6,113 matches
-
Nu pot să neg decât ceea ce cunosc; fiind tânăr am această foame de viață-cunoaștere. Nu pot să justific În nici un fel sinuciderea celor care n-au trăit suficient ca să poată decide brusc Între da și nu, dar pot accepta gestul disperat al unor eroi ai cunoașterii ca eșec, ca soluție-limită prin care se confruntă cu absolutul. În fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cea mare din odaia de la stradă. Da, acolo, eram eu Întreg, Îmbrăcat curat; e părul meu, nasul meu, gura mea, nu e nici o Îndoială. Se mai văd și câteva obiecte familiare din jur, dar acestea nu contează acum; mă aplec disperat peste pragul oglinzii și iată că atunci apar din nou, Îmi văd ochii, părul, obrajii, grumazul. Da, sunt ale mele, dar, cum mă Îndrept, dispar imediat din cadru; eu nu mai sunt, rămân doar cerul, copacii și aerul. Deci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zile de vară. Mă strecuram de la un grup la altul fără să aud nimic, căutând cu ochii În stânga și În dreapta, numai s-o descopăr pe ea. Nu era nicăieri. Nu știam de ce nu apare și de aceea Începeam să fiu disperat. Absența ei Îmi provoca o stare de profundă suferință, pe care mă străduiam s-o maschez, vorbind fără oprire cu unul și cu altul. Până la urmă, reușesc s-o văd pe Margareta, prietena ei, și mă apropii repede s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă scufund, strig disperat „ajutoor, ajutoor“ și nimic. Mi se pare că-l văd pe Marius la o distanță enormă, Înoată liniștit cu mișcări egale; nu mă vede, nu mă aude. Deodată, lovesc cu mâna În ceva tare, mă prind cu putere, Înșfac lacom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bărcuțe, mi-o arată, o lansează, zboară; mai Întâi ca un avion, atinge apa, plutește În derivă; ce să fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate, „Aleargă, prinde-o, prostule!“; mă avânt, pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină firul vieții de care atârn, pierd priza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va putea distinge chipul drag... Apoi l-au dus lângă ștreang. A simțit Îmbrățișarea rece și aspră În jurul gâtului. Atunci și-a dat seama că va muri. Dar, În același moment, un glas din mulțime s-a ridicat puternic, aproape disperat: „Opriți execuția, e al meu!“. O femeie a apărut cu o hârtie În mână, a arătat-o călăului și acesta a făcut un semn. Femeia s-a apropiat de osândit și, cu ochii arzând de teama grozăviei ce putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să sar viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deosebit de grele pierise, era un om lângă mine, care mă ținea de mână, mă asculta, Îl ascultam. Poate fi vorba despre iubire? Nu cred, urmele adânci ale amintirii lui Petre nu pot fi acoperite așa curând. A fost o agățare disperată (În termeni mai populari), a fost o mică evadare din noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În pace. A plecat. Și a dansat până la sfârșit cu Nela. La un moment dat, am vrut să plec. Dar nu am ajuns decât la centru și l-am luat și pe Sandu la colț. Eram, pot spune fără ocol, disperată. Prevedeam niște chinuri Îngrozitoare. Îmi stăpâneam cu greu lacrimile. Dar nu plângeam, ci stăteam și priveam la ei, uneori mai făceam pirueta himmel, dând la iveală suferința mea de nedescris. Când au Început evacuarea patinoarului, el a plecat Înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Idiotule, să nu cazi Într-o dragoste! (joi) Revin asupra Întâlnirii adolescente cu E.; Înainte de a termina liceul, În vara lui 1961, m-a chemat la ea acasă, când era singură, pentru o dezlegare. O fată face un asemenea gest disperat cât este Încă pură; investise În mine toate sentimentele și probabil că sosise momentul să decid, s-o eliberez de această stare de așteptare, s-o adopt sau s-o abandonez. Acest motiv de care mă simțeam instinctiv responsabil mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să nu fie adevărat! Îl iubesc atât de mult! Îmi vine să plâng În hohote! Cred că și el mă iubește. Ce să fac? Jură-te că nimeni nu va ști nimic. Să știi că sunt În stare de om disperat. Crede-mă! Te va pedepsi cerul de spui cuiva. Eleonora Aura, Ce să fac? Dacă el nu spune nimic, ce să spun? Să tac din gură? Mâine sau poimâine Îl văd. Vai, nu ți-aș dori o astfel de lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Romană. Se schimbă semaforul. Roșu. Frână. Derapează. Intră În cel din față. Dă Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de bărbat. Mă spovedesc acum ție, În speranța că voi scăpa de obsesia ta. Poate așa mă voi lecui. Ciao. Aura Dragă Martin, Trebuie să-ți povestesc ce s-a Întâmplat atunci, după ce tu m-ai părăsit. În aceeași zi, disperată, am plecat pe munte cu intenția să mă sinucid. Ajunsesem pe traseul alpin de la Predeal fără să mă gândesc unde merg. Deodată, m-am trezit singură, doar eu și muntele, așa cum mi-am dorit totdeauna. Urcușul a devenit brusc periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mici dimensiuni. De asemenea, un pian masiv. Asta era tot ce puteai vedea. Nici urmă de suspect. - Ce s-a întamplat, Nancy? Spune-mi că nu-i adevărat. Ausonio nu răspunse; la fel ca și partenera sa, privea în jur disperată, încercând să cuprindă fiecare colțișor și fiecare piesă de mobilier în căutarea vreunui indiciu. Era clar pentru amândouă însă că nu vor găsi nimic. Înfricoșător... Toată sala era de fapt un cub ferecat. Căci în afară de cele două uși, nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare încercase să folosească asta pentru a se apăra? Sau era doar un gest disperat de a simți ceva familiar atunci când se zbătea în ghearele morții? - Rhyme, sunt lângă cadavru, spuse ea și începu imediat să facă poze. - Continuă. - E întinsă pe spate, deși inițial era pe burtă. A fost întoarsă pentru resuscitare rapidă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să privească prin lunetă. Iată așadar, se afla în sfârșit față în față cu Magicianul. Îi putea zări fața și tricoul albastru cu Harley Davidson. Sub șapca de piele, putea coama de păr fals agitându-se o dată cu capul în încercarea disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns. - Sachs? se auzi vocea lui Rhyme din căști. Ai putea să... Își smulse căștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la vânătoare în fiecare duminică - și aia tot crimă este, dacă privești altfel. Ai fost și în Vietnam. Ai și scalpuri pe aici, dacă poveștile tale sunt adevărate. - Asta s-a întâmplat în urmă cu 30 de ani, șopti el disperat, evitând să privească bărbatul din fața sa și să admită că poveștile nu erau adevărate. Eu nu omor pe nimeni. - Pun pariu că i-ar face plăcere Clarei Sampson. Urmă apoi o tăcere de gheață. - Nu poți fugi niciodată de fantomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs. - Ce se întâmplă? Cum trecu colțul clădirii, Sachs văzu șase camioane de pompieri și ambulanțe. La început, bănui că a avut un atac de disreflexie. Dar în mod clar, fusese vorba despre un incendiu. Privi la etaj și gemu disperată. Se vedea ieșind fum de la fereastra dormitorului lui Rhyme. Doamne, Dumnezeule, nu! Sachs se aplecă în viteză pentru a trece dincolo de marcajul poliției și își continuă goana printre mai mulți pompieri aflați la intrare. Sări peste treptele din fața casei, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clipa asta. Capitolul XLIII - Cazurile își schimbă nuanța. Charles Grady se aplecase în față, așezat pe un scaun portocaliu de plastic într-una din sălile de așteptare de la Urgență și privea în gol, la linoleumul verde, uzat de atâția pași disperați și nerăbdători. - Cazurile de crimă, vreau să spun Rolland Bell era așezat lângă el. Statura vigilentă a lui Luis umplea una dintre uși și, în apropierea sa, la intrarea într-un hol foarte aglomerat, se afla alt ofițer din echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la care se uita cu câteva momente înainte. Numele unchiului Karei era Gil, dar în fantezia mamei se numea Tom, probabil după numele vedetei cinematografice, Tom Hanks. Kara însăși devenise Jenny, iubita lui Forrest. Nu, nu , nu, se gândi Kara disperată, nu am reușit să ajung la timp. Sufletul mamei ei venise și plecase, lăsând în loc doar iluzia. Povestea femeii se transformase într-un șuvoi învolburat, trecând de la barca de creveți din Golf la o barcă de pescuit pește-spadă în Atlanticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-o situație penibilă, era o indisciplinată. Și al doilea motiv era că el însuși era un ticălos răzbunător. - Și care ar fi temeiurile? - Nesubordonare, incompetență. - Nu pot să îmi permit să îmi pierd insigna, domnule. Încerca să nu pară disperată. - Nu pot face nimic în privința examenului picat, Amelia. Asta e în puterea comisiei și deja s-a luat o decizie. Dar am să contest suspendarea. Numai că nu îți pot promite nimic. Ramos a dat de veste. În tot orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cap. - A fost mână în mână cu Loesser încă de la început, îi spuse Rhyme lui Sachs. - Nu cred! exclamă Kadesky. Ea? Rhyme continuă: - Are nevoie disperată de bani și Loesser i-a dat cincizeci de mii ca să îl ajute. Disperată, Kara le spuse: - Dar Loesser și cu mine nici măcar nu ne-am întâlnit până azi! - Nu l-ai văzut în față. Balzac a fost intermediarul. Era și el implicat. - Kara? șopti Sachs. Nu, nu cred așa ceva. N-ar face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
evocare a unui răspuns din partea fetei mele celei grase de la casa de marcat nu avansase deloc de când intrasem și, din nou, aproape că refuzam să plec. Mi-am imaginat cum o apuc de umerii aceia uriași, rotunjiți, într-o încercare disperată de a pătrunde în ea: de a o face să se uite fix în ochii mei; de a țipa la ea: „E cineva acolo?“ - sau ceva de genul ăsta. Oare ce simțea această ființă umană aparent indiferentă cu care împărțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
poate mai probabil, dacă venea din partea vreunei nașe sau naș. —QVC, spuse Stacey misterios. Niciodată nu înceta să mă uimească frecvența cu care fata asta scotea cuvinte sau fraze care pentru mine nu aveau sens. Creierul meu, într-o tentativă disperată de a construi vreun soi de semnificație din cele trei litere aparent aleatorii și fără legătură pe care tocmai le auzisem, se luptă preț de o clipă cu ideea nebună că fata ar fi spus „QED“. Oare latina începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu cioara vopsită pe lângă ea: temerile mele exagerate de om din clasa mijlocie, care se amestecau cu dorința și cu vinovăția și cu groaza, care-mi dăduseră vertijuri de anxietate în tentativele mele de a-i comunica fetei iubirea mea disperată și jalnică îmi părură brusc prostești și inutile. Da - bineînțeles că-mi plăcea de ea, și dacă ea putea accepta asta, atunci cine știe ce bucurii neașteptate mi se așterneau înainte? —Da, așa e. —Păi, asta-i bine, să știi. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]