne unde îl înfrumusețam cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
anumită măsură. Cu mici excepții. Adică era în stare să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict... Vechea noastră chitară de acasă, la care tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict... Vechea noastră chitară de acasă, la care tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu în contul cui sau a ce unchiu-meu a sechestrat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict... Vechea noastră chitară de acasă, la care tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu în contul cui sau a ce unchiu-meu a sechestrat-o în apartamentul lui de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zicem a blocului unde locuiau mătușă-mea Anamaria și unchiu-meu, prin nu știu ce minune luminată de soare la orele după-amiezii. Ce găseai în interiorul apartamentului era cu siguranță mai puțin plăcut. Iar de un cui bătut în rama ușii atârna frumusețea de chitară de la noi de-acasă. Acolo în cui, chitara era la fel de refugiată ca și familia noastră. Nu și a unchiului Vartan. Fiindcă ei se mutaseră de la Chișinău la București cu câțiva ani înainte de război. Deci, cum s-ar zice, de bunăvoie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și unchiu-meu, prin nu știu ce minune luminată de soare la orele după-amiezii. Ce găseai în interiorul apartamentului era cu siguranță mai puțin plăcut. Iar de un cui bătut în rama ușii atârna frumusețea de chitară de la noi de-acasă. Acolo în cui, chitara era la fel de refugiată ca și familia noastră. Nu și a unchiului Vartan. Fiindcă ei se mutaseră de la Chișinău la București cu câțiva ani înainte de război. Deci, cum s-ar zice, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, nu speriați, ca noi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Fiindcă ei se mutaseră de la Chișinău la București cu câțiva ani înainte de război. Deci, cum s-ar zice, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, nu speriați, ca noi, de venirea rușilor. Poate că din când în când ștergeau de praf chitara aia, dar nimeni nu-i mai atingea corzile. Într-o duminică i-am vizitat, mulți ani după povestea cu ceasul de argint. Nu era acasă decât văru-meu Amedeo, croitorul. Am dat, la plecare, să iau chitara din cui și să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când ștergeau de praf chitara aia, dar nimeni nu-i mai atingea corzile. Într-o duminică i-am vizitat, mulți ani după povestea cu ceasul de argint. Nu era acasă decât văru-meu Amedeo, croitorul. Am dat, la plecare, să iau chitara din cui și să plec cu ea. Văru-meu a sărit ca ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreau să spun? Nu, nu înțeleg. Ei, nu-nțelegi! Casa-i goală. Poți să vii și tu din când în când cu câte-o fată, ce naiba-i de ne'nțeles? Uite, îți las cheia. Și ce legătură are asta cu chitara? Păi ia gândește-te cât te-ar costa să-ți iei cameră la hotel! Deci asta era. Totul pe lume se plătea. Chiar în avans. Mi-am amintit de fruntea înaltă a unchiului meu Vartan, cu golfurile ei adâncite în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară a coapselor, pe care nu se străduia să și le țină lipite. Chitara n-am mai recuperat-o niciodată. BASARABENCELE RUSOAICE Iată, într-o fotografie veche de culoare sepia, două doamne șezând pe o bancă, într-un parc, iar între ele, un domn. Una din doamne, cea din dreapta, e mama mea, iar bărbatul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]