KorAP: Find »[drukola/base=egiptean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...176 177 178 ...182 >

4,537 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng, el Îi ascultă... Zeul cunoaște orice nume. (Merikara, 130 sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca un creuzet de experiențe felurite și contrare, un moment de disoluție și renaștere: s-a sfârșit cu Împuternicirea dată de „stat” vieții religioase a indivizilor, legăturile dintre cer și pământ se Înmulțesc, devin elemente ale vieții cotidiene

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
drept”, fiind astfel recunoscut ca nevinovat de tribunalul postum despre atotcunoașterea căruia vorbește Învățătura către Merikara. Ultimul punct la care ajung aceste inovații, care cuprind cu totul modul de a trăi religia, vor fi misteriile osirice care vor răspândi cultul egiptean În tot bazinul mediteranean, În epoca greacă, iar apoi În cea romană. În privința Egiptului, mai ales a Egiptului din această epocă, trebuie semnalate unele consecințe simptomatice. Înainte de toate, atrage atenția faptul că un număr de stele poartă textul unui imn

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
liturgică, aceasta fiind aici deosebit de complexă, incluzând și o evocare scenică a mitului morții și Învierii sale (după cum face aluzie o stelă din această perioadă) 2. În multitudinea inscripțiilor se Întrevăd, În titlurile celor care le dedică, toate nivelele societății egiptene cu ierarhia lor complicată, care, deși diferite prin individualitatea lor, se unesc pentru a-și celebra devoțiunea față un zeu care va ști să-i cuprindă (și să-i niveleze) Într-un viitor veșnic. 10. TEMPLUL ȘI PREOȚIITC "10. TEMPLUL

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unei persoane vii. Personalul, destul de numeros, este Împărțit În patru sau cinci „gărzi” (phylai, În greacă, iar În egipteană sa) care deservesc lunar templul, prin rotație. Funcțiile personalului sunt cel mai adesea ereditare, după o regulă de bază a administrației egiptene, conform căreia se consideră că este firesc ca un fiu să-i urmeze tatălui: totuși, ereditatea trebuie confirmată de autoritate, iar astfel pot apărea și numiri din afara schemei. Cele mai Înalte trepte ale carierei sunt, desigur, rezervate doar câtorva, fiind

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
câtorva, fiind atribuite de către suveran: dar, În general, putem spune că Întreg personalul templului este asimilat În mod fundamental funcționarilor. Unicul celebrant adevărat este regele, care deleagă pentru Împlinirea cultului În locul lui persoane cu o pregătire specifică. Prin urmare, preotul egiptean nu este dotat cu anumită sacralitate ci este doar un tehnician al cultului, după cum și slujirea În templu nu este decât o reluare la nivel ritual și puternic formalizat a vieții cotidiene de la curte. Templul are o structură asemănătoare cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Între valorile sociale și personale ale experienței religioase magia să ocupe un rol important. I-am Întrezărit deja existența În Textele Piramidelor, În formulele Împotriva scorpionilor și șerpilor; de altfel, această funcție profilactică și curativă va rămâne tipică pentru magia egipteană din toată perioada clasică. Medicii și magii acționează În armonie și se sprijină pe structura organizatorică a templului. La Kahun am semnalat prezența unor texte medicale și veterinare (printre care și o rețetă pentru vindecarea peștilor, probabil a celor sacri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să nu aspire la afirmare dincolo de granițele sale. Zona celei mai organizate expansiuni a fost Nubia, unde apăruseră deja interese economice și, probabil, politice Încă spre sfârșitul Regatului Vechi; dar, În forme mai complexe, și-au intensificat relațiile cu lumea egipteană și coasta palestiniană și libaneză. În ceea ce privește profilul religios, lucrurile nu sunt cu totul noi: Încă din timpul Textele Piramidelor (518d) (dar și mai devreme) este cunoscut un zeu Khai-tauxe "Khai-tau" care locuiește În Liban. Însă acum, În Textele Sarcofagelor (Coff

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Textele Piramidelor (518d) (dar și mai devreme) este cunoscut un zeu Khai-tauxe "Khai-tau" care locuiește În Liban. Însă acum, În Textele Sarcofagelor (Coff. T. 262) se găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acum, În Textele Sarcofagelor (Coff. T. 262) se găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică - oricare ar fi caracterul ei - e colegată cu sfârșit Regatului de Mijloc, când puterea regilor este Înlocuită cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică - oricare ar fi caracterul ei - e colegată cu sfârșit Regatului de Mijloc, când puterea regilor este Înlocuită cu cea a „Principilor din țările Străine”, al căror titlu egiptean (¡±3w-ș3swt) a fost tradus În greacă Hyksos. Prezența lor caracterizează Întreaga perioadă istorică; aceasta deși relativ scurtă (ceva mai puțin de un secol), a fost un moment de cotitură În istoria egipteană. În epoca mai târzie, atitudinea care a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a „Principilor din țările Străine”, al căror titlu egiptean (¡±3w-ș3swt) a fost tradus În greacă Hyksos. Prezența lor caracterizează Întreaga perioadă istorică; aceasta deși relativ scurtă (ceva mai puțin de un secol), a fost un moment de cotitură În istoria egipteană. În epoca mai târzie, atitudinea care a fost mai evidențiată pentru a-i caracteriza din punctul de vedere al celor care s-au luptat cu ei, i-au Învins și i-au alungat din Egipt a fost cea față de divinitățile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe Sutekhxe "Sutekh" ca stăpân al său și nu a mai slujit nici unui zeu din țară, În afară de Sutekh”. Această tipizare religioasă nu apare Însă În textele contemporane stăpânirii sau expulzării lor. Hicsoșii se numesc oficial „Fii lui Ra”, după uzanța egipteană, și Își alcătuiesc numele oficiale cu numele lui Ra. ca de obicei; există și resturi ale templelor lor, dintre care unul Închinat chiar lui Osirisxe "Osiris" (la Abuxe "Abu" Sir el Meleq). Se pune totuși problema interpretării tradiției. Săpăturile austriece

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gândi că Sutekh, pe care aceștia Îl preferă și despre care o dedicație hicsosă 3 spune că este „tatăl regelui, stăpân În Avari” și că acolo trebuie să se i pună „toate pământurile la picioare”, este de fapt o formă egipteană a lui Baalxe "Baal", care a preluat formele și numele lui Sethxe "Seth" (Sutekh este doar o vocalizare). Oricât de străine ar fi conotațiile, acești regi par totuși să aibă o participare amplă la cultura egipteană și există mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de fapt o formă egipteană a lui Baalxe "Baal", care a preluat formele și numele lui Sethxe "Seth" (Sutekh este doar o vocalizare). Oricât de străine ar fi conotațiile, acești regi par totuși să aibă o participare amplă la cultura egipteană și există mai multe documente ale timpului care servesc la ilustrarea acestei situații. Chiar la finalul perioadei În cauză apare un text narativ ciudat: papirusul numit Westcar 1. Este un text narativ lung În care, Într-un cadru general de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fiului său Îi aduc o parte Însemnată din prăzile și tributurile care derivă din acestea, iar templul lui Amon din Teba devine o putere economică paralelă cu cea a administrației civile. Marele preot al lui Amon este capul Întregului cler egiptean și deținător al unei puteri enorme. Desigur, cultele locale rezistă, dar se produce și o regularizare a ritualului 1, pe care o cunoaștem acum În amănunt din texte autentice și care, În linii mari, transpune În aluzii mitologice diferitele momente

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu glasul drept; este din partea principelui Hardedef, care l-a găsit În timp ce mergea să inspecteze templele. În centrul acestui material, care, pe ansamblu, are un caracter destul de coerent, se găsesc, ca niște infiltrări sporadice, texte care Îmbogățesc cadrul concepțiilor religioase egiptene și care s-au transmis doar aici. Unul dintre acestea este capitolul 17, un text antic În care se află un monolog al lui Atumxe "Atum" În calitate de creator și cap al Eneadei, care se identifică Într-un fel cu defunctul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Atumxe "Atum" În calitate de creator și cap al Eneadei, care se identifică Într-un fel cu defunctul. Ceea ce-l face, În mod special, interesant este comentariul teologic cu care este prevăzut, care ne arată pe viu cum Își citesc preoții egipteni textele. Iată un exemplu: „Mie Îmi aparține ziua de ieri, eu cunosc ziua de mâine”; acesta este textul. Ceea ce urmează este un comentariu sub formă de glosă: Așadar, cine este acesta? În ceea ce privește „ziua de ieri”, aceasta este Osirisxe "Osiris", iar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de către tatăl său Ra. Dar poate că cel mai important este capitolul 175, un dialog Între Atumxe "Atum" și Osirisxe "Osiris", care explică poziția reciprocă a zeului creator și a zeului ținutului de „dincolo”. Aceștia Încep să polarizeze complexul panteon egiptean. Textul se Încheie cu o viziune apocaliptică, pe care nu o mai cunoaștem din alte izvoare, și avertizează, prin unicitatea și importanța sa conceptuală, asupra riscurilor pretențiilor noastre de istorici ai religiei egiptene: Se spun cuvintele din partea lui Osirisxe "Osiris

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dincolo”. Aceștia Încep să polarizeze complexul panteon egiptean. Textul se Încheie cu o viziune apocaliptică, pe care nu o mai cunoaștem din alte izvoare, și avertizează, prin unicitatea și importanța sa conceptuală, asupra riscurilor pretențiilor noastre de istorici ai religiei egiptene: Se spun cuvintele din partea lui Osirisxe "Osiris" N. N.: „O Atumxe "Atum", ce văd eu În deșert? șnecropolaț. Acolo nu există apă, nu există aer, este adânc-adânc, Întuneric-Întuneric, infinit-infinit”. - Veixe " Vei" locui acolo În pace.” - Dar aici nu există plăcerea femeii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeului numindu-l „mamă binefăcătoare a zeilor și a oamenilor”, cu un limbaj plin de Încredere și recunoștință care nu datorează nimic teologiei oficiale. În această direcție se formează, chiar spre sfârșitul dinastiei, cel mai cunoscut text religios din literatura egipteană, Imnul lui Aton1 - „soarele” În sens fizic, spre deosebire de Raxe "Ra", „soarele” mitologic -, care constituie „Învățătura” predicată de suveranul Amenofis al IV-lea Akhenaton. Deja În Îndrumările lui Ani se afirmase fără prea mare emfază că „zeul acestei țări este Ra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și a felului În care totul există și, transformându-l În principiu unic, Îi proclamă unicitatea. Dacă se poate spune așa, ideea unui zeu creator, care se Îngrijește de creație și care este „unic”, este un concept vechi În imnografia egipteană: dar oricare dintre acești „unici” este dispus să tolereze alături de el alți „unici”, care, la rândul lor, au creat lumea și se Îngrijesc de ea (mulțimea madonelor specifice nu anulează unicitatea Madonei, la fel cum unicitatea Madonei nu anulează specificitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nubia. Chiar și pentru această situație, precedențele sunt ușor de găsit la Tell el Amarna: și aici, diferența radicală constă În organizarea logică a sistemului care cuprinde acum toată „Învățătura” Într-o singură concepție În comparație cu inițiativele minore și multiplicitatea tradiției egiptene anterioare. La fel se Întâmplă și În cazul unui aspect specific și foarte des subliniat al acestei perioade, importanța acordată conceptului maatxe "maat". Am Întâlnit deja În alt moment o insistență aparte asupra acestei teme, chiar În prima Perioadă Intermediară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Tell el Amarna apare ca element de identificare a unei crize destul de ample care atinge artele, limba, concepția politică; aceasta Încheie o epocă (ce Începuse la finalul Regatului Vechi xe "Amon"- cealaltă mare criză precedentă) și pune bazele Întregii civilizații egiptene care va urma și care Își va găsi chiar În religie - singura formă egipteană teoretică - cea mai clară și mai explicită formulare ce va sublinia profunzimea rădăcinilor sale. Este evident că Tell el Amarna Își găsește sfârșitul odată cu Akhenaton: a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
atinge artele, limba, concepția politică; aceasta Încheie o epocă (ce Începuse la finalul Regatului Vechi xe "Amon"- cealaltă mare criză precedentă) și pune bazele Întregii civilizații egiptene care va urma și care Își va găsi chiar În religie - singura formă egipteană teoretică - cea mai clară și mai explicită formulare ce va sublinia profunzimea rădăcinilor sale. Este evident că Tell el Amarna Își găsește sfârșitul odată cu Akhenaton: a fost o religie limitată la curte și nu a atins În profunzime ansamblul societății

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
s-a născut”, numele dinastic User-maatxe "maat"-Ra - În greacă Osimandia - Înseamnă „cel puternic al lui maat este Ra”) și reprezintă, din acest motiv, mai mult decât un simplu joc grafic, folosindu-se astfel de incredibilele particularități figurative ale scrierii egiptene. Mai mult, dacă regele-zeu din Tell el Amarna se afla la capătul lumii, fiind cunoscut doar aristocrației de la curte, și Încerca să formuleze o teologie, acest nou rege-zeu este, mai mult decât orice, coborât În lume. Are caracteristicile clare ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]