7,605 matches
-
care le include; caracterul sistematic și continuu - se desfășoară pe o anumită perioadă de timp, în mod sistematic și continuu, permit asigurarea mecanismului de feed-back - sumativ și formativ; se finalizează prin evaluare sumativă, presupunând, însă, și evaluarea formativă a achizițiilor comportamentale operatorii exersate pe o perioadă determinată de timp, în contextul specific acestor structuri didactice. stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare și detalierea conținuturilor tematice ale fiecărei unități în raport cu acele competențe specifice care le sunt asociate prin programă; verificarea
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
într-o varietate de contexte - acasă, la serviciu, în educație și instruire. În termeni mai generali, „a învăța să înveți” contribuie puternic la managementul traseului profesional. Competențe de relaționare interpersonală și competențe civice: Competențele de relaționare interpersonală cuprind toate formele comportamentale care trebuie stăpânite pentru ca un individ să fie capabil să participe într-un mod eficient și constructiv la viața socială, și să rezolve conflictele, dacă e cazul. Abilitățile interpersonale sunt necesare pentru interacțiunea efectivă, individual și în grupuri, și sunt
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
discipinar. Prin „competență disciplinară” avem în vedere: efectuarea în scris a unei operații matematice (adunare, scădere etc.) construirea unui unghi drept cu ajutorul echerului etc. Termenul englezesc „skill” este cel mai adecvat pentru savoir faire. El vizează competențele dintr-o perspectivă comportamentală, în scopul extinderii abordării prin prisma obiectivelor specifice sau operaționale. b) uneori este utilizat un sens savoir-faire general care presupune: argumentarea, structurarea propriilor gânduri, exprimarea orală și scrisă, sintetizarea informațiilor, evaluarea, verificarea, managementul timpului, lucrul în echipă, căutarea informației etc.
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
neputință se naște din faptul că lucrurile însele, printr-o teribilă răsucire, prin așezarea lor stranie, îmi ascund soluția? Dispunerea lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întâi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încâlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elementul dinamic al scenariului peratologic în momentul nașterii lui. Această marcă a începutului va rămâne o constantă în universul spiritualității eline, pe care o vom regăsi deopotrivă în gândirea cosmologică a presocraticilor, în conceptul aristotelic de prudență (phronesis), ca modalitate comportamentală care face din cunoașterea limitelor proprii un reper existențial suprem<ref id=”1”>Vezi, în acest sens, P. Aubenque, La prudence chez Aristote, Paris, 1976 (ed. I, 1963), în special secțiunea finală, La source tragique.</ref>, sau în tragicul elin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
I.COMUNICAREA ÎN ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ “Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire.” (Rudyard Kipling) I.1. Introducere Studiile din domeniul educațional au arătat că deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performantele scăzute, probleme emoționale și comportamentale, dificultăți de adaptare socială. Dificultățile de stabilire și menținere a relațiilor interpersonale reduc calitatea și frecvența experiențelor de învățare, ceea ce duce la scăderea performanțelor școlare. Deprinderile de comunicare și relaționare reprezintă un factor protector față de comportamentele de risc și față de
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
decide fie să nu spunem nimic, fie să-i întoarcem spatele. O comunicare eficientă are următoarele caracteristici: * Pornește de la datele realității concrete, prezența situației; * Congruența dintre mesajele verbale și nonverbale; * Acordarea feed-back-ului reciproc; * Efect de autoreglare asupra conduitei personale - homeostazie comportamentală; * Facilitarea conștientizării de sine; * Adaptarea creativă a persoanei. Există obișnuințe verbale care blochează comunicarea pe care fiecare dintre noi le folosim, uneori inconștient sau conștient: * Amenințările; * Dirijarea; * Ordinele; * Critica; * Tăinuirea informațiilor cheie; * Interogarea; * Refuzul de a accepta problema; * Dignosticarea motivelor
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
se argumentează; * când au loc multiple conversații; * când cineva pune întrebări irelevante; * când se încearcă schimbarea subiectului; * când se rătăcește pe lângă subiect; * când se vorbește cu tonalitate ciudată; * când se recurge la ambiguitate; * când se vorbește prea mult; 2) obstacole comportamentale: * când se evită privirea directă în ochi; * când pari plictisit; * când transmiți semnale ciudate: înclinații ale capului, bătăi din picioare; * când privești ostentativ la ceas; * când răsfoiești ziare, hârtii; * când interpretezi greșit anumite comportamente; * când faci confuzii transculturale; 3) obstacole
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
1. Menținerea unei relații pozitive pe perioada conflictului prin ascultarea activă, utilizarea întrebărilor deschise, clarificarea mesajelor; 2. Diferențierea dintre evenimente, comportament și interpretarea lor, evaluarea diferitelor opțiuni; 3. Focalizarea pe problemă și nu pe persoană, folosirea unor termeni concreți, specifici, comportamentali în descrierea situației și în general, utilizarea unui limbaj adecvat; 4. Utilizarea comunicării directe, fără a reacționa cu propriile argumente clarificarea întrebărilor, solicitarea informațiilor pentru înțelegerea situației evitarea învinovățirii și etichetării interlocutorului, evaluarea impactului conflictului asupra relației sau grupului; 5
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
va avea parte de o atenție mai mică în beneficiul părții ce a utilizat tactica; * “rezumarea incorectă” - în timpul prezentării stadiului la care s-a ajuns, se face o eroare în interes propriu; În desfășurarea oricărei negocieri trebuie evitate câteva erori comportamentale: * agresivitatea (agresiunea și furia întunecă înțelegerea fenomenelor); * personalizarea (legarea unei situații conflictuale de o anumită persoană); * neînțelegerea (înțelegerea greșită a unor gesturi, afirmații care țin de un anumit specific cultural); * uni-raționalismul (să se considere ca unic adevărul propriu); * neascultarea (lipsa
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
numai dacă este asigurată evaluarea lui, realizată prin comportamentul conexiunii inverse, iar prin evaluare reglarea și autoreglarea desfășurării conflictului. Confruntarea ideilor, nevoilor și intereselor celor care participă în conflict, provoacă schimbări în personalitatea lor, mai ales la nivel atitudinal și comportamental. Schimbările se produc ca efect al dezbaterii, confruntării. Cunoașterea efectelor produse și stabilirea concluziilor potrivite apartine procesului de evaluare pe baza căruia mediatorul conflictului poate decide asupra măsurilor ce trebuie luate, mai concret zis, poate lua decizii de optimizare, de
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
Ca esență a celor de mai înainte - prin analogie - putem stabili anumite concluzii despre calitatea procesului de rezolvare a conflictului, despre participanții în conflict cu calitățile lor morale și psihice, motivația lor (interese, nevoi, dorințe), despre schimbările lor atitudinale și comportamentale. Evaluând în cursul/timpul procesului, mediatorul poate lua decizii de optimizare sau de îmbunătățire a procesului de dezvoltare a conflictului. Numai prin prisma schimbărilor petrecute în personalitatea participanților, în cadrul procesului, îi putem aprecia pe ei (atitudinea lor față de rezultatul și
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
anunța evenimentul celui care era pe casă; acesta se apuca să observe animalul zodiacal care tocmai se pregătea să răsară, făcând astfel horoscopul." Pentru nașterile din timpul zilei, se cerceta starea cerului noaptea, după 12 ore, deducîndu-se astfel ușor tipologia comportamentală. Se înțelege de la sine, că pe vremea aceea, orice astrolog era dublat de un astronom veritabil. Cu timpul, pentru a ușura munca profesioniștilor, la configurarea unei teme natale diurne, sau al unei nașteri petrecute cu ani în urmă (ceea ce necesita
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
propune să demonstreze că în funcție de stilul parental copiii recurg la acte deviante diferite și că există o legătură semnificativă între factorii de personalitate: încredere și superioritate de sine, persuasiune și tăria de caracter și asumarea responsabilității propriilor acte și devianța comportamentală. S-au ales stilurile parentale deoarece rolul mediului familial în generarea devianței comportamentale este deosebit de important. Familia constituie factorul primordial al formării și socializării copilului, reprezentând cadrul fundamental în interiorul căruia sunt îndeplinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și că există o legătură semnificativă între factorii de personalitate: încredere și superioritate de sine, persuasiune și tăria de caracter și asumarea responsabilității propriilor acte și devianța comportamentală. S-au ales stilurile parentale deoarece rolul mediului familial în generarea devianței comportamentale este deosebit de important. Familia constituie factorul primordial al formării și socializării copilului, reprezentând cadrul fundamental în interiorul căruia sunt îndeplinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare. Mediul familial este locul unde copilul deprinde modelul primelor contacte cu adultul și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și socială. În această acțiune, rolul părinților are o importanță fundamentală, deoarece nici un copil nu poate fi educat decât într-o ambianță definită de afectivitate și dragoste. Relația părinți-copii deține un rol deosebit atât în fixarea celor mai adecvate deprinderi comportamentale, cât și în asigurarea unei condiții psihologice normale. O asemenea relație presupune norme precise, care corespund următoarelor abiective ce stau la baza rolurilor părinților si așteptărilor copilului: a) dragoste, concretizată în asigurarea protecției și securității .Dragostea părintească presupune încredere și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fără nici o explicație să fie executate și nu ezită să utilizeze forța atunci când acțiunile sau ideile copilului sunt în conflict cu ceea ce părinții cred că este bine. Deși pot simți afecțiune pentru copiii lor, ea este rar exprimată verbal sau comportamental. Rareori apare și dialogul sau negocierea, afirmațiile de tipul: „Fac acest lucru pentru binele tău. Pe mine mă doare mai mult decât te doare pe tine" sau „Vei face acest lucru pentru că așa spun eu", fiind frecvente. În școală, copilul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acest lucru pentru binele tău. Pe mine mă doare mai mult decât te doare pe tine" sau „Vei face acest lucru pentru că așa spun eu", fiind frecvente. În școală, copilul părinților autoritar-subiectivi se descurcă destul de bine și nu pune probleme comportamentale. Dezavantajele acestui stil educațional parental sunt, cel mai adesea: creșterea ostilității, stima de sine redusă, nivelul ridicat al depresiei și împiedicarea dezvoltării competenței sociale a copilului. El se conformează deciziilor parentale de teama consecințelor și nu ca urmare a unei
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
controlul puternic al comportamentului și nivelul redus al afecțiunii, în timp ce, părinții autoritar-obiectivi combină nivelul scăzut al controlului psihologic cu gradul ridicat al controlului conduitei și al afecțiunii exprimate față de copil. Părinții supraprotectori utilizează maximal toate cele trei dimensiuni. 2. DEVIANȚĂ COMPORTAMENTALĂ 2.1. Devianța-concept și fenomen. Majoritatea indivizilor dispun de mijloacele psihologice și condițiile sociale necesare unei bune adaptări și integrări sociale. De asemenea, majoritatea indivizilor se conformează normelor societății în cea mai mare parte a timpului; acest lucru se datorează
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
care reprezintă maniera cea mai obișnuită de adaptare individuală; conformitatea devine reperul în raport cu care toate celelalte modalități de adaptare personală sunt estimate ca “devieri” sau “deviante”. 3.Devianța. Constă în nonconformitatea cu normele sociale sau în conflictul normativ cu standardele comportamentale ale comunității. Din perspectivă sociologică, devianța nu se confundă cu nonconformitatea; ea se referă la nonconformitatea cu normele sociale generale, dar implică și conformarea cu normele proprii unui subgrup social sau cu cele ale unei subculturi. Devianța include acele comportamente
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
evoluțiile socioculturale. Devianța în sens sociologic se aseamănă cu devianța în sensul statistic de abatere de la tendința centrală a unui grup, cu deosebirea că ceea ce este sociologic deviant este în mod necesar și dezaprobat. c) Criteriul magnitudinii și gravității actului comportamental - definește ca deviante doar conduitele care se abat semnificativ de la expectanțele normative ale celorlalți și care sunt considerate periculoase. Conceptul-cheie în înțelegerea acestei perspective de definire este cel de marjă a comportamentelor acceptabile sau de variabilitate comportamentală, care se bazează
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și gravității actului comportamental - definește ca deviante doar conduitele care se abat semnificativ de la expectanțele normative ale celorlalți și care sunt considerate periculoase. Conceptul-cheie în înțelegerea acestei perspective de definire este cel de marjă a comportamentelor acceptabile sau de variabilitate comportamentală, care se bazează pe constatarea faptului că, în cele mai multe cazuri, normele nu se referă strict la un anumit comportament ( pe care îl interzic sau îl promovează), ci la o clasă de comportamente. Pragul de toleranță socială al grupului cu privire la gradul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de comportamente. Pragul de toleranță socială al grupului cu privire la gradul de apropiere dintre conduita unui individ și normă depinde și de importanța normei respective. În general, în reglarea normativă a comportamentului se manifestă mai curând permisivitate și toleranță la variabilitatea comportamentală decât interdicții și constrângeri precise. Astăzi se admite existența diferențelor interindividuale în raportarea la norme. De aceea, devianța nu se referă la orice variație în conduite, ci la variații care se situează în afara câmpului conduitelor tolerante în mod curent de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ca normele acestor grupuri să fie divergente" <footnote M.N.Turliuc, curs Psihologia comportamentului deviant footnote> . Astfel, devine posibil ca aceeași conduită să fie estimată ca normală sau deviantă în funcție de normele/valorile diverselor grupuri normative; b) situația socială; un anumit act comportamental poate fi condamnat într-o împrejurare specifică și perceput ca fiind corect în altele ; de exemplu, o crimă este considerată un delict grav, dar nu și în situația unui război; c) statutul și rolul autorului; chiar într-o comunitate ce
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și sociale). Având în vedere această extindere și diversificare a conținutului conceptului, apare întrebarea dacă se mai poate conserva coerența internă a domeniului din vreme ce acoperă realități atât de diferite, precum omuciderea și surditatea. Răspunsul este firmativ: toate categoriile comportamentale și stările psihofizice invocate mai sus au în comun faptul că reprezintă devieri de la valorile, normele, așteptările comunității. Ele pot fi ordonate pe o scală de la perfect voluntar la involuntar, configurându-se în acest mod o structură specifică a universului
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]