4,744 matches
-
dintre turnurile zidului, în apropiere de biserica Sf. Petru. Soldații lui Murtzuphlos n-au fost în stare să le țină pipt latinilor ferecați în oțel și au abandonat turnul. În curând a mai căzut un turn, iar, spre seară, un detașament de franci pedeștri a spart porțile în sectorul de noed est al orașului și pe străzi au apărut cavalerii călări. Întăriturile capitalei se predau catolicilor una după alta. Garda lui Alexios V era rânduită în ordine de bătaie în centrul
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
mai mari - Zofia și Janina. A învățat la Liceul Polonez din Płock, unde a fost cofondator al echipei de cercetași semisecrete care cultiva tradiții de Constituția de la 3 mai 1791 și insurecția poloneză din ianuarie. De asemenea, a coorganizat un detașament al Asociației Carabinierilor. S-a considerat socialist. Aprecia independența personală. În 1915, la varstă de 17 ani, s-a încadrat în Legiunile Poloneze și a ales pseudonimul „Orlik”. A luptat în Regiment al Infanteriei Legiunilor. A participat în bătălie la
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
de akritai se sprijineau oe un redutabil lanț de cetăți și castele, cu puternice garnizoane de mercenari-a doua linie. În sfârșit, în interiorul statului apărea, în caz de pericol, linia a treia-milițiile kataphraktarilor-pronoiari (mai târziu, aceștia erau numiți kaballarioi), cu detașamentele lor. Unitățile auxiliare-artileria, infanteria, precum și inginerii-erau, în general, mercenare, dar erau formate, aproape fără excepție, din locuitori băștinași. A fost reintrodusă și împărțirea în theme. Aparatul de stat al Imperiului a suferit, de asemenea, modificări considerabile, în comparație cu cel din vremurile
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
bine, căci Thessalonicul a fost ocupat de strategul răsculat al themei Dyrrachion, Nichifor Basilakes. Alexios l-a învins și pe acesta. În vara anului 1079, Constantin Ducas, fratele și asociatul la domnie al lui Mihail al VII-lea, a răzvrătit detașamentele de „nemuritori” (garda grecească, creată după modelul gărzii persane), care erau cantonate pe țărmul răsăritean al Bosforului. După ce au cântărit însă, pe de o parte, promisiunile lui Constantin, iar pe de alta, banii oferiți de Botaniates, „nemuritorii” l-au predat
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
i-a mituit pe germanii care apărau unul dintre turnurile zidului Vlachernelor și, atunci când, la 1 aprilie, a început asaltul orașului, aceștia, pe neașteptate, au început să tragă săgeți în spatele nefericiților soldați ai lui Botaneiates, care păzeau Poarta lui Charisios. Detașamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraș, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oștire a rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea: „Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, rromi, barbari. Ei se
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
nedisciplinată, însă basileul a hotărât să intre în legătură cu Nichifor Melissenos și să-l distrugă pe un răzvrătit cu ajutorul celuilalt. Însă flota pe care ei au încercat s-o trimită la Melissenos a ieșit de sub ascultare. Borilos a scos în piață detașamentele de mercenari, singura forță aptă de luptă din oraș, și i-a propus încă o dată lui Botaneiates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oștirii lor. Nichifor al III-lea se zbuciuma, cuprins de panică, și atunci patriarhul
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviația românească de vânătoare. În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944: Este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detașament român, cât și unul german. Comandantul său, gen. de escadră Emanoil Ionescu, l-a caracterizat astfel: După moartea sa, în data de 19 august comandorul George Miclescu, comandantul Sectorului 2 Vânătoare, a retras toate grupurile de vânătoare, orice rezistență în fața
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
bine, și Thessalonicul a fost ocupat de strategul răsculat al themei Dyrrachion, Nikephor Basilakes. Alexios l-a învins și pe acesta. În vara anului 1079, Constantin Ducas, fratele și asociatul la domnie al lui Mihail al VII-lea, a răzvrătit detașamentele de nemuritori (garda grecească, creată după modelul gărzii persane), care erau cantonate pe țărmul răsăritean al Bosforului. După ce au cântărit însă, pe de o parte, promisiunile lui Constantin, iar pe de alta-banii oferiți de Botaniates, nemuritoriil-au predat pe Ducas în
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
i-a mituit pe germanii care apărau unul dintre turnurile zidului Vlachernelor și, atunci când, la 1 aprilie, a început asaltul orașului, aceștia, pe neașteptate, au început să tragă săgeți în spatele nefericiților soldați ai lui Botaniates, care păzeau Poarta lui Charisios. Detașamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraș, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oștire a rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea:Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, romei, barbari. Ei se
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
nedisciplinată, însă basileul a hotărât să intre în legătură cu Nikepfor Melissenos și să-l distrugă pe un răzvrătit cu ajutorul celuilalt. Însă flota pe care ei au încercat s-o trimită la Melissenos a ieșit de sub ascultare. Borilos a scos în piață detașamentele de mercenari-singura forță aptă de luptă din oraș-și i-a propus încă o dată lui Botaniates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oștimii lor. Nikephor III se zbuciuma, cuprins de panică, și atunci patriarhul Kosmas, dorind să
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
La sfârșitul lui noiembrie 1917, țăranii au împărțit pământurile moșierilor locali și pe cele ale țăranilor bogați. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. La sfârșitul acestei luni, în sat a fost înființat un detașament țărănesc înarmat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Achmanghit a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva infanteriei. Soldații aveau puști Kar.98K, iar comandantul avea un pistol-mitralieră MP38. Semișenilatul SdKfz 250 era repartizat detașamentelor "Panzer Aufklärungs Abteilung" (batalioane blindate de recunoaștere) din cadrul diviziilor Panzer și Panzergrenadier. Inițial, o companie de cercetare trebuia să fie alcătuită din patru plutoane, fiecare cu câte șapte vehicule. Trei plutoane erau echipate cu varianta standard (comandantul plutonului avea varianta
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
mortiere. Jungla deasă din acest sector a permis câteva infiltrări, dar forța japoneză nu era suficient de puternică să cucerească poziția. Principalul atac japonez a fost efectuat de Batalionul 2 din Regimentul 1 Mixt, din direcția rampei de bușteni, împreună cu detașamente din zona Porlaka, și a căzut asupra Escadrilei 2, Regimentul 5 Cavalerie. Soldații au observat schimbarea tacticii japoneze. În loc să se infiltreze pe tăcute, ei înaintau în câmp deschis, vorbind și, în unele cazuri, cântând. Înaintarea lor îi ducea direct în
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
și pentru cele trei tancuri către Salami. Aici, japonezii au opus o rezistență dârză timp de mai mult de o oră. Tancurile au tras cu mitralii în clădiri și cu proiectile puternic explozibile în fantele buncărelor japoneze. Localnicii au informat detașamentul ANGAU că japonezii s-au retras peste limanul Seeadler la misiunea Papitalai. Aceasta a devenit, astfel, următorul obiectiv. Regimentul 5 Cavalerie a primit ordin să atace plantația Papitalai dinspre est în vreme ce escadrila a 2-a din Regimentul 12 Cavalerie — să
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Kittyhawks" din Escadrila 77 RAAF și Supermarine Spitfire-urile din Escadrila 79 RAAF. Operațiunile au demarat la 10 martie și din acel moment vasele și unitățile terestre aliate din Insulele Amiralității au beneficiat de suport aerian aflat la câteva minute distanță. Detașamentul ANGAU a ajuns în satul Mokerang la 9 martie și a găsit cincizeci de locuitori. Detașamentul a constatat cu ușurare că localnicii nu au fost maltratați deliberat de japonezi. În retragere, japonezii le luaseră mâncarea din grădini, lăsând populația civilă
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
10 martie și din acel moment vasele și unitățile terestre aliate din Insulele Amiralității au beneficiat de suport aerian aflat la câteva minute distanță. Detașamentul ANGAU a ajuns în satul Mokerang la 9 martie și a găsit cincizeci de locuitori. Detașamentul a constatat cu ușurare că localnicii nu au fost maltratați deliberat de japonezi. În retragere, japonezii le luaseră mâncarea din grădini, lăsând populația civilă să moară de foame, astfel că ANGAU a aranjat ca aceștia să fie aprovizionați de americani
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
În 1921 el a emigrat iarăși în Palestina, care trecuse sub regimul mandatar britanic în vederea reclădirii acolo a căminului național al poporului evreu. În primii ani Shlonsky a fost "halutz" (pionier al reconstruirii Israelului), a făcut parte din așa numitul "Detașament al muncii" - "Gdud Haavodá". A locuit în kibuțul Ein Harod, a lucrat ca muncitor în construcții, la săparea de șosele, în agricultură etc În 1924 s-a mutat la Tel Aviv. A scris în acea vreme poezii și cântece de
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
însuși s-a hotărât să ia inițiativa militară și să se deplaseze spre nord în speranța de a-i învinge definitiv pe susținătorii lui Henric. Forțele lui Edward s-au deplasat spre nord, de la Londra la St Albans, în trei detașamente, condise de Earlul de Warwick, unchiul lui Warwick, Lord Fauconberg, respectiv de Edward însuși. Warwick și Fauconberg au ajuns la St Albans la 11 martie 1461. Warwick a mers apoi spre nord-vest către Coventry și Lichfield, iar Fauconberg a mers
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
că ar fi murit 3.000 de oameni. Edward însuși a luptat descălecat în această bățălie, și Warwick ar fi fost rănit ușor. Yorkiștii au reușit în cele din urmă să-i oblige pe lancastrieni să se retragă când un detașament al lui Fauconberg a urcat 5 km în amonte și a trecut râul Aire printr-un vad la Castleford. Aflând că armata yorkistă înconjurase poziția lancastriană de la pod, Clifford s-a retras pe Old London Road către Sherburn-in-Elmet și Towton
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
în cetatea Travnik și i-a chemat pe frații Sulejmanpašić în ajutor. Când armata rebelă a sosit în Travnik, a tras câteva salve către castel, avertizându-l pe vizir că este pregătită de luptă. Între timp, Gradaščević a trimis un detașament condus de Memiš-aga la Srebrenica, pentru a intercepta întăririle lui Sulejmanpašić. Cele două tabere s-au întâlnit la Pirot, lângă Travnik, la 7 aprilie. Acolo, Memiš-aga i-a învins pe frații Sulejmanpašić și pe armata lor de 2.000 de
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
atât de îngroziți de atrocitățile comise de Ustaša, încât au intervenit din când în când pentru a opri vărsarea de sânge, au arestat unii dintre cei mai celebri ustași (preotul Miroslav Filipović/Majstorović, Banja Luka, 1942) și au dezarmat un detașament Ustaša (Bosnia de est, 1942). Regimul și-a declarat de la început intențiile de a elimina populația sârbă din NDH ucigând o treime din ea, expulzând o treime și asimilând restul. Un raport al Gestapoului adresat lui Himmler (17 februarie 1942
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
și federal. În același timp, britanicii și francezii au deschis fronturile îndepărtate de la Gallipoli (1915) și Mesopotamia. La Gallipoli, turcii au reușit să respingă forțele aliate franco-engleze (în rândul celor din urmă luptau și corpul australian și neozeelandez, precum și un detașament de evrei palestinieni). În 1916, britanicii și francezii au semnat Acordul Sykes-Picot, prin care au fost desenate frontierele noilor sfere de influență din Orientul Mijlociu. Britanicii și-au asumat două angajamente pe care pe care era evident că nu vor fi
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
cu anul 1915, liderul sionist Zeev Jabotinski a făcut repetate demersuri pe lângă britanici pentru ca să accepte formarea unui corp de voluntari sioniști, care să lupte în cadrul trupelor Regatului Unit. Britanicii au acceptat în cele din urmă formarea la Alexandria a acestui detașament, care a fost trimis să participe la sprijinirea ofensivei de la Gallipoli. După numirea lui Lloyd George ca premier, armata britanică a pornit Campania din Sinai și Palestina sub comanda generalului Edmund Allenby. În acest moment, britanicii aprobaseră deja formarea Legiunii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de Ahmed Pașa au traversat fluviul și au ocupat orașul Calafat. La data de 31 decembrie 1853, Ahmed Pașa aflat la conducerea unei armate de cavalerie susținută de infanterie, au avansat pentru a ataca Cetate, care era asediată de un detașament al Imperiului Rus, condus de Colonel AK Baumgarten. Acest atac a fost respins, după care ambele părți au solicitat întăriri. Pe 6 ianuarie 1854 Ahmed și-a întărit ofensiva cu 18.000 de oameni. Acest atac a avut succes, iar
Bătălia de la Cetate () [Corola-website/Science/321236_a_322565]
-
de a recuceri Henderson Field a eșuat pe 21 august când o unitate compusă din 917 de soldați a fost învinsă în Bătălia de la Tenaru. Următoarea încercare a avut loc în perioada 12-14 septembrie și s-a terminat cu înfrângerea Detașamentului Kawaguchi, compus din 6.000 de soldați aflați sub conducerea generalului-maior Kiyotake Kawaguchi, în Bătălia de la Edson’s Ridge. Japonezii au încercat din nou să ocupe aerodromul în luna octombrie, când au trimis în zona Guadalcanal încă 15.000 de
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]