5,138 matches
-
pătratul ipotenuzei! Perfect! Dacă s-a aflat chestia asta și a rămas literă de lege că așa e, atunci la ce bun să mai faci vreo demonstrație? Era exact ceea ce nu știam și profesorul nostru, cu înfățișarea lui de țigan distins, uita să ne explice. Pe această trudă a mea, ne-am pomenit că ne anunță să ne pregătim pentru teză. Când în ziua respectivă ne-a dictat cele trei probleme pe care trebuia să le rezolvăm, o tăcere îngrozită s-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dau seama că ți-am făcut... nici eu nu știu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, să mă ierți... Și vocea i se sparse și din ochii bătrânului domn țâșniră lacrimi care îi inundară profilul său blând și distins îndreptat țeapăn spre cotoarele cărților. Nu știam, pe atunci, nici să acuz și nici să iert, încît am tăcut câtva timp, apoi, fiindcă nici bătrânul domn nu mai spunea nimic m-am răsucit spre ușă și am ieșit. Nu-l
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să înscrie niște cifre. Se putea greși în această muncă? N-aveai cum, totuși domnul Bosch întîrzia prea mult lângă mine. Era un semn? Desigur, mi-a explicat un coleg, un fost student cu care mă împrietenisem. Era un băiat distins, care până avea să fie plasat în învățămînt se angajase acolo ca și mine. - E nemulțumit de tine, mi-a spus, nu-i dai bună ziua... Dă-i și tu bună ziua, nu mai trece așa pe lângă el ca și când tu ai fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
titlul caragialian „Infamie“... Problema esențială a unuia dintre contributori era aceea că, nedând în clar numele scriitorilor care m-au dezamăgit prin comportamentul lor uman, îi incit, dar nu-i satisfac curiozitatea. Ar vrea să știe și el cine este distinsa poetă și eseistă de la Cluj care mă numea fratele ei mai mic, cine e romancierul parabolic, autor de trilogii ilizibile, cine e X și care e Y. Nu le-am dat și nu le voi da însă numele acestora din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi cer scuze, dar habar n-aveam că e interzis accesul cu câinii. Fără îndoială, o altă decizie obtuză a distinsului nostru consiliu local. Vino, Ben, e timpul ca noi doi să mergem să ne luăm câte un Big Mac. Ceea ce o făcea să se simtă cel mai în largul ei în relația cu Laurence, medită Fran câteva săptămâni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Camillei să adauge. În schimb, o conduse îmbufnată pe Fran. Nu că ea una ar fi considerat că e nevoie s-o facă. Când se întoarse în camera de zi, Laurence se întinsese din nou pe canapea cu un aer distins. N-avea rost să încerce să obțină vreun verdict din partea lui. Din senin, Camillei îi răsări în minte chipul lui Ralph Tyler, tatăl Francescăi. Era trist că se îmbolnăvise atât de brusc. Fusese întotdeauna un bărbat foarte atrăgător, chiar dacă dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei și lunecoasă juca sub picioare pe timp de furtună. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a ieșit să caute ceva pe punte și a observat acolo un domn foarte distins, bine îmbrăcat și cu capul gol, stând nemișcat în ploaie, balansîndu-se odată cu vasul și străduindu-se să-și păstreze echilibrul. S-a apropiat să-l ajute, dar când ajuns lângă el l-a auzit murmurînd: " Domnule, nu pot se mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu pot se mă mișc din cauza furtunii și nu mă mai pot ține. Nu vrei dumneata să fii atât de bun să mă deschizi la pantaloni?" În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să se lipsească de serviciile marinarului și chiar să se apere. Din pricina unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a căzut pe briceagul deschis și de-atunci a trebuit să poarte o banderolă neagră, pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu mistreții lui de la Balc. Dar Manuche nu a abando- nat: a patra zi a adus acasă un arici. Bubu e cu totul altceva. Pe el vânătoarea nu-l interesează nici măcar ca hobby. El se consideră un domn mult prea distins și cu preocupări mult prea înalte pentru a se coborî la îndeletniciri potrivite mai ales pentru oamenii care nu mai au alta de făcut decât să ucidă animale și păsări nevinovate și fără apărare, zicând că fac sport. Da-că
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
care am rezolvat foarte multe cazuri fiind o personalitate, un bun pșiholog, altruist, de o capacitate intelectuală deosebită și cu o intuiție deosebită având și o familie minunată , o soție și doi copii. Soția lui, doamna Caterina, era o intelectuală distinsă, o bună gospodină, frumoasă și harnică. Pe lângă serviciul destul de complicat se descurca cu brio și în gospodărie. În demersul anilor i-a dăruit doi copii minunați pe care i-a educat foarte frumos în spiritul credinței. Acești copii se numesc
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pentru o clipă, imaginarul cultural al celuilalt. Raymonde Carroll Mulțumiri Precum se obișnuiește, ținem să le oferim mulțumiri câtorva persoane fără de care această carte s-ar fi născut mult mai greu. Le adresăm cele mai calde mulțumiri lui Alexandru Călinescu (distins profesor la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași) pentru onoarea de a ne prefața volumul și lui Kassai Abe ( Primul Maestru de Ceramică Daigamori din Tohoku) pentru bunătatea de a scrie câteva rânduri pentru cartea noastră. Recunoștința noastră pentru sprijinul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
delicata lui preoteasă, încrederea clienților săi fără voie, e drept, dar ce contează? -, un al patrulea personaj veni să ni se alăture. Cu o coafură atipică, o vâltoare de păr argintiu din care se decupa, cu tușe fine, un chip distins și sever, o femeie în vârstă, dreaptă și subțire, chiar în înclinarea ei plină de deferență, își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un ton cât se poate de clar și de simplu, datele problemei). Povestea lui Genji este o scriere masivă, de peste o mie de pagini, numărând cincizeci și patru de capitole centrate pe detaliile vieții aristocratice din perioada Heian. Considerată de distinsul profesor și traducător Edward G. Seidensticker drept "capodopera supremă a prozei literare japoneze", cartea redă, în formă ușor idealizată, experiențele lui Murasaki, aflate, puțin după anul 1000, în serviciul împărătesei Akiko (sau Shoshi). Se presupune că autoarea a murit în jurul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe scaune, așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității mele favorite: contemplația fără obiect. Deodată, simt ceva strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
1989 și nepublicat până astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura desincronizare dureroasă din destinul pământesc al lui Alexandru Poamă. Romanul apare acum grație eforturilor sublime ale distinsei văduve, prof. Elena Poamă, directoarea Bibliotecii Județene “Nicolae Milescu Spătarul”. Cititorul cărții își va pune, la finele lecturii, o întrebare legitimă: Este un roman veritabil ori un amplu colaj de “felii de viață”? Răspunsul nu este ușor de dat întrucât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese - nu mai târziu, ci chiar imediat ce parfumul cafelei fusese înghițit de alte miresme ale apartamentului și ale orașului, iar distinșii oaspeți se risipiseră pe la casele lor -, nici măcar să relateze totul, ci frânturi, numai să fie coerente, s-ar fi trezit cu mâinile goale și i-ar fi fost imposibil. Dar totul era de un farmec nespus. Întâlnirile acestea din apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a folclorului perceput în copilărie. Putem descifra la Ica Grasu acea incifrare a mesajului până la folclorizare în sensul pozitiv, redând dimensiunile fenomenelor, stărilor sau sensul stric al mesajului către un cititor avizat dar și către un cititor mai puțin avizat. Distinsa poetă, poate oricând concura cu textierii de muzică populară prin cantabilitatea și metrica versului exprimat. Cucule, pasăre rară, Când cânți, viața-i mai ușoară, Pe mulți tu ai bucurat Cu cântecu-ți minunat! .............................. Te voi aștepta în prag Pentru a-mi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o falsă resemnare. Toate rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întrebându-se adeseori pe ce mâini încăpuse acel prince charmant. ― Daaa! oftă Ledoulx, revenind cu greu din trecut și clătinând restul de lichior din paharul său. Am fost de multe ori în casele boierului Filipescu și m-am bucurat de distinsa lui prietenie. Era un om fin, un om de lume, un rafinat cunoscător de oameni și de istorie. Un adevărat senior, iar domeniul lui, credeți-mă, madame, avea o puternică amprentă feudală. Ziduri ca de cetate, două rânduri de porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai spera că era vorba doar de o glumă. Generalul Zass și-a pus paharul jos și, în tăcerea aceea îngrozită, a tras cu un gest aproape elegant ucazul imperial din manșeta vestonului. Din porunca țarului Alexandru I al Rusiei, distinsul meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire ucazului, generalul a ridicat paharul și l-a băut până la ultimul strop, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Așa a fost colaboratorul nostru, madame! zise și imediat realiză că, prin folosirea neinspirată a trecutului, își îngropase deja prietenul. Sigur, reluă el cu o mare amărăciune pe limbă, provenind, într-o oarecare măsură, și din ultimele picături de lichior, distinsul meu prieten mai trăiește, dar este ca și mort. Păstră un moment de reculegere, cu paharul gol pe inimă. Pe deplin mulțumit de coincidență, consulul reveni la ideea inițială privind în jos, la femeia care îl asculta cu un interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi reîmprospătat memoria cine altul decât adversarul nostru comun, nimeni altul decât același zaraf armean despre care încă se mai vorbește și astăzi la Constantinopol că-și trecea cuiele palatelor sale prin rupii, irmilici, ruble și napoleoni de aur, necinstind distinsele capete încoronate reprezentate pe acei bani. Oh, vă asigur, distinsă doamnă, că acest armean este unul dintre cele mai originale exemplare umane care au pășit sau vor păși vreodată pe ulițele acestui mărunt oraș. Zaraful deține adevărata putere, puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altul decât același zaraf armean despre care încă se mai vorbește și astăzi la Constantinopol că-și trecea cuiele palatelor sale prin rupii, irmilici, ruble și napoleoni de aur, necinstind distinsele capete încoronate reprezentate pe acei bani. Oh, vă asigur, distinsă doamnă, că acest armean este unul dintre cele mai originale exemplare umane care au pășit sau vor păși vreodată pe ulițele acestui mărunt oraș. Zaraful deține adevărata putere, puterea de a mânui evenimentele în sensul dorit de el. O veritabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acest eveniment. Toți masonii se roagă și uriașa formă-gând creată prin această acțiune coordonată va deveni o imensă forță, în fața căreia puterea celui de-al doilea B va ceda. Toți masonii își clătinară capetele. D’Autrey se ridică pe vârfuri. ― Distinsul Venerabil al lojii noastre l-a cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Suveran, contele de Saint-Germain, ilustrul Șef Al Tuturor Francmasonilor Adevărați, nemuritorul ȘATFA. ― Într-adevăr! Am avut onoarea de a-l cunoaște pe acest martor al mileniilor, pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]