5,416 matches
-
de el, de exemplu învățatul Yossi Ben Halafta („Seder Olam Rabba”, capitolul 30), i-a atașat numelui o conotație negativă, Bar Kosva sau Bar Kosiva fiind deformat în Bar Koziva, בר כוזיבא, בר כוזבה adică „Fiul minciunii” (kazav = miniciună, în ebraică). În acelaș timp este posibil ca si versiunea Bar Kozva a numelui există și nu avusese la origine acest sens negativ. În legătură cu proveniență numelui Kosva sau Kosiva, există mai multe ipoteze. După una din ele, ar putea fi numele tatălui
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
(Simha Ben-Zion) (n. 27 noiembrie 1870, Telenești - d. 1932, Tel Aviv) a fost un scriitor și jurnalist de limbă idiș și ebraică, originar din Basarabia. , născut sub numele Alter Gutman, a fost educat în stil tradițional evreiesc la Telenești, locuind un timp și la Orhei. În anul 1889 a plecat la Odesa, unde a lucrat la școala ebraică împreună cu Haim Nahman Bialik
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
de limbă idiș și ebraică, originar din Basarabia. , născut sub numele Alter Gutman, a fost educat în stil tradițional evreiesc la Telenești, locuind un timp și la Orhei. În anul 1889 a plecat la Odesa, unde a lucrat la școala ebraică împreună cu Haim Nahman Bialik. În curând s-a căsătorit și s-a întors la părinți la Telenești, unde s-au născut cei 5 copii (4 băieți și o fată), inclusiv fiul Nahum Gutman, viitor pictor și sculptor de renume. La
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
unde s-au născut cei 5 copii (4 băieți și o fată), inclusiv fiul Nahum Gutman, viitor pictor și sculptor de renume. La începutul anului 1900 a plecat din nou la Odesa, unde lucrează la hederul experimental (școală primară în ebraică), împreună cu Bialik, Ravnițki (1859-1944), Levinski 1858-1910) și înființează editura „Moria", care s-a situat pe strada mare a arnăuților. Ben-Țion a început să scrie la Telenești, concomitent în ambele limbi evreiești, iar prozele sale din acești ani reflectă viața și
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
['zolmən 'rozəntal] (; în grafiere ) (1889, Telenești, jud. Orhei, Basarabia — 19 martie 1959, Chișinău) a fost un scriitor, jurnalist și culegător de folclor de naționalitate evreiască din Basarabia. A scris în limbile idiș și ebraică. a fost unul dintre cei 10 copii ai unui arendaș din Telenești. După absolvirea școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în clasa a opta la un gimnaziu din Odesa. Apoi a fost admis
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Tot la Chișinău, Rozental a editat, între anii 1925-1928, revista pentru copii "Far idișn Kind" ("Für das jüdische Kind"; „Pentru copilul evreu”), supliment al ziarului "Undzăr Țait". În 1936 a condus colegiul de redacție al revistei pentru copii în limba ebraică "Eșkolot", la care colaborau în anii 1923-1929 Iacov Fihman și Simha Ben-Țion. Rozental a fost corespondent al periodicelor "Die Welt" („Lumea”, din Berlin), "Literarishe Blätter" („Foi literare”, din Varșovia), "Ereț-Yisroel-Zeitung" („Ziarul Eretz Yisrael”, din Tel Aviv) etc. În deceniul 1920-1930
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
la Chișinău) o carte de proză de călătorie, "Unzer Land" („Țara noastră”). A tradus din română în idiș romanul lui Eugen Herovanu "„Jertfă veșnică”" (în ), avându-i coautori pe "K. A. Bertini (Golergant) " și "D. Vinnițki". A redactat în limba ebraică volumele cu caracter didactic "Min һaZad" („Dintr-o parte", 1938) și "Pinkasi" („Caietul”, 1939), în colaborare cu Iacov Cucer, "Peredot" („Animalul de călărit”, 1935), publicate în seria didactică "Tarbut în Basarabia" (1938-1939). Începând din 1910, Zolmen Rozental s-a ocupat
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
județul Orhei, Basarabia — 28 noiembrie 1980, Tel-Aviv, Israel) — pictor israelian, peisagist, ilustrator și grafician, fondatorul stilului palestinian în pictura de peisaj din Israel. Laureat al premiului Hans Christian Andersen pentru contribuție în literatura pentru copii (1962) . A scris în limba ebraică. s-a născut la Telenești ca al 4-lea copil în familia lui literatului Alter Gutman, care a devenit cunoscut sub numele ebraic Simha Ben-Țion și a soției acestuia, Rivka. Familia avea în total 5 copii. Ben-Țion lucra pe atunci
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
Laureat al premiului Hans Christian Andersen pentru contribuție în literatura pentru copii (1962) . A scris în limba ebraică. s-a născut la Telenești ca al 4-lea copil în familia lui literatului Alter Gutman, care a devenit cunoscut sub numele ebraic Simha Ben-Țion și a soției acestuia, Rivka. Familia avea în total 5 copii. Ben-Țion lucra pe atunci învățător. În anul 1903 familia a plecat la Odesa, iar Nahum a studiat la heder-ul, unde preda tatăl său. În anul 1905
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
de prizonieri turci din Egipt. În anul 1920, după demobilizare, a plecat să se perfecționeze în pictură în Europa , locuind până în anul 1926 , pe rând, la Viena, la Paris și la Berlin, și ilustrând cărțile tatălui său, precum și ale scriitorilor ebraici contemporani - Haim Nahman Bialik și Shaul Cernihovski. În anul 1926 a revenit la Tel Aviv și s-a consacrat mai ales peisajelor (lucrările acestei perioade se referă la "stilul palestinian") . În anul 1928 s-a însurat cu Dora Ioffe și
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
perioade se referă la "stilul palestinian") . În anul 1928 s-a însurat cu Dora Ioffe și în același an s-a născut uncul lor copil Menahem. Din anul 1929 Gutman s- ocupat cu crearea de decoruri și costume pentru teatrul ebraic "Ohel" (Cortul), a fost autorul decorului la spectacolele "Coroana lui David" (1929) și Shavtai Tzvi(1932). În anul 1931 a primit un loc permanent de ilustrator la gazeta "Davar Leyeladim" (suplimentul pentru copii al ziarului "Davar", la care a lucrat
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
făcut la Köln, în anul 1434. O traducere tipărită în engleză a fost publicată în 1502, o traducere în italiană în 1488, una în spaniolă în 1536, una în arabă în 1663, una în armeană în 1674, iar una în ebraică în 1837. În secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu, un român, Udriște Năsturel, a făcut prima traducere a textului "De Imitatione Christi", în limba slavonă. Prima traducere în limba română o datorăm lui Samuil Micu: A Thomii dela Câmp
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
(în ebraică גילה אלמגור, se pronunță Ghila, numele la naștere - Gila Alexandrovitz, n.23 iulie 1939) Petah Tikva), este o actriță israeliană de teatru ebraic și de cinema, scriitoare și activistă pe tărâm obștesc. A jucat în circa cincizeci de filme și
Gila Almagor () [Corola-website/Science/320255_a_321584]
-
(în ebraică גילה אלמגור, se pronunță Ghila, numele la naștere - Gila Alexandrovitz, n.23 iulie 1939) Petah Tikva), este o actriță israeliană de teatru ebraic și de cinema, scriitoare și activistă pe tărâm obștesc. A jucat în circa cincizeci de filme și este uneori supranumită "prima doamnă a cinematografului israelian". s-a născut în anul 1939 în localitatea Petah Tikva din Palestina mandatară, astăzi în
Gila Almagor () [Corola-website/Science/320255_a_321584]
-
canon biblic (sau canonul Scripturii) este o listă de cărți considerate a fi adevărata Scriptură autoritară de către o anume comunitate religioasă, în general, în iudaism sau creștinism. Termenul în sine a fost inventat de către creștini, dar ideea apare în surse ebraice. Formularea internă a textului poate fi de asemenea specificată, de exemplu textul masoretic este textul canonic în iudaism. Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
Donaldson a continuat să folosească termeni sanscriți pentru elemente aparent fără legătură din Tărâm, incluzând "dukkha", "dharmakshetra", "ahamkara" și "yajna". Cronicile conțin și nume cu origini semitice. De exemplu, ființei numite "samadhi"/Pumnul Satanei i se spune și Sheol (denumirea ebraică a lumii morților), "moksha"/Scrijelitorul în Carne este cunoscut și ca "Jehannum" (similar ebraicului Gehinnom și arabului Jahannum, care desemnează Iadul sau Purgatoriul), iar "turiya"/Ucigașul Neamului este și Herem (ebraicul pentru proscris, exilat, excomunicat). Numele poporului Elohim reprezintă termenul
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
incluzând "dukkha", "dharmakshetra", "ahamkara" și "yajna". Cronicile conțin și nume cu origini semitice. De exemplu, ființei numite "samadhi"/Pumnul Satanei i se spune și Sheol (denumirea ebraică a lumii morților), "moksha"/Scrijelitorul în Carne este cunoscut și ca "Jehannum" (similar ebraicului Gehinnom și arabului Jahannum, care desemnează Iadul sau Purgatoriul), iar "turiya"/Ucigașul Neamului este și Herem (ebraicul pentru proscris, exilat, excomunicat). Numele poporului Elohim reprezintă termenul ebraic pentru Dumnezeu. În 1986, David Langford a publicat un eseu al lui Nick
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
samadhi"/Pumnul Satanei i se spune și Sheol (denumirea ebraică a lumii morților), "moksha"/Scrijelitorul în Carne este cunoscut și ca "Jehannum" (similar ebraicului Gehinnom și arabului Jahannum, care desemnează Iadul sau Purgatoriul), iar "turiya"/Ucigașul Neamului este și Herem (ebraicul pentru proscris, exilat, excomunicat). Numele poporului Elohim reprezintă termenul ebraic pentru Dumnezeu. În 1986, David Langford a publicat un eseu al lui Nick Lowe, în care acesta propunea "un mod de a găsi plăcerea în cărțile lui Donaldson. (Inutil să
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
a lumii morților), "moksha"/Scrijelitorul în Carne este cunoscut și ca "Jehannum" (similar ebraicului Gehinnom și arabului Jahannum, care desemnează Iadul sau Purgatoriul), iar "turiya"/Ucigașul Neamului este și Herem (ebraicul pentru proscris, exilat, excomunicat). Numele poporului Elohim reprezintă termenul ebraic pentru Dumnezeu. În 1986, David Langford a publicat un eseu al lui Nick Lowe, în care acesta propunea "un mod de a găsi plăcerea în cărțile lui Donaldson. (Inutil să spun că asta nu implică citirea lor.)" Propunerea implica un
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
(, n. 6 martie 1900 - d. 18 mai 1973) este un poet ebraic israelian, originar din Ucraina, dramaturg, autor pentru copii, traducător și editor, unul din principalii reprezentanți ai poeziei ebraice moderne. Poet rebel și cu temperament, promotor al "modernismului extatic" (T.Carmi) și cântăreț al peisajului biblic și al muncii de înnoire
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
(, n. 6 martie 1900 - d. 18 mai 1973) este un poet ebraic israelian, originar din Ucraina, dramaturg, autor pentru copii, traducător și editor, unul din principalii reprezentanți ai poeziei ebraice moderne. Poet rebel și cu temperament, promotor al "modernismului extatic" (T.Carmi) și cântăreț al peisajului biblic și al muncii de înnoire a țării, Shlonsky a fost cunoscut totodată și pentru numeroasele sale inovații lexicale, unele pline de haz și
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
biblic și al muncii de înnoire a țării, Shlonsky a fost cunoscut totodată și pentru numeroasele sale inovații lexicale, unele pline de haz și de aceea, poreclit în glumă „Lashonski” (joc de cuvinte în jurul numelui său de familie, lashon - în ebraică - însemnând limbă) s-a născut în anul 1900 în târgul Kriukove de lângă Kremenciuk din gubernia Poltava în Ucraina, pe atunci în Imperiul Rus într-o familie evreiască tradițională și sionistă. Tatăl său, Tuvia Shlonski era hasid Habad, adept al sionismului
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
bunicului său, rabinul Avraham David Lavat din Mykolaiv. Sora sa, Vardina Shlonsky, a devenit pianistă și compozitoare.. La vârsta de 13 ani Avraham a fost trimis în Palestina, aflată pe atunci în stăpânirea Imperiului Otoman pentru a învăța la gimnaziul ebraic „Herzliya” din proaspât înființata așezare evreiască Tel Aviv. Izbucnirea primului război mondial în 1914 l-a obligat, ca cetățean al unei puteri adversare Turciei, să părăsească locul și să se întoarcă în Rusia. Și-a completat studiile la gimnaziul evreiesc
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
să părăsească locul și să se întoarcă în Rusia. Și-a completat studiile la gimnaziul evreiesc din Ekaterinoslav, apoi a pribegit prin Rusia și Polonia. Shlonsky a publicat primul său poem, "Bidmey Yeush" "בדמי ייאוש" în anul 1919 în revista ebraică „Hashiloah” care apărea la Berlin. În 1921 el a emigrat iarăși în Palestina, care trecuse sub regimul mandatar britanic în vederea reclădirii acolo a căminului național al poporului evreu. În primii ani Shlonsky a fost "halutz" (pionier al reconstruirii Israelului), a
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
poezii și cântece de cabaret și carnaval, ca de exemplu pentru festivitățile de Purim din Tel Aviv. În 1924 a plecat la Paris, unde a petrecut vreme de un an. S-a distins curând ca un abil mânuitor al limbii ebraice, inventator de cuvinte și expresii, unele cu împrumuturi din limba arameică, de asemenea a scris rubrici literare în mai multe gazete: "Davar", "Haaretz" (între 1928-1942), "Dapim lesifrut", "Hashomer Hatzaír", "Al Hamishmar", "Hedim", trimensualul literar Orloghin (Orologiu). În mod treptat, Shlonsky
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]