6,786 matches
-
auzit-o frecându-și mâinile pe care le ținea la spate. Își coborî privirea, apoi o ridică. Mi se păru că întreaga ei ființă vibra imperceptibil, poate eram doar beat. — Vreți să telefonați? — Da. M-am dus din nou în dormitor, am atins din nou cu mâinile plușul de culoarea tutunului. Am privit telefonul, l-am privit ca pe un obiect de plastic care nu m-ar fi pus în legătură cu nimic. Nici măcar nu l-am atins. Am închis sertarul scrinului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu știam nimic, ceva inutil de căutat. — Știi să faci bun sosul? Râse, se înroși de bucurie și pentru o clipă m-am gândit că poate și speranța mea era modestă și ușoară ca a ei. Se îndreptă pieziș către dormitor, încercând să se acopere cu tricoul prea scurt. Se întoarse curând îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de trening și cu sandalele ei multicolore desfăcute: — Ies o clipă. Am urmărit-o pe fereastră reapărând în spatele casei, unde, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am ieșit pe plajă. Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-am așezat la câțiva pași de apă, pe ultima fâșie de nisip uscat. Casa se afla în spatele meu, dacă Elsa ar fi deschis fereastra de la dormitor, ar fi văzut punctișorul spatelui meu pe plajă. Dar dormea. Poate în somnul acela mai ușor căuta un destin diferit și se cufunda în el cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nasturii ieșeau cu repeziciune din butonierele de lurex, alergau sub degetele ei ca un rozariu. Sânii ei mici ieșiră la iveală. I-am oprit mâna. — Nu, nu așa. Am luat-o în brațe și am dus-o pe patul din dormitor. Am dezbrăcat-o încet, mișcându-mă în jurul ei calm, cu mâini atente, ca și cum aș fi pregătit un corp pentru autopsie. Ea, supusă, mă lăsa. Când a rămas complet goală, m-am îndepărtat s-o privesc. Italia schiță un zâmbet cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
face când râde. — Paternitatea are un straniu efect asupra ta, parcă ai fi bunica. Râd și eu, pentru că mă simt ridicol. Casa mea este în ordine, soția mea este puternică, înaltă și puternică. Seara privesc pe fereastră. Mă aflu în dormitor, dau la o parte perdeaua și cercetez strada dincolo de coroanele copacilor, pe o parte și apoi pe cealaltă, unde clipește semaforul. Nu se vede nimic în afară de o mașină care trece, o mașină anonimă care duce acasă pe cineva. O caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca și cum nu s-ar fi simțit demnă de locul acela. Tălpile pantofilor femeii aceleia erau ca și acelea ale mamei mele. Tălpile celui care stă îngenuncheat, care se desprinde de pământ și se roagă. Și Italia era credincioasă. Ținea în dormitor un crucifix, care atârna pe perete printre boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spună -. Dar ... ce-a fost asta? Aș putea jura că orbita mea a fost traversată de două stele gemene, strălucitoare și mistice... Să fi fost ea? Inima îmi spune... Dar taci, am și ajuns acasă!“ Și intră. Se îndreptă spre dormitor și, zărindu-și patul, își zise: „Singur! Să dormi singur! Să visezi singur! Când dormi împreună cu altcineva, visul trebuie să fie comun. Efluvii misterioase trebuie să unească cele două creiere. Sau poate că, pe măsură ce inimile se unesc tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ridică și plecă. Ce facem, terminăm? - întrebă Domingo. — E drept, Domingo, nu putem lăsa baltă partida. Cine e la rând? — Dumneavoastră, domnișorule. — Bine, uite. Și pierdu și partida asta, din neatenție. „Păi cum, domnule - își zicea pe când se retrăgea în dormitor -, toți o cunosc: toți o cunosc, afară de mine. Iată lucrarea dragostei. Și mâine? Ce-o să fac mâine? Eh, i-ajungă zilei răutatea ei. Acum, în pat.“ Și se culcă. Și întins în pat continuă să-și spună: „Păi adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne gândim la Eugenia: ora e propice.“ Și închise ochii cu intenția de a se gândi la Eugenia. A gândi? Gândul acesta i se diluă, topindu-i-se, și-n scurt timp nu mai era decât o polcă. Sub fereastra dormitorului său se oprise o flașnetă și cânta. Iar sufletul lui Augusto răsfrângea note, nu gândea. „Esența lumii e muzicală! - își zise Augusto când muri ultima notă a minavetei -. Și Eugenia mea nu e tot muzicală? Orice lege e o lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tristețe amară, gelozia, furia, spaima, ura, iubirea, mila, disprețul și, mai presus de toate, rușinea, o enormă rușine, și conștiința teribilă a situației ridicole în care se afla. — M-a ucis! - îi spuse Liduvinei. — Cine? — Ea. Și se închise în dormitor. Și odată cu imaginile Eugeniei și a lui Mauricio, îi apărea în minte și cea a lui Rosario, care-l lua și ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îi aduse hârtia și călimara, și Augusto scrise: Salamanca. Unamuno. Ați avut câștig de cauză. Am murit. Augusto Pérez — De îndată ce voi muri o trimiți, da? Cum vreți dumneavoastră - răspunse valetul ca să nu mai discute cu stăpânul. Se duseră amândoi în dormitor. Bietul Augusto tremura în așa hal pe când încerca să se dezbrace, încât nu izbutea nici să-și apuce hainele ca să și le scoată. — Dezbracă-mă tu! - îi spuse lui Domingo. Da’ ce-i cu dumneavoastră, domnișorule? Parcă l-ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
voi cădea mort“, iar după ce trecea de el, un glăscior, din adâncul inimii, îi spunea: „Pesemne ești cu adevărat mort...“ Și astfel ajunse la el acasă. Ajunse acasă, mâncă, încercând să prelungească masa - să o prelungească în grabă -, urcă în dormitor, se dezbrăcă și se vârî în pat ca pentru a dormi, ca pentru a muri. Inima îi bătea puternic. Întins în pat, recită mai întâi un Tatăl nostru și apoi o Ave Maria, oprindu-se la: „Facă-se voia ta precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
avea să fie atât de solidă pe cât mi-o doream. Valul de aer răcoros mă lovi la fel de tare cum mă lovise cel de căldură când ieșisem de la doctorul Gabor. Instalasem un aparat de aer condiționat în sufragerie și altul în dormitorul nostru. Am tras ușa după mine, am deschis gura, dar mi-am adus aminte de vocea mea și am închis-o la loc. Apoi, pentru că nu am putut rezista, am spus încet: Am venit acasă! Acasă. Este unul dintre cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aplecată peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
parcării. Am luat-o de jos, am șters-o și am închis portiera. Ochii ei ficși mă priveau de pe chipul ei veșnic de copil. Oamenii mari sunt doar invidioși pe noi pentru că suntem tineri, șoptesc eu, pe când urcăm scările dinspre dormitorul meu spre mansardă. Dar ei sunt mai tineri decât noi sau cel puțin mai inocenți. Afară cad bombe, criminalii mărșăluiesc pe străzi, vagoanele de marfă își duc încărcătura spre est, iar înăuntru, părinții care nu se înțeleg niciodată sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era mai grozavă decât în cele mai frumoase visuri pe care le avusesem în tabăra DP. Dar îmi place să fiu pregătit pentru orice situație. Am pus plicul la loc în seif, am răsucit încuietoarea și m-am întors în dormitor la fel de ușor cum ieșisem. Eram gata să ațipesc când am simțit-o pe Madeleine lipindu-se de spatele meu. Brațul i se strecură pe sub mine și mâna i se odihnea acum pe pieptul meu, bebelușul era lipit de spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
treia oară. Acum aveam cu trei sute de dolari mai mult decât ar fi trebuit. Era o nebunie. Mă descurc bine cu cifrele, dar nu reușeam să adun cum trebuie bancnotele. Am coborât în bucătărie. Nu voiam să mă întorc în dormitor și să risc să o trezesc pe Madeleine. Am luat un carnețel din biroul mic din colț și un creion din cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mă dezvinovățesc pentru că aveam grijă de ea și de copii. Se aplecă, luă mâna lui Abigail și o ridică în picioare. Hai, draga mea, înapoi în pat. Eu eram încă pe podea cu teancurile de bani, când Madeleine ieși din dormitorul fetelor și închise ușa după ea. — Termin într-un minut, i-am spus, înainte să apuce să spună ceva. Traversă holul, intră în dormitorul nostru și închise ușa fără un cuvânt. Îmi părea rău că era supărată, dar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înapoi în pat. Eu eram încă pe podea cu teancurile de bani, când Madeleine ieși din dormitorul fetelor și închise ușa după ea. — Termin într-un minut, i-am spus, înainte să apuce să spună ceva. Traversă holul, intră în dormitorul nostru și închise ușa fără un cuvânt. Îmi părea rău că era supărată, dar trebuia să îmi iasă banii la numărătoare. Am luat-o de la capăt. De data asta suma mi-a ieșit bine. În seara următoare i-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chipuri cioplite. Cuvintele pluteau în aer, gata să fie smulse de acolo. O înspăimântau pe Susannah. O intrigau pe Madeleine. Faptul că le invocasem o înfiorase. De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea trecută ieșise din dormitor și dăduse peste un soț al cărui univers se micșorase la dimensiunile unui seif. În seara asta, deschisese o scrisoare și descoperise un univers mai vast. Amintirea cred că era încă vie, pentru că, atunci când trecu pe lângă mine în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în aceeași poziție ca în tabloul de deasupra canapelei și le-am pus la loc în buzunar. Aveam nevoie de permis pentru legitimare. Voiam o poză cu copiii mei. Mai era un singur lucru de făcut. M-am întors în dormitor, la partea mea de pat și, la lumina ceasului, am mâzgălit un bilet. Dragă Madeleine, Combinația seifului este 8 la dreapta, 4 la stânga, 6 la dreapta. Sărută copiii din partea mea. Cu dragoste, Peter. Am sprijinit bucata de hârtie de ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
evrei spre moarte pe străzile de sub ferestre. O idee ingenioasă. Se strecura pe trepte, sus, unde dansasem cu mama pe un cântec de dragoste și furie, care ne făcuse pe amândoi să ne pierdem echilibrul. Clocotea în coșciugul sufocant al dormitorului unde zăcusem eu, cu stomacul chiorăindu-mi de foame, cu mintea plină cu planuri de răzbunare împotriva omului care mă trimisese la culcare fără cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Verigheta Îi strălucea pe deget. Fima Încercă În van să-și alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea de el În dormitor, plângând pe Înfundate, cu hohote neauzite care Îi scuturau umerii, Înăbușindu-și lacrimile cu perna, așa cum plângea uneori În timp ce făceau dragoste sau așa cum plângea Dimi uneori, fără să scoată un sunet, când i se făcea vreo nedreptate lui sau părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
turn de-al lui Dimi. Încercă să strângă pătura, dar renunță, fiindcă se grăbea să-l găsească pe Ted. Era Încă dator să-i explice ce Îl adusese aici În seara asta. Dar În loc să se ducă În birou, ajunse În dormitor, unde o lampă mică de noapte arunca o lumină caldă, roșiatică. Văzu patul mare, deja pregătit pentru noapte: două perne identice, două pături albastre Înfățate În cearșafuri de mătase, două noptiere, pe fiecare din ele odihnind câte o carte Întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
greu. Iar tu mă asculți ca un Înger. După aceea, acum șase ani, ne-am mutat În sfârșit În vila pe care o proiectaserăm singuri, În Mevaseret, care ieșise aproape cum o visaserăm, cu o aripă separată pentru copii și dormitorul În pod sub acoperișul triunghiular, ca Într-o cabană din Alpi. Înger cu erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]