7,752 matches
-
sufletul tău! FAUST: Desigur! Uite acum îl semnez! (Faust semnează contractul adus de diavol) MEFISTO: Oricând vei mai avea nevoie de ceva, trebuie doar să-mi strigi numele și voi apărea să-ți îndeplinesc dorința! POVESTITORUL: Mefisto dispare iar din depărtare se apropie un vraci. VRACIUL: Bună ziua, domnule! (strânge mâna lui Faust și apoi spune gânditor) Nu știu de ce simt că ceva nu e în regulă cu dumneata! Ești atât de rece, că parcă nu ai suflet! FAUST: Domnule, vă mărturisesc
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
cutia din dreapta... Ajungem Îndată... o baie bună În piscină și cîteva aperitive, voilà, asta ne lipsește... A fost grotescă toată scena și cu asta gata. Susan Îi Întinse bricheta aprinsă. Ar fi vrut să spună ceva, dar uite că În depărtare, trasat pe nisip, descoperi drumul care se desfăcea din șosea ducînd spre club, ar fi vrut să spună ceva, dar deodată simți că nu mai avea putere. — Ești o prostuță, draga mea, dacă te frămânți atîta... Cum toți erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre seară, cu un proiect enorm de rancho mexican cu nelipsita fereastră și cu grilajul pentru serenade și tot ce mai trebuia. Susan se bucură și zîmbi fericită, Închipuindu-și caleașca trasă În patio și combina stereofonică auzindu-se În depărtare, Într-un salon cu pereți albi și netezi, Împodobiți cu cîteva tablouri aparținând școlii din Cuzco și cu alte cîteva aparținînd școlii din Quito; erau așa de frumoase tablourile ei, o să le dea chiar ea la restaurat. Dar Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-a judecat-o pe doamna, copiii sînt copii, Julius e cel mai bun și Într-o bună zi o să moară și ea și Dumnezeu, cu nesfîrșita lui bunătate, o s-o ajute. Carlos o vede apropiindu-se, o distinge din depărtare; el stă ceasuri Întregi În fața hotelului, Îmbrăcat cu impecabila uniformă de vară cu chipiu cu cozoroc lat și tot dichisul, așezat la volanul Mercedesului, alături de Jaguar, după ce le-a spălat pe amîndouă dis-de-dimineață și devorînd ziarele În așteptarea doamnei, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndit s-o invite. Asta-i mentalitatea tinerilor din ziua de azi. De fapt, acum nu-i mai dă prea multă atenție... Mai curînd pe cei mici i-a zăpăcit... Susan Întoarse capul să-l privească pe Juan Lucas, din depărtare și-l văzu cum lua un pahar de whisky și continua să stea de vorbă cu suedeza. Nu avu nevoie să deschidă gura pentru ca Ernesto Pedro să-și dea seama că și Juan Lucas era cam zăpăcit și că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-o tavă de argint lucrată cu mare finețe. Stăteau de vorbă fericiți, ocrotiți de casa de cristal și zidurile ei transparente; vorbele lor se pierdeau În acordurile muzicii, În noaptea elegantă de deasupra capului, cu stelele care clipeau În depărtare, fumau și fumul se Încolăcea În jurul lor, formînd arabescuri printre razele misterioase ale reflectoarelor ascunse, beau whisky și simțeau și chiar era adevărat, că pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gunoaie și excremente și erau o mulțime pentru care, oricît Își bătuse capul, nu găsise un nume mai potrivit decît cel pe care-l purtau. Juan Lucas și Susan probabil că sosiseră În clipa aceea, fiindcă Julius auzi pași În depărtare, vocea maică-siii pe coridor și dintr-odată nu mai era Cano, o realitate Întunecoasă și confortabilă Începu să pătrundă pe drumul lui spre casă, restul visului se risipi și brusc Își dădu seama că nici măcar nu știa unde era casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nord, cealaltă spre sud. Pretutindeni erau numai flori scăldate scânteietor al infinitului. în albastrulLa un moment dat, ajunse într-un loc abrupt, se așeză pe margine, își aprinse o țigară , contemplând imensitatea mării și a munților . Peisajul era fermecător . În depărtare se vedeau golfulețele ascunse , cu casele lor modeste . O creastă de deal acoperită cu brazi pitici îi împiedica puțin vizibilitatea și nu putea acum vedea decât acoperișul plat al unei vile , precum și firul subțire de fum care se rotocolea deasupra
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
simțit un miros de parfum și se gândi că, poate, o fată a trecut pe acolo . Porni ușor pe prima cărare pe care o întâlni și prin desișul de tufe auzi ciripitul unei păsărele . Deodată se auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin, dar nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Apoi decise să se întoarcă, aruncând o privire în urmă. Marea și munții pluteau în lumina blândă a soarelui care se pregătea să apună. Era ca într-un tablou ; o pace de necuprins, natura și imensitatea ei, aerul auriu și depărtările albastre, mute. A doua zi , după micul dejun , Codrin se întâlni cu prietenul său Giannis . Acesta era înalt , bine clădit , cu aerul unui zeu antic . Iubea mult viața de noapte , femeile și petrecerile . Toți banii lui se duceau pe aceste
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
tava de argint, aducând ceaiurile cu zahăr și lămâie. - De unde știți cine sunt, domnule Costash? îl întrebai eu. - Știu foarte puțin despre tine, zise el. Aici, la graniță, oamenii știu puțin unii de alții. Știu că ești de la mulți kilometri depărtare și, mai știu că îți place să hoinărești mereu în natură. Te-am văzut vreo câteva după-amiezi la rând de pe terasă, de sus. - Sper că nu v-am deranjat, acolo, pe plajă... - Deloc. Eu am o plajă particulară acolo, sus
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
foarte tânără, picantă chiar, cu un aer jucăuș, încântată parcă în sinea ei de faptul că este regină în vitrina unui ceas. Costash a apărut și el curând. Silueta i se profila în lumina slabă. Munții se vedeau umbroși în depărtare, cerul mai deținea încă luminile răsăritului. -Mulțumesc pentru ospitalitate, zisei eu. -N-ai pentru ce. Sper să te fi simțit bine la mine. Dacă vezi vreo carte interesantă în bibliotecă, ia-o, te rog. -Ați studiat medicina? ]ntrebai apoi. Am văzut
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
puternică roșie tâșni în sus, după care soarele se înalță biruitor pe cupola albastră a infinitului. Pământul arăta minunat, iar lucrurile deveneau pe rând roz, albe, roșii, mov. Ne-am adunat în grupuri și ne-am pregătit pentru retragere. În depărtare se vedea un sat scăldat în lumina aurie a răsăritului. Fusese primul meu test, acceptat de bună voie, nu din rațiuni politice sau sociale, ci pentru a-mi dovedi mie însumi că pot să fac ceva mai mult decât să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mâna. -Ești cumva actriță? am întrebat-o. -Toți suntem actori și actrițe, Codrine. Chiar și tu. Pe scena acestei lumi ingrate. -Nu credeam să am atâta răbdare cu o femeie, îmi ziceam eu în minte. Ce capricioasă! Privea marea în depărtare continuu. Vocea ei era când șoptită, când sinceră, când în afara rolului. Deși ne vedeam destul de des, luni de zile nu am aflat prea multe detalii despre viața ei. Nu povestea nimic despre ea, sau despre trecutul ei. Descuraja orice
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nicidecumsă fac dragoste cu ea așa cum iși dorea. Dimineața a apărut proprietarul rulotei. Omul s-a retras când ne-a văzut pe amândoi în pat. Era un cioban. Am dat mâna cu el și ne-a lăsat iarăși singuri. Din depărtare se auzea dangătul clopotelor de la turmă. -Spune-mi că mă iubesti măcar puțin. -Te mai iubesc câtuși de puțin ! Începu ca de obicei să plângă. Eu încercam zadarnic să-mi decontez sentimentele. Mă enerva că era obsedată de orgasmul împărtășit pe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
întâlnit cu fosta...? -Nu. Nici vorbă. Ți-am mai spus: totul s-a terminat. Ochii ei violet-cenușiu mă priveau insinuant, bănuitori. Tonul glasului ei deveni din ce în ce mai sec. Pe neașteptate, s-a îndreptat încet spre capătul colonadei, cu privirea pierdută în depărtare. M-am apropiat ușor de ea: -Nu vrei să ne sărutăm? am întrebat-o. -Și să te mai și culci cu mine? -Numai dacă vrei și tu. -Și dacă nu vreau? -Atunci...s-a terminat. -Mă jignești. I-am vorbit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
poporului următoarea poruncă: Cînd veți vedea chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoți, care sunt din neamul Leviților, să plecați din locul în care sunteți, și să porniți după el. 4. Dar între voi și el să fie o depărtare de aproape două mii de coți: să nu vă apropiați de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmați, căci n-ați mai trecut pe drumul acesta." 5. Iosua a zis poporului: "Sfințiți-vă, căci mîine Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
cînd li s-au muiat picioarele în marginea apei, căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerișului, 16. apele care se coboară din sus s-au oprit, și s-au înălțat grămadă, la o foarte mare depărtare de lîngă cetatea Adam, care este lîngă Tartan; iar cele ce se coborau spre marea cîmpiei, care este marea Sărată, s-au scurs de tot. Poporul a trecut în fața Ierihonului. 17. Preoții care duceau chivotul legămîntului Domnului s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Hotarul de miază-noapte pornea de la sînul mării care este la îmbucătura Iordanului. 6. Suia spre Bet-Hogla, trecea pe la miază-noapte de Bet-Araba, și se ridica pînă la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; 7. suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, se îndrepta spre miază-noapte înspre Ghilgal, care este în fața suișului Adumim, la miază-zi de pîrîu. Trecea lîngă apele En-Șemeș, și mergea pînă la En-Roguel. 8. Suia de acolo prin valea Ben-Hinom înspre miază-zi de Iebus, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
luminau cafeniul mocirlos, liniștind-o. Ceva îi atrase atenția, valuri sidefii, presărate cu puncte roșii. Chiar și ea crezu la început că era efectul hipnotic al șoselei. Un covor de păsări înalte de peste un metru se întindea până la copacii din depărtare. Le văzuse în fiecare primăvară, timp de mai bine de treizeci de ani, și totuși această masă dănțuitoare o făcu să tragă brusc de volan, fiind cât pe ce să-i calce pe urme fratelui ei. El așteptase întoarcerea păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Miezul nopții sosi și trecu, iar ochii lui nu se închideau. Într-adevăr, mai văzuse o dată bilețelul. Karin Schluter îl xeroxase și vârâse copia în dosarul gros pe care i-l arătase în prima zi. Acum, în timp ce zăcea la mare depărtare de somn, încercă să-și dea seama dacă mințise spunând că nu știa de el sau uitase pur și simplu. Văzuse oameni cu adevărat orbi la fețele celorlalți, dar asta era altceva. Toate cărțile lui descriau o formă sau alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se în aer. Urma scrâșnetul oțelului când șasiul se izbea din nou depământ și cele trei corpuri absorbeau șocul. Motoarele scheunau, sufocându-se pe asfalt. Zgomotul se prăvălea ca un val, în timp ce șoferii ambalau în viteze mai mari. Petele din depărtare, de la baza pantei, se măreau până deveneau alte vehicule rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum să-ți dai seama unde avea loc cursa. Undeva în pustiu. Într-un stat înapoiat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și neînțeles. Cavanaugh se opri din citit. Era rândul lui Weber să răspundă. Ești mulțumit? îl întrebă el pe editorul său. —Eu? Cred că e excelentă. O s-o folosim ca reclamă. Weber încuviință din cap către cineva aflat la o depărtare de jumătate de continent. — Ce nu le-a plăcut ălora de la Kirkus? La celălalt capăt urmă un nou moment de tăcere. Cavanaugh, nuanțând. — Ceva cum că studiile de caz ar fi prea anecdotice. Prea multă filosofie și prea puține urmăriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrie cu „e“. Nu-i mai rămăsese decât să-și ia rămas-bun. Weber sosi la Dedham Glen după fizioterapia lui Mark de după-amiază. Karin era acolo, o ocazie să-și ia adio de la amândoi în același timp. Îi văzu de la depărtare, în curtea din față, Karin întinsă pe iarbă, la vreo cincizeci de metri, ca o babysitter în carantină, în timp ce Mark stătea pe o bancă metalică sub un plop, lângă o femeie pe care Weber o recunoscu imediat, deși n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zbura în linie dreaptă, în timp ce Colibri zbura în toate direcțiile. Cocorul câștigă întrecerea cu ușurință, dar femeia tot îl respinse. Oamenii îl venerau cu toții pe Cocor, marele orator. Acolo unde se adunau cocorii, vorbele lor se auzeau de la multe leghe depărtare. Aztecii își spuneau Poporul Cocorilor. Unul dintre clanurile Anishinaabe a primit numele cocorilor - Ajijak sau Businassee - Cei-care-cheamă-ecoul. Cocorii erau conducători, voci care-i chemau pe toți oamenii laolaltă. Indienii Crow și Cheyenne ciopleau din oasele cocorilor fluiere goale pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]