7,252 matches
-
ți-l dau joi seară, adică peste vreo douăzeci de ore, dar nu mai am timp și de el în momentul de față, așa că ți-l dau acum. Însemnările unui Cronicar începute de mâna unui Împărat! Ce onoare rușinoasă! Un Cronicar trebuie să aibă grijă el însuși de consemnarea istoriei și a vieții celui pe care îl slujește. De asta e Cronicar! Am scris din când în când. Dacă se va întâmpla ceva și nu vom reuși, măcar aceste cuvinte vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de față, așa că ți-l dau acum. Însemnările unui Cronicar începute de mâna unui Împărat! Ce onoare rușinoasă! Un Cronicar trebuie să aibă grijă el însuși de consemnarea istoriei și a vieții celui pe care îl slujește. De asta e Cronicar! Am scris din când în când. Dacă se va întâmpla ceva și nu vom reuși, măcar aceste cuvinte vor păstra în ele adevărata natură a lucrurilor care s-au petrecut aici. Își pusese între aceste pagini grijile sale probabil. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se afla undeva, în partea opusă a Pământului. Răsăritul din inima sa era la fel de roșu ca și cel care se profila acum în fața noastră și care părea că arde acest acoperiș greu de nea al lumii! Eu știu... pentru că sunt Cronicar! Capitolul 20 Istorie E greu de înțeles momentul în care au început toate astea. Vor fi unii care vor plasa începutul prin 1700, când și-a făcut apariția Nemoh Biostir în lume și a luat calea pirateriei pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Imperiului și Divizarea Lumii, evenimente care s-au succedat în timp. Multe lucruri importante s-au întâmplat în Anii scurți ai Împărăției, dar cel demn de a fi pomenit, deși pare minor, e stabilirea Arhivei. Aceasta e deservită de către un Cronicar și doar de către acesta! Fiecare Împărat are Cronicarul său! Felix Amadeo l-a avut pe Arvon Mircea, care s-a regăsit în acest post, iar Corvium Bozov mă are pe mine. Fiecare e unic și seamănă întrucâtva cu cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
succedat în timp. Multe lucruri importante s-au întâmplat în Anii scurți ai Împărăției, dar cel demn de a fi pomenit, deși pare minor, e stabilirea Arhivei. Aceasta e deservită de către un Cronicar și doar de către acesta! Fiecare Împărat are Cronicarul său! Felix Amadeo l-a avut pe Arvon Mircea, care s-a regăsit în acest post, iar Corvium Bozov mă are pe mine. Fiecare e unic și seamănă întrucâtva cu cel pe care-l slujește. Acum, trebuie insistat asupra Cronicarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cronicarul său! Felix Amadeo l-a avut pe Arvon Mircea, care s-a regăsit în acest post, iar Corvium Bozov mă are pe mine. Fiecare e unic și seamănă întrucâtva cu cel pe care-l slujește. Acum, trebuie insistat asupra Cronicarului, pentru că poate fi prost înțeles. Este uman, dar sunt unele caracteristici care îl distanțează cât de cât de rasa din care face parte. El împărtășește cu Împăratul pe care îl slujește o legătură care e deosebită în sine. Se deosebește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o are cu Eterna. Este unică pentru că nu mai există una și chiar ea diferă de la Împărat la Împărat. Trebuie precizat că puterea relației nu izvorăște din "dragostea" pe care și-o poartă unul altuia, cât mai degrabă din devotamentul Cronicarului față de Împăratul său și buna dispoziție a acestuia față de mâna sa dreaptă. În funcție de vigoarea conexiunii, un Cronicar poate prelua de la cel pe care îl slujește o parte din abilitățile sale și tot în această măsură gânduri se pot comunica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la Împărat. Trebuie precizat că puterea relației nu izvorăște din "dragostea" pe care și-o poartă unul altuia, cât mai degrabă din devotamentul Cronicarului față de Împăratul său și buna dispoziție a acestuia față de mâna sa dreaptă. În funcție de vigoarea conexiunii, un Cronicar poate prelua de la cel pe care îl slujește o parte din abilitățile sale și tot în această măsură gânduri se pot comunica și percepțiile sunt recepționate de obicei doar în sensul Împărat-Cronicar. Aceste lucruri decurg inconștient și trebuie o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din abilitățile sale și tot în această măsură gânduri se pot comunica și percepțiile sunt recepționate de obicei doar în sensul Împărat-Cronicar. Aceste lucruri decurg inconștient și trebuie o anumită proximitate pentru ca ele să se întâmple. Totul depinde de puterea Cronicarului și de intensitatea trăirii Împăratului! Gândurile suveranului pot fi luate drept ale sale de către cel dintâi supus, dacă sunt prea vii, iar impresiile senzoriale, cum ar fi văzul sau auzul sau oricare simț, când sunt prea intense, pot fi simțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
suveranului pot fi luate drept ale sale de către cel dintâi supus, dacă sunt prea vii, iar impresiile senzoriale, cum ar fi văzul sau auzul sau oricare simț, când sunt prea intense, pot fi simțite aproape cu aceeași intensitate și de către Cronicar. El devine, într-o anumită parte, imaginea în oglindă a Împăratului, un registru de sentimente și gânduri, iar scopul său e acela de a contribui la istoria Imperiului, notând și fiind atent la viața celui în slujba căruia se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gânduri, iar scopul său e acela de a contribui la istoria Imperiului, notând și fiind atent la viața celui în slujba căruia se află și la evenimentele ce se petrec în timpul cârmuirii sale. Așa cum îi zice și numele, este un cronicar, un istoric de un rang superior celorlalți care se ocupă cu această îndeletnicire. Baronul, Arvon Mircea, a fost un proto-Cronicar, dar niciodată unul complet. Eu, Chronosi Vladimir, sunt cel dintâi, la fel cum și Împăratul meu e cel dintâi adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcu el ridicându-și ochii cenușii-albaștri către ai mei. Îi zâmbi. Foarte multe. Mai ales câte n-o să vezi tu... incredibil de multe. Dacă n-ai fi fost deja Împărat, te-aș fi întrebat dacă n-ai vrea să fii Cronicar. Râse cu poftă și se sculă din scaun. Ieșind din cancelarie îmi spuse: Nu știam că în locul peșterii exista o stație feroviară... L-a ajutat pe Helur să reorganizeze elevii. La un moment dat l-a scutit de această migăleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trase înapoi și acest lucru îl slei. "Și Dumnezeu, din mila Sa, va da viața înapoi acestei ființe, pentru că vremea ei nu a venit încă..." Cele două entități fuzionară într-o anumită parte și Corvium, împreună cu ceilalți Sfetnici și cu Cronicarul, simți celălalt suflet cum se contopi cu al său. Era minunat! Dar apoi durerea începu. Era sfâșietoare! Era deosebită și îngrozitoare prin faptul că nu era o durere fizică. Era una sufletească. Era ca dorul sau ca cea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era mic, iar mie îmi seceră conexiunea. Păcat! Ar fi fost o noapte plină de experiențe pentru toți, ca să nu mai spun despre contribuția pe care ar fi adus-o la Carte și la metodele de îmbunătățire a legăturii Împărat Cronicar pentru generațiile ulterioare. Sunt sigur că noaptea a fost... una sufocantă și copleșitoare pentru amândoi, în lipsa unor cuvinte mai potrivite și în lipsa altora care nu se pot scrie de dragul eleganței și a modestiei. Capitolul 23 O conversație în bibliotecă Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așa, unul lângă altul pe o catedră veche, uitându-ne la ninsoare. Timpul încetase să mai curgă în acele momente și nu cred că era mâna lui la mijloc. El nu mai era Împăratul meu, iar eu nu mai eram Cronicarul său. Eram doar noi doi și ninsoarea liniștitoare de afară. Doi băieți, Corvium și Vladimir, bând ciocolată-cafea caldă în mijlocul unei revoluții. Interesantă ceața aia de la orizont, zise el uitându-se peste câmpul ce era plin până acum câteva zile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
albaștri pătrunzători. Venim din Leverif și ne ducem tot acolo! Urcați rapid! zise el cu mult entuziasm făcându-ne semn cu o mână să ne grăbim. Capitolul 25 Aliați și trădători Corvium stătea în fața intrării profesorilor și se uita cum Cronicarul său dădea colțul coridorului și se duse să îi conducă pe ceilalți spre relativa siguranță a tunelului subteran. Nu-i veni să creadă că acolo, în fața ușilor albe, se termina acea fază a vieții sale. În curând, colegiul se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și locuri de cazare pentru ei. Gara în care oprirăm era minunată. Arhitectura era specific imperială. Avea acel aer de glorie și demnitate care impresiona și caracteriza stilul. Marcela era tot lângă mine. Îi oferisem cazare la mine. Eu, în calitate de Cronicar, aveam din partea Imperiului un mic conac înconjurat de o grădină magnifică, care adăpostea înăuntrul său o impresionantă bibliotecă. Pentru raportul Baronului trebuia să fiu la Palat mâine dimineață. Acum era prea extenuant să mă duc și acolo. Pe peronul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acesta trecu pe lângă o mulțime de persoane. Trecu pe lângă Perir François care o avea în dreapta pe Maritsu. Se uită în pământ când păși pe lângă Mihail, Gavriil, Sara, Velail, Soliteraj și Sergheiov. Trecând prin fața sa, adresă o privire plină de venin Cronicarului, care era însoțit de Marcela Chronosi, soția sa blândă. Se uită la pântecele ei, văzu rotunjimea promisiunii unei noi vieți și zâmbi macabru. Mergând, pas după pas, culoarea i se trăgea din obraji și viața din el se scurgea, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
culoare un pic. Iar în stânga sa, cu mâna ei în cea a soțului, domnea fiica sa, Ana-Maria Michelle. Era îmbrăcată într-o rochie neagră elegantă ce îi punea în evidență aceeași rotunjime a pântecului pe care o observase la nevasta Cronicarului. În fața cuplului, pe treptele albe, ședea un copil, de aproape trei ani. Forma ochilor era a celor ai Anei, dar culoarea lor, a Împăratului. Bărbia și urechile îi aparțineau tot ei, iar fostul Ministru observă acest lucru pentru că, instinctiv, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos". ........................................... De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și Irozii... În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fi fost cea mai sinistră. Una peste alta, erau priviți ca un cuplu relativ fericit, unul din acele cupluri despre a căror despărțire se vorbește mereu că ar fi iminentă, deși ea nu se-ntâmplă niciodată, și, după cum scrisese un cronicar monden, urmau să-și condimenteze cu ceva adventure mult invidiatul și etern durabilul lor romance printr-un safari În ceea ce se numește Îndeobște The Darkest Africa - asta Înainte ca soții Martin Johnsons să o lumineze pe atâtea ecrane unde puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Africa - asta Înainte ca soții Martin Johnsons să o lumineze pe atâtea ecrane unde puteau fi văzuți În urmărirea leului Old Simba, a bivolului, a lui Tembo, elefantul, toate astea În timp ce colecționau diverse specimene pentru Muzeul de Științe Naturale. Același cronicar Îi declarase până atunci cel puțin de trei ori a fi pe margine, și chiar erau. Dar se Împăcaseră mereu. Uniunea lor avea o temelie solidă. Margot era prea frumoasă pentru ca Macomber s-o lase, și el avea prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avusesem eu traversând acea graniță, de parcă și eu, ca și H. G. Wells În mașina timpului, mi-aș fi păstrat conștiința, dar fusesem catapultată În trecut. Moff și Harry Începuseră imediat să-și spună „Rudyard“, respectiv „George“, după Kipling și Orwell, cronicarii Birmaniei coloniale. Ca și prietenii mei, și eu mă lăsasem Îmbătată de literatura de odinioară, debordând de parfumuri și pastișe ale unei vieți exotice și lascive: umbrele de soare victoriene, pălării de soare și fantezii fierbinți despre sex cu localnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dictată de rațiuni strict polemice (a fost mai curând o "mănușă" ce a venit tocmai bine unei preferințe personale, disponibilități receptive a subsemnatului pentru un asemenea tip de proză), dar un reducționism metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fruntea armatelor franceze, este salutat de o reprezentanță a lojilor masonice. Această comisiune declară că primirea făcută de țara întreagă și lipsa oricărei rezistențe, la intrarea armatei franceze în Portugalia, se explică datorită bunelor oficii ale masoneriei portugheze", scrie un cronicar contemporan, Fonseca Benevides. Ceea ce confirmă chiar Junot, în scrisoarea către Napoleon: "... j'avais reçu dans la journée beaucoup de monde, dont la plupart francmaçons, m'ont beaucoup servi pour faire-rentrer le peuple dans la tranquillité" (30 Nov. 1807). În preziua
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]