6,346 matches
-
la ceas. Alerg și sun la serviciu. Țîr, țîr... Nu, nu răspunde nimeni. Un taxi, asta-i salvarea. Sun și o voce incoloră îmi spune să aștept la poartă. Nici bine n-am ieșit pe poartă și vine taxiul. Prompți, dom'le, mă mir bucuros. Fac semn, oprește. Nu, nu-i pentru mine, este pentru altcineva. Încerc să corup șoferul, dar tontul nu vrea. Aștept la rînd ca la toaletă. Mai dau un telefon și mi se spune că vine taxiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cu cuțitul crestează pielea, schițînd cam pe unde se decapitează. După aceste scene, femeile au devenit supuse. Tremurau ca varga și promiteau tot ce li se cerea. Voi păstrați treizeci la sută, ne-am înțeles? Și... fără trucuri. Bine? Da, dom' Raul. Da, suspinau femeile. În prima săptămînă Raul a fost surprins de suma primită. S-a pregătit și o masă cu băuturi fine. Erau așa de docile încît vigilența lui Raul a slăbit rău de tot. La a treia săptămînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Porcilor... Mă simt aproape jignit. Ce mama naibii, chiar Golful Porcilor! Să fi fost Guantánamo, Camagúey sau Santiago de Cuba, dar așa... Aproape că mă fac dezinteresat și vorbesc cu chelnerul. Dar el se face că nici nu observă. Erau, dom'le, aproape 37 de grade și cu umiditatea ne turtea, nu alta. Dar eram tînăr și nu prea mă deranja... nu era nici un norișor pe cer și vîntul parcă a intrat în grevă. Ei au debarcat și înaintaseră vreo cîțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lopata, păr și mai negru și mai ondulat și mai scurt, ochii negri pe un fond alb, mai alb ca zăpada, dinții albi, puternici, sănătoși, mîini butucănoase, voce dogită, era soția. Vîrsta în jur de 42 de ani. Păi cum, dom'le? întrebați domniile voastre. De ce mă întrebați pe mine, mă rog? Așteptați să fac săpături! Familia aceasta, pe numele său Camacho, avea patru din cei mai frumoși copii pe care Cel de Sus i-a adus pe lume. Dar eu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pe atunci n-aveam telefoane și m-am hotărît să ies în întîmpinarea ei. Atunci a sunat soneria. Am crezut că leșin. Deschid ușa și... în fața ușii era... fata de serviciu. Avea o găleată în mînă. Puțină apă, vă rog, domule profesor. Pentru ea eram profesor. A intrat și a văzut pregătirea din casă. A pus mîna pe umărul meu și cu o voce tristă mi-a spus: "N-a venit... dacă vreți vă... pot consola". N-am spus nimic, eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O faptă... bună 118 Nu toți l-au crezut pe domnul Căpușă 121 I-a ascultat telefonul 124 Fiu de grangur 128 Suflete mari 131 O idee genială 134 Audiența 138 Spre capătul firului 141 Gînduri alandala 144 Pagubă mare, dom'le! 147 Chinurile ascensiunii politice 151 Drumuri spre Dumnezeu 154 Profesorul vinovat 158 Un colindător fantastic 161 Quel flatteur! 165 Colecționarul 168 Moștenirea 172 Capul familiei 176 Capitolul III O promenadă prin adevăr cu iz de fantezie 181 Între confrați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gârlei și, când ajungea în fundul satului, trecea gârla dincolo și se întorcea spre primărie urmând drumul mare. Striga cât îl țineau bojogii : să se știe, oameni buni! duminică, la ceasurile unsprezece, după ce se iese de la sfânta biserică, poposiți pe la primărie. Dom‟ primar vă va zice cum e cu funcierea. duminică, oameni buni ! Bummm-bummm ! La unsprezece ceasuri ! Bummm-bummm ! Poruncă de la dom‟ primar ! Bummm-bummm ! Cei care erau pe acasă, ieșeau pe la porți și îl apostrofau în fel și chip pe moș Șutu. Fără
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
îl țineau bojogii : să se știe, oameni buni! duminică, la ceasurile unsprezece, după ce se iese de la sfânta biserică, poposiți pe la primărie. Dom‟ primar vă va zice cum e cu funcierea. duminică, oameni buni ! Bummm-bummm ! La unsprezece ceasuri ! Bummm-bummm ! Poruncă de la dom‟ primar ! Bummm-bummm ! Cei care erau pe acasă, ieșeau pe la porți și îl apostrofau în fel și chip pe moș Șutu. Fără răutate însă. Doar așa, ca să zică ceva ; ia mai du-te dracului, ghiuj bătrân ! Strigă bă, mai încet, o să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
două ori la Ipotești pentru ridicarea bisericii; prima oară când începuse construcția, iar a doua oară la inaugurare. Cu barba mare, pălărie pe cap, Iorga a întins bastonul spre tânărul Silveanu de atunci, întrebându-l: Dumneata ești învățătorul satului? Da, dom' Profesor. Am să te rog să ajuți cu copiii la ridicarea bisericii. Lucrul acesta s-a și întâmplat, numai că meșterii nu priveau cu ochi prea buni acest amestec; ei își știau ale lor, așa încât ajutorul s-a limitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
diferite. De pe pământ, viziunea este aceea a copilului, care, înălțând ochii spre cer, vede cum Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în punctul mărunt al curții, de unde se uită copilul, vin, în vălmășaguri de imagini, domurile vaste ale poeticului: Luna pe cer trece [...] sfântă și clară [...],/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ [...] Streșine vechi casele-n lună ridică 12. Toate aceste imagini, la care se vor adăuga suite întregi susținând demonstrația, trimit în prim-planul raționamentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
autorii își plătesc imprimarea și hârtia, nu văd de ce s-ar cuveni să ne alarmeze accesul neîngrădit la tipar cu atât mai mult cu cât o "repede ochire" asupra situației din trecutul ante-revoluționar lasă loc unei mirări cât roata carului: "dom'le, chiar așa să fi fost cândva?" De regulă, vina se pune pe seama cenzurii, care, fie odată și odată spus, era ultimul prag și nu marele, adevăratul responsabil. Răsare, din când în când, câte o carte plină de surprize consacrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
discul cu cartea cadou: s-a salvat un viitor Nobel! Pup DVD-ul. Reasamblat, computerul meu își recapătă demnitatea și misterul. Îl întreb pe magistru pe ce post e încadrat. N-au computerist în schemă. Muncitor necalificat. Unde ai învățat, dom'le, toate astea? Singur le-am învățat. Am toată admirația pentru acești tineri nemaipomeniți. La vârsta lor, băteam mingea de cârpă și mâncam semințe la bariera de la Ițcani. * Î n 1968 (an efervescent, cu mari complicații internaționale), în vederea plenarei CC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
studenții se trudeau să le fie ascultate și evaluate răspunsurile, Moscovici continua să-l informeze pe Ienceanu despre "câți draci nepotcoviți" are soacră-sa și, din când în când, se uita la ceas și se întreba nerăbdător: "ce se întâmplă dom'le cu acest Ciornei? O fi plecat acasă cu paltonul meu? Mai știi?...". Și notele au curs astfel: 5, 4, 4, 4,..... Când nu mai erau în sală decât doi studenți marele pocherist Georgică Focșa și Mișu Timofte, cel de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Trei zile și trei nopți, târgul s-a pornit și a trăncănit de zor, ca un uriaș malaxor, din care răzbăteau și s-auzeau, pe străzi, în piețe, la colțuri frânturi de păreri, aprecieri, adevărate sau eronate: ..."nepotism"..., "servilism"..., auzi dom'le: asta i-a cerut directoarei Bibliotecii de la Institut să întocmească o bibliografie exhaustivă pe tema "Nicolae Ceaușescu stea de primă mărime din această galaxie!" sau "auzi bre, cucoana asta era sora Elenei", și "nasul era ca al ei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
învățatului suedez Sparwenfieldt, iar Nicolae Iorga era primul dintre istoricii noștri care îl identifica și semnala țării noastre. Pe lângă această străveche cetate a culturii și științei, complexul universitar Uppsala mai are între monumentele ce pot fi vizitate: Gustavianum un vechi dom, în care se află unul din cele mai vechi teatre, ridicat în secolul al XVII-lea și închinat savantului Olaus Rudbeck (1630-1702), anatomist și botanist celebru, supranumit de urmași "geniul Renașterii"; acesta i-a fost profesor tânărului student Carol Linné
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe grămada de țărână. Bițu s-a ținut mai tare ca toți. Cineva îmi spunea că el ar fi zis unui prieten de la Regionala Moldova, un inginer care era mozaic și care l-a sunat și i-a prezentat condoleanțe: Domule inginer, mulțumesc. Nu pot să cârtesc împotriva Celui de Sus. Că nu mai câștig nimic. De aceea, încerc să zic, în gând, ca și cei care cred în Talmud: "Domnul a dat, Domnul a luat!... Fie numele Domnului binecuvântat!" Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Restoiu. Tocmai ți-am citit manuscrisul, Îmi spune el, iar asta are darul să mă bucure enorm. Va trebui să tai unele pasaje din textul dumitale, domnu’ Golea, care să-ți spun drept mie unul nu-mi plac. — Tăiați-le, dom’ director. Restoiu ăsta e un fel de caricatură a activistului de teren zdravăn și stacojiu și cu ceafa groasă, pe care-l știu din halele tinereții mele. Fălcile și gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei decât tot ca un personaj de desene animate. — Să nu crezi că am io ceva cu opera dumitale. Sunt tușe prea groase, domnu’ Golea. Personajele sunt mai mult niște caricaturi decât oameni În carne și oase. Tăiați cât puteți, dom’ director. Aveți liber de la mine. Îmi place să nu-i Înșel așteptările. Îmi place să stăm de vorbă despre romanul meu, Îmi place mult de tot aicea-n biroul directorului Restoiu. Prin ferestrele mari intră ciripit de vrăbii și multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
privirea ostenită, da, a ostenit citind și s-a gândit să ia o pauză primindu-mă la el. Manuscrisul meu e pe marginea dinspre mine a biroului, pare pus special acolo ca să-l iau, să-l scap de el pe dom’ director, dar asta În nici un caz, să nu-și facă astfel de iluzii. — Măi băiatule, dragul meu, nici nu știu cum să-ți spun. Cum vreți dumneavoastră, dom’ director. Io nu mă supăr oricum mi-ați spune. — Vreau să mă-nțelegi bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
biroului, pare pus special acolo ca să-l iau, să-l scap de el pe dom’ director, dar asta În nici un caz, să nu-și facă astfel de iluzii. — Măi băiatule, dragul meu, nici nu știu cum să-ți spun. Cum vreți dumneavoastră, dom’ director. Io nu mă supăr oricum mi-ați spune. — Vreau să mă-nțelegi bine, să nu carecumva să-ți faci o impresie greșită. E prea multă mizerie În povestea asta a ta, prea multă tristețe, prea multă violență... Înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mă-nțelegi bine, să nu carecumva să-ți faci o impresie greșită. E prea multă mizerie În povestea asta a ta, prea multă tristețe, prea multă violență... Înțeleg bine dorința de autentic, dar cădem În extrema cealaltă. — Ce extremă, dom’ director? Sunt numai ochi și urechi și atenția mea pare să-i provoace o vădită plăcere. Zâmbește satisfăcut, disecă și aprofundează. — Viața e viață, bineînțeles. Dar nici chiar viața nu-i cum o prezintă literatura ta. Ce se Întâmplă aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
numai din obsedați și perverși. Or mai fi patru-cinci din zece, dar nu toți. Doar vezi că la noi nu se poartă așa ceva. Nu e voie. Unde naiba crezi că suntem noi aici? Va trebui răzuită, răzuită bine. — Răzuiți, tăiați, dom’ director. Ce-o mai rămâne, aia să fie romanu’ meu. Trage manuscrisul lângă el și-l răsfoiește câteva secunde. Rămâne cu el deschis În față și citește parcă din acest roman al vieții mele. — La orice editură din țara asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
editură din țara asta te-ai duce, dragul meu, ți se va spune același lucru. Nu pot, nu știu... Cade pe gânduri o jumătate de minut, după care Înalță ușor privirea peste scăfârlia mea colțuroasă. Ești Însurat, domnu’ Golea? — Da, dom’ director, sunt și Însurat după toate astea. — Copii ai? — Numai doi. Pe cel mare Îl dau la școală anu’ ăsta. Și mai am unu’ de optișpe ani din prima căsătorie, da’ cu ăla n-am treabă, că a ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o țară liberă doar. Ei m-ar pune pe liber cât ai zice pește și ar veni altul În locul meu, de care nu te-ai mai lipi În veci. Nici să intri În secretariat nu te-ar mai lăsa. — Bine, dom’ director. Am Înțeles. Taie cât poți. Titlul dacă rămâne, io tot am să fiu mulțumit. S-a Înroșit puțin la față, a obosit, ca și cum tocmai a dus la bun sfârșit manevra pe care mi-a povestit-o. Are viață grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sau medic ar fi trebuit să mă strâmb până mi-aș fi scrântit mutra. — Păi, tuburi de puț, mai mult d-astea fac deocamdată... Mă privea neîncrezător, așa că n-am pregetat să-i explic. Niște chestii d-alea de beton, dom’ director, care se Îmbucă cap la cap. Poți să faci din ele un tunel, prin care să treacă de la caz la caz pisica sau ursul. — Și mie mi-ar plăcea să fac așa ceva. Își aprinse În sfârșit țigara și suflă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]