4,691 matches
-
Sacrificiul - film de Andrei Tarkovsky. Alexander, fost actor, critic și dramaturg, trăiește o viață retrasă într-o superbă vilă de pe o insulă, împreună cu soția, fiica și cu micul său fiu, pe care îl adoră. Tommy tocmai a suportat o operație la gât, motiv pentru care, temporar, nu poate vorbi. Alexander se
Sacrificiul (film) () [Corola-website/Science/316042_a_317371]
-
înto poveste - uneori bazate pe viața sau cariera personei/grupului în discuție. Teatrul muzical din Europa datează din vremea teatrului grecilor antici, care includeau muzica și dansul în comediile și tragediile lor de pe scenă din al V-lea secol î. Hr. Dramaturgii Eschil și Sofocle au compus ei înșiși muzica penru piese și au coregrafiat dansurile corului. comedii romane din secolul III î. Hr. al lui Plaut includea cântece, dans și orchestrație. Romanii au introdus inovații tehnice. De exemplu, au făcut pașii de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
(n. 29 martie 1902 - d. 14 octombrie 1967) a fost un scriitor francez, prozator, dramaturg și eseist. Autor prolific, a lăsat în urma sa 17 române, două eseuri, câteva zeci de nuvele, schițe, povestiri, zece piese de teatru, peste o sută șaizeci de articole diverse, scenarii, adaptări. Marcel Aymé a rămas legat de regiunea sa natală
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
Aymé a dobândit statutul notorietății mondiale, operele sale fiind traduse, adaptate, puse în scenă, ecranizate global, fie că ne referim la " Poveștile motanului cocoțat" ("Leș contes du chat perché"), sau despre celebra " Omul care trece prin zid" ("Le Passe-muraille"). Ca dramaturg, a creat piese care au generat spectacole cu mare aflux de public și au produs ample reacții, vezi "Capul altora" ("La Tête des autres"), 1952, o pledoarie împotriva pedepsei cu moartea, într-o vreme în care Franța încă își mai
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
(, n. 6 martie 1900 - d. 18 mai 1973) este un poet ebraic israelian, originar din Ucraina, dramaturg, autor pentru copii, traducător și editor, unul din principalii reprezentanți ai poeziei ebraice moderne. Poet rebel și cu temperament, promotor al "modernismului extatic" (T.Carmi) și cântăreț al peisajului biblic și al muncii de înnoire a țării, Shlonsky a fost
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
bipolare. Aceste crize, în afara experiențelor negative din copilărie, i-au făcut dificilă viața în lungul anilor. O astfel de depresie a cuprins-o și în timpul șederii în Anglia. La vârsta de 24 ani ea s-a căsătorit cu scriitorul și dramaturgul Yosef Bar Yosef, de care a divorțat după trei luni. Doi ani mai târziu, s-a măritat cu ziaristul și redactorul de televiziune Itzhak Livni, cu care a conviețuit vreme de trei ani, și cu care a rămas, și după
Dalia Ravikovich () [Corola-website/Science/321042_a_322371]
-
Sainte-Assise. În 1780, Louis Philippe a dăruit fiului său Palais-Royal, ca dar care să marcheze împăcarea lor după ruptură provocată de cea de două căsătorie a Ducelui. La Sainte-Assise, Le Raincy și Paris, cuplul primea nobili, intelectuali, oameni de știință, dramaturgi, cum ar fi ducesa de Lauzun, contesa de Egmont, marchizul de Lusignan, marchizul de Osmond, matematicianul d'Alembert, scriitorul german Melchior Grimm, matematicianul și astronomul Pierre-Simon Laplace, chimistul Claude Louis Berthollet, compozitorul Pierre-Alexandre Monsigny și dramaturgul Ludovic Carrogis Carmontelle. De
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
intelectuali, oameni de știință, dramaturgi, cum ar fi ducesa de Lauzun, contesa de Egmont, marchizul de Lusignan, marchizul de Osmond, matematicianul d'Alembert, scriitorul german Melchior Grimm, matematicianul și astronomul Pierre-Simon Laplace, chimistul Claude Louis Berthollet, compozitorul Pierre-Alexandre Monsigny și dramaturgul Ludovic Carrogis Carmontelle. De asemenea, cuplul a dat reprezentări teatrale, dintre care unele au fost scrise de marchiza de Montesson. În februarie 1785, la insistențele regelui Ludovic al XVI-lea și cu puțin ajutor de la Madame du Barry, Ducele de
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
(n. 18 februarie 1979, București) este un scriitor, scenarist și muzician român. Tatăl său este dramaturgul Denis Dinulescu. A urmat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București. În 2002 a absolvit facultatea de regie de film a Universității Media din același oraș. A obținut licența în regie de film de la Universitatea Hyperion. În 2007-2008, Dinulescu
Luca Dinulescu () [Corola-website/Science/321517_a_322846]
-
(n. 17 decembrie 1978, Chișinău) este un dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este parte a familiei de intelectuali români basarabeni Esinencu. s-a născut pe 17 decembrie 1978, la Chișinău, în Republica Moldova. A studiat la "Universitatea de Stat a Artelor din Moldova", specialitatea "Dramaturgie și scenaristică". Este
Nicoleta Esinencu () [Corola-website/Science/321526_a_322855]
-
Călinescu" ca cercetător științific unde rămâne până la pensionare în 1982. În 1973 își suține lucrarea de doctorat în filologie cu teza "Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc". Prieten de o viață cu Gheorghe Bulgăr și mai târziu - până la moarte - cu dramaturgul Dan Tărchilă. Este prezent în: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, V. Demetrius, Ion Caraion. Rainer Maria Rilke - Rodin; Eminescu în timp și spațiu, Ed. Doina, 2000. În 1997 cartea de poezie "Ora reveriilor" a apărut în limba germană sub titlul de
Emil Manu () [Corola-website/Science/321565_a_322894]
-
elementele să fie schimbate. Personajele puteau fi inventate sau elemente din istorie puteau fi schimbate pentru a face povestea mai interesantă sau pentru a-i servi scopurilor autorului. Deși majoritatea din aceste povești derivă din realitatea istorică, sursele folosite de dramaturgi au fost mai degrabă legendele decât relatările exacte, iar elementele fantastice sau magice au fost adăugate apoi de către dramaturgi. Un exemplu bun în acest sens este "Yoshitsune Senbon Zakura". Piesa are ca protagoniști figuri istorice reale ale Războiului Genpei, incluzându
Jidaimono () [Corola-website/Science/321744_a_323073]
-
mai interesantă sau pentru a-i servi scopurilor autorului. Deși majoritatea din aceste povești derivă din realitatea istorică, sursele folosite de dramaturgi au fost mai degrabă legendele decât relatările exacte, iar elementele fantastice sau magice au fost adăugate apoi de către dramaturgi. Un exemplu bun în acest sens este "Yoshitsune Senbon Zakura". Piesa are ca protagoniști figuri istorice reale ale Războiului Genpei, incluzându-l pe Minamoto no Yoshitsune și servitorul său, Benkei. Dar concepția istorică falsă conform căreia anumiți generali din clanul
Jidaimono () [Corola-website/Science/321744_a_323073]
-
pretindea că își are originea clanul Tokugawa, a fost folosit pentru a reprezenta shogunatul. Clanul Taira, care a pierdut războiul Genpei în fața celor din Minamoto în anii 1180, erau, în mod obișnuit, reprezentați ca asupriți sau neîndreptățiți și simbolizau criticismul dramaturgilor (sau probabil al actorilor) față de guvernul Tokugawa. Același "Yoshitsune Senbon Zakura" menționat anterior este un bun exemplu în acest sens, la fel și "Bătăliile lui Coxinga", care povestește despre moharistul din dinastia Ming, Coxinga, care a luptat împotriva dinastiei Qing
Jidaimono () [Corola-website/Science/321744_a_323073]
-
Pogues. Multe dintre cântecele sale sunt influențate de naționalismul irlandez, istoria Irlandei, experiențele diasporei irlandeze în Londra și SUA, dar și viața londoneză în general. MacGowan a vorbit deseori despre poetul irlandez de secol XIX James Clarence Mangan și despre dramaturgul Brendan Behan ca având o mare influență asupra lucrărilor sale. Între 1985 și 1987 a scris ceea ce este probabil cel mai cunoscut cântec al său, "Fairytale of New York", pe care l-a interpretat împreună cu Kirsty MacColl. În anii următori MacGowan
Shane MacGowan () [Corola-website/Science/321773_a_323102]
-
București în perioada interbelică, Michel Landau (1895-1976), fost deputat în Parlamentul României și director al Loteriei Naționale a Israelului, dr. W. Abeles (n. 1903), director general al Organizației Sănătății din Ierusalim și ambasador al Israelului în Columbia (1960-1963) și Costa Rica, dramaturgul Mihail Davidoglu (1910-1987) și prof.dr. Carol Iancu (n. 1946), istoric francez contemporan. La sfârșitul secolului al XIX-lea existau în Hârlău cinci sinagogi, printre care și Sinagoga Mare (construită la începutul secolului). Comunitatea dispunea de o brutărie care producea pâine
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
Moișe Pinchevschi (idiș משה פּינטשעװסקי; 1 aprilie 1894, Telenești județul Orhei Basarabia — 24 martie 1955, Kiev) a fost un poet, prozator și dramaturg evreu de limbă idiș,originar din Basarabia, care a activat mai ales în Argentina și Ucraina. Moișe Pincevschi s-a născut în târgul Telenești, actualmente centru raional în Republica Moldova. Este fiul lui Iacov Pincevschi. A învățat la heder, iar mai
Moișe Pincevski () [Corola-website/Science/320864_a_322193]
-
unui proiect special al Teatrului Național Radiofonic. Ne auzim la Majestic reprezinta un parteneriat cultural stabilit între și Hotelul RAMADA - Majestic, în cadrul căruia, în fiecare zi de luni, de la ora 11.00, în incinta barului Hotelului Majestic - actori, regizori, realizatori, dramaturgi, jurnaliști sau pur și simplu, iubitori de teatru - se întâlnesc, ascultă, comentează sau schimbă opinii despre spectacolele radiofonice în premieră sau alte înregistrări deosebite din Fonoteca Teatrului Radiofonic. Fiecare audiție este organizată, prezentată și promovată de către echipa de creație a
Teatrul Național Radiofonic () [Corola-website/Science/320916_a_322245]
-
Mihail Sebastian, pe scena Teatrului Național din capitală, unde a activat până la sfârșitul vieții sale, la 4 noiembrie 1979. Moni Ghelerter a pus în scenă spectacole memorabile la multe teatre din București și din țară. Alături de actorul Radu Beligan și dramaturgul Alexandru Mirodan deschide în 1964, cu spectacolul „Celebrul 702”, porțile Teatrului de Comedie din București. A primit titlul de "maestru emerit al artei". A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
(în ) este un serial de comedie științifico-fantastică creat de scriitorul, dramaturgul și muzicianul englez Douglas Adams. Prima formă pe care a luat-o a fost cea a unui serial radiofonic difuzat în 1978 de BBC Radio 4, dar acesta a fost adaptat și în alte formate și în câțiva ani a
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
și l-a propus din nou autorităților. A fost un nou eșec. Sculptorul Paul Vasilescu infirmă această informație dată de Pavel Șușară, susținând că statuia este, din cap până-n picioare, Caragiale, fiind concepută de la început pentru al reprezenta pe marele dramaturg și că el însuși a lucrat la statuie, înainte de intrarea la facultate, fiind ucenic, pe atunci, în atelierul lui Baraschi. Și o mărturie a sculptorului Nicu Enea contrazice această versiune: "„În anul 1952, la o sută de ani de la nașterea
Statuia lui I. L. Caragiale din București () [Corola-website/Science/320963_a_322292]
-
atenția și lui Tudor Arghezi. În 1936 contribuie cu articole la "Istoria Filozofiei Moderne", publicată de Societatea Română de Filozofie. De acum înainte se va axa doar pe teatru și reprezentări dramatice. Între 1939-1940 lucrează la un volum despre patru dramaturgi contemporani (Wedekind, Pirandello, Shaw și Claudel). A condus catedra de istoria literaturii dramatice la Conservatorul de Artă Dramatică și Muzică din București. Conferințele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă și
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
, pseudonimul lui Aron Blumenfeld, (n. 1853, Jezierzany, Galiția, Imperiul Austriac, acum Ozeryany, Ucraina - d. 7 ianuarie 1908, Iași) a fost un poet, scriitor și dramaturg român de etnie evreiască care a scris piesa de teatru "Manasse", dramă în patru acte despre dragostea imposibilă dintre doi tineri, un român - Matei Frunză - și o evreică - Lelia -, nepoata lui Manasse Cohen din Fălticeni. Datele despre biografia lui sunt
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
este o piesă scrisă pentru teatru de păpuși de George Bernard Shaw în 1949. A fost penultima dintre piesele scrise de dramaturgul britanic și are o durată de doar 20 de minute. Piesa a fost scrisă la cererea unui păpușar cunoscut al timpului, Waldo Lanchester, care, printre alte păpuși pe care le crease, avea și creații înfățișându-i pe Shaw și pe
Shakes versus Shav () [Corola-website/Science/317343_a_318672]
-
cunoscut al timpului, Waldo Lanchester, care, printre alte păpuși pe care le crease, avea și creații înfățișându-i pe Shaw și pe Shakespeare. Subiectul piesei este centrat în jurul unei discuții în contradictoriu, dar comice, care are loc între cei doi dramaturgi, un fel de echivalență intelectuală a cunoscutei forme a teatrului popular englez , inspirat la rândul său din genul teatral unic commedia dell'arte. Shakespeare îl provoacă pe Shaw încă de la începutul piesei, citând diferite replici din piesele sale. Contracarând, Shaw
Shakes versus Shav () [Corola-website/Science/317343_a_318672]