5,380 matches
-
un gălbui argilos, suită pe o cocoașă de pămînt năpădită de iarbă. Am zărit-o de multe ori tot pe fereastra ratei de Sătmar. Niciodată Însă nu am apucat să mă cațăr pe dîmbul de la bază și pe ruinele ei. Cuibul de barză CÎnd m-am ivit eu pe lume, părinții lucrau ca pedagogi la internatul liceului din Ardud. Un an și jumătate mai tîr ziu, după trecerea prin nu știu ce fel de școală de partid, tata a fost numit secretar al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde țin minte În amănunt cum am cercetat duzii Înalți, lipsiți de frunze, umbra rară a coroanelor lor goale, soarele cu dinți și cuibul de barză pustiu de pe șura vecinilor. Mi se povestește (aceste amănunte nu mi-au rămas) că, Întorcîndu mă agitat În casă, am proclamat cît am putut de tare: „Nici o barză nu-i pe șură! Unde-i fata?“ Aveam trei ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toată splendoarea lui: în Abecedarul Micului Creștin, Editura Didactică și Pedagogică, 2002, de Preot Ioan Săuca, elevilor li se prezintă următoarea scurtă poveste, cu morala aferentă: „Vasilică este un copil rău. El s-a urcat pe o scară să strice cuibul rândunelelor. Dar a pățit-o! Dumnezeu l-a văzut și i-a tras scara (manualul prezintă și o poză sugestivă, cu Vasilică zăcând inconștient cu scara căzută peste elă. Băiatul nu s-a mai putut bucura de vacanță, având nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Mă plimb pe dulcele apus, Sub stropi mărunți de ploaie. Paznicul nopții ce ne veghea amorul Se ascunde. Stau stelele grămadă-n cârd Și luna nu mai râde. Privesc spre cer, Și-ncerc să te găsesc în jur. Hamacul nostru, cuib de dor, Se leagănă domol și singur.
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92943]
-
de răzvrătit, specializat în contestarea lumii. El se consideră, pe urmele lui Tudor Arghezi, „singur și pieziș“ în univers: „nu există lumea numai eu / plin de silă-n fața unor ani / craniu-mi stă în gura unui leu / inima un cuib de șobolani // poezia nu e numai eu / deturnând cuvintele din haos / printre rime sunt un derbedeu / vieții pure inutil adaos“. Nu se poate să nu remarcăm (și să nu apreciem) imagistica agresivă, expresie a unei exasperări existențiale, care, deși nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mandatul de aducere și cine ar mai fi de adus?“ Omul n-a murit, dar riscă să moară (de plictiseală) dacă face greșeala să-l citească pe Constantin Mitră. Ce bine e sa fii fluture ! A apărut o carte mixtă: Cuibul de întuneric de Cosmin Miuțe (Gorjeanul, Târgu Jiu). Cuprinde și poezie, și proză. Pe coperta cărții este reprodusă fotografia unei femei goale, care stă în pat, pe coate, cu fundul în sus, într-o poziție indecentă, dar care are pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-o investigație detectivistică. Ca în unele filme americane (puerile), există un misterios „Centru“ responsabil de asasinarea unor oameni nevinovați. Stilul are o eleganță căutată: „În dimineața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sufletul bolnav de carte, Amurg sentimental, București, 2006 - sunt expresia unei iubiri romanțioase față de fiecare autor supus atenției. Despre obscura poetă Valeria Manta Tăicuțu, Miron țic scrie impresionat până la lacrimi: „Poeta trudește la alcătuirea fiecărui sonet, așa cum rândunica își construiește cuibul, sub o streașină de casă.“ În aceeași stare de spirit este caracterizată cartea unei poete la fel de puțin cunoscute, Mariana Sperlea: „Poemul Mariei poartă-n el acea sfântă durere de mamă, iar încărcătura sa se bazează pe acea acalmie esențială, pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dumneavoastră În legătură cu Statele Unite? Acum douăzeci și doi de ani, venirea mea a fost o ușurare. — Evident, Într-un fel Întreaga lume este acum Statele Unite. Fără scăpare, spuse Govinda Lal. E ca o cioară uriașă care a Înhățat viitorul nostru din cuib și noi, restul, suntem ca niște mici cintezoi care Îi ținem urma Încercând să o ciupim cu ciocul. Cu toate acestea, zborurile misiunilor Apollo sunt americane. Am fost angajat la NASA. Pe alt tip de cercetare. Dar acesta este domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cuceritor. Yassa vine din trecutul cel mai măreț al Asiei și va stăpâni lumea! Noi suntem doar purtătorii acestei făclii! - Vă puteți retrage acum! se auzi o altă voce, o voce tânără, puternică, dar calmă. Nu ați construit decât un cuib al răului. O școală de asasini. Nu ați propovăduit decât nebunia! Legea voastră nu e viața, ci moartea! Deșertul! Amir simți tensiunea din Încăpere, dar mai simți și altceva, o căldură nefirească, o uscăciune de deșert. Începu să respire tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cel care ne-a salvat atunci, după moartea tatălui meu. Știu că vei elibera Belgradul, ca și unchiul nostru Iancu de Hunedoara, așa cum știu că vei zdrobi armata lui Mihaloglu la Sabac. Continuă marșul spre sud. Dacă vei spulbera toate cuiburile turcești din Balcani, Îl vei găsi pe Cosmin Oană, poate prizonier, poate grav rănit. Salvează-l și adu-mi-l. Te voi ajuta când va fi nevoie. Ștefan” - Așadar... murmură Erina, măria sa Ștefan a pus În mișcare o Întreagă armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Muntenia. O victorie adusă și de oștenii Transilvaniei. Vedeam, În ochii lui Ștefan, visul Îndepărtat al unirii. De nerealizat În actuala conjunctură politică a Europei. Dar, poate, realizabil cândva. 17 septembrie. Trupele lui Vlad au măturat malul Dunării, eliminând toate cuiburile de rezistență ale turcilor. Ceea ce nu mă mai uimește deja. Acest voievod are o capacitate militară absolut extraordinară. Și un efect spectaculos asupra oștenilor. Uimitor este, Însă, altceva. Fregata căpitanului Morovan a intrat În Dunărea controlată de Țara Românească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
A așezat ziarele la Întâmplare și a pornit s-o caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își făcuseră cuib sub streșini prindeau viață odată cu lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își făcuseră cuib sub streșini prindeau viață odată cu lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai vechi. Abia când Din s-a aplecat să descuie un lacăt mare și-a dat Adam seama că tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit fâlfâitul aripioarelor unor lăstuni care-și făcuseră cuib acolo. Deran jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de o Întâmplare din copilăria ei În Irian. O păsăruică gălbuie se lupta cu un șarpe, se tot repezise și-l Înțepase cu ciocul, până când reptila a trebuit să se retragă. Un sătean i-a spus că pasărea Își apăra cuibul de prădători, la care Margaret a zis: Aha, pricep, pasărea Își iubește așa de tare puii, că asta Îi dă curaj să atace un animal mult mai mare decât ea. Iar săteanul a zis: Nu, nu iubirea o Împinge să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toți răniții capabili să umble, așadar și eu, care între timp puteam să apuc din nou cu mâna stângă, am cotrobăit prin birourile și încăperile de lucru, prin camera de ședințe, prin camera din turn în care porumbeii își făcuseră cuiburi și în final prin pivnița în care se afla o încăpere pe care șefii o aranjaseră cu sofale și mobilier de rafie pentru seri plăcute cu camarazii: pe pereți atârnau fotografii de grup cu tovarăși de partid în uniforme. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
privind în urmă, de vreme ce până la moartea mamei mele - a murit de cancer la sfârșitul lui ianuarie ‘54 - a rămas singura dovadă și legitimație a artistului care până atunci doar afirmam că sunt. Ea, care îndurase îngrijorată „nebuniile“ și călătoriile la „cuibul cucului din nori“, cum zicea ea, și care crezuse orbește în fiul ei, se afla acum în posesia unui lucru pe care-l putea arăta rudelor și vecinilor cu o mică urmă de mândrie: „Ei, ia uitați-vă ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ea o vedeam, voiam să o văd. Și, ca de obicei la jocul acesta de concentrare a privirii, totul s-a prientat spre luarea în posesie. De la bun început și fâră ezitare eram pornit să pregătesc pentru noi doi un cuib spațios. Camera de baie fără racord la apă era prea strâmtă și, în plus, împovărată de precedente. Prin urmare, împreună cu pictorul și muzicianul Horst Geldmacher și cu ajutorul contramaistrului zidar Werner Kappner, pe care îl cunoșteam din timpul copilăriei mele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curs. Tecuciul, Mizilul îi păreau simpatice suburbii mărunte: erau vestigii de moravuri, pe care Je pipăia delicat cu mintea: erau fișe de caracterizări mărunte, pe care le strămuta pentru nevoie cu gindu 1. Amica Nory nu putea suferi provincia mică: "Cuiburi de ploșnițe", la figurat ca și la concret, zicea. Nu simțea pitorescul orășelelor scunde, in care fiece om pitulat, reprezintînd disproporția unei aspirațiuni prea mari pentru adăposturile lui, este deci o energie la pândă. Nu se gândea că acele puteri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
proporțional că face parte dintr-un numerar mai însemnat chiar de n-ar fi încă însumat. întotdeauna Mini crezuse că aparține unui popor mare. Totuși, la gândul că Lina, Lenora, Lică, atâția alții, mulți, reți veneau de-acolo, de prin cuiburi obscure, în Cetatea ei vie, că ei îi compuneau existența, iar Cetatea, cea făcută de ei, îi prefăcea, Mini rămânea mirată, cu fila neîntoarsă la cartea basmelor de ieri. - Da! Lenora vine la noi cu precădere și fără să mă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la colț de strade albe, ca după o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață și flori, cii un decor, în fața cărora trecătorii, pe care nu îi zorea goana traiului, se opreau visători o clipă, așezîndu-și acolo, în cuiburile frumoase, odihna iluziei. Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare, aliniate, dar prezentând diversitatea fațadelor noi; iar pentru un viitor poate că iminent - așa erau de repezi prefacerile - apăreau imobilele mari de raport, se proiectau disproporționate și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
parcă nedumeriți. își aminti atunci că, în palavrele ei, Nory spusese că Eliza a fost evacuată de proprietar și caută casă. Așadar, nu aveau domiciliul stabil. Mini îi petrecu în căutarea lor, cu un gând bun, pereche totodată gaia pentru cuib și nomadă. Nici ca nu îi mai confunda acum cu trecutul. îi păreau acum doi oameni oarecari în Cetate, la un moment al vieței, care cerea adăpost, și umblând rătăcitori pe străzile orașului cu pasul nesigur, pe cinci turburarea lor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ui, o ating, TO vie. Mini se opri un minut, întrebîndu-se dacă vroia să cotească pe aci sau pe dincolo. Xu. Cetatea ei vie nu o clădise un păstor!. Un călător, odată, vroind să caute tovarășei lui adăpost, făcuse primul cuib. Era popasul iubirei. Se gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea locuri și nații! Ei n-au ajuns să-și clădească în ei cetatea statornică a sufletului si cu cât se risipesc mai mult cu atât cuprind
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]